Posts tagged ‘dezvaluiri’

ianuarie 19, 2012

PD-L a platit autorii violentelor de la Bucuresti

Nota Alexandru Petria- Dupa cum am intuit de la inceput, cei de la putere nu au fost straini de escaladarea violentelor de la Bucuresti. Iata ce a aparut azi pe Cotidianul :

Un SRI-ist dezvăluie: anarhiştii au fost plătiţi

Un cadru SRI a rupt tăcerea şi sub protecţia anonimatului ne-a făcut o serie de dezvăluiri interesante. Iniţiatorii violenţelor de duminică noaptea ar fi fost plătiţi de PDL Bucureşti.

„S-au plătit bani grei pentru acţiunile violente”

Un cadru al SRI – care nu agrează o serie de practici ale Puterii – a făcut, sub protecţia anonimatului, o serie de dezvăluiri privind actele de violenţă de duminică noaptea. „Nimic nu a fost întâmplător duminică noaptea. Totul s-a desfăşurat conform unui plan bine pus la punct la care au achiesat şi unii dintre şefii dispozitivelor de jandarmi. În mod normal, aceştia ar trebui deferiţi de urgenţă Parchetului Militar pentru că în primul rând au pus în pericol integritatea corporală a propriilor subordonaţi. Aşa-zisa tactică eronată a forţelor de ordine s-a datorat exclusiv ordinelor date de şefii de dispozitive. S-au plătit bani grei pentru dezordinile şi vandalizările din zona Pieţei Unirii. Se miza că violenţele vor avea drept efect fie încetarea, fie decredibilizarea totală a manifestaţiei din Piaţa Universităţii. După cum se vede, nu s-a reuşit nici una, nici alta”. Întrebat cine a finanţat „operaţiunea”, interlocutorul nostru a precizat: „Organizaţia din Bucureşti a unui partid politic”. Întrebat dacă partidul face parte din coaliţia aflată la guvernare, răspunsul a fost sec: „Principalul partid aflat la guvernare”. Nu toţi cei care au participat la actele de violenţă au fost stimulaţi financiar. „Au primit bani doar aşa-zişii organizatori. Restul au fost masă de manevră. Repet, suma a fost însă una consistentă”.

Planul B al diversiunilor – dezbinarea manifestanţilor

Dacă actele de violenţă nu au avut efectul scontat, „păpuşarii” care au misiunea de a destabiliza manifestaţiile au trecut la planul B: dezbinarea protestatarilor. A apărut – luni la Cluj, marţi la Braşov şi Bucureşti – sloganul „PDL-USL, aceeaşi mizerie!”. Paradoxal, în oraşele amintite, după ce „iniţiatorii” dau tonul, o parte dintre manifestanţi, care doar cu câteva clipe înainte scandau „Anticipate, anticipate!”, preluau sloganul aşa-zis apolitic.

Surprinzător, cei care au lansat sloganul sunt reprezentanţii entităţilor Agenţia de Monitorizare a presei – Mircea Toma, şeful acestui ONG, a recunoscut pentru cotidianul.ro paternitatea sloganului – şi Miliţia Spirituală. Mircea Toma susţine că prin acest slogan nu face vreun serviciu actualei Puteri şi că el reprezintă aspiraţia „unei părţi a populaţiei” pentru o nouă clasă politică. Pe foarte, foarte multe forumuri şi bloguri sloganul este condamnat virulent, dar într-un limbaj civilizat, şi este considerat ca fiind o comandă venită din zona Puterii. „Cum poţi cere demisia guvernului, cum poţi cere anticipate, când blamezi şi alternativa la actuala Putere” este laitmotivul întâlnit pe foarte multe site-uri.

Mircea Toma a mai recunoscut – un blog a publicat în premieră informaţia – că s-a aflat printre cei care „am semnalat” prezenţa lui Ludovic Orban în faţa Teatrului Naţional şi că de aici au plecat huiduielile. „A venit cu oamenii lui să facă o baie de mulţime. Este un politician compromis”, a spus Toma, dar lucrurile nu au stat deloc aşa. Liberalul a venit doar cu un consilier şi o consilieră, „oamenii lui” fiind de fapt simpli manifestanţi care au făcut zid în jurul lui după ce doi reprezentanţi ai Asociaţiei 21 Decembrie (asociaţie de revoluţionari arondată Puterii) au lansat, în zona „Dunărea”, primele scandări împotriva lui. Paradoxal, după „semnalarea” prezenţei lui Orban, cca 40-50 de tineri, după ce scandau „pleacă acasă!”, „comunistule!”, „hoţule!”, se întrebau unii pe alţii cine este persoana împotriva căreia strigă.

Comparaţie cu demonstranţii de stânga din 1968

Ceea ce pare stupefiant, un text apărut pe site-ul Miliţia Spirituală face o comparaţie a susţinătorilor sloganului mai sus amintit cu „generaţia care a schimbat în 1968 clasa politică americană”. După cum se ştie, protestatarii anului 1968 (nu doar cei din SUA) au fost adepţi ai stângii, ai neomarxismului, ai neo-troţki-smului şi anarhişti, iar mişcările de protest au fost finanţate direct sau indirect de către URSS. Tot pe site-ul Miliţiei Spirituale a mai apărut un text în care ni se spune că protestatarii care s-au luptat cu jandarmii în perimetrul Colţea-Budapesta sunt de fapt „generaţia adormită, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi şi salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade şi aruncând bucăţi de borduri”…
Diana Dumitrescu
Cotidianul
http://www.cotidianul.ro/un-sri-ist-dezvaluie-anarhistii-au-fost-platiti-170172/

Reclame
aprilie 7, 2011

Nicolae Breban şi Securitatea

Nicolae Breban este unul dintre cei mai mari prozatori români în viaţă. Vestea colaborării sale cu Securitatea, pornită din arhivele CNSAS, a surprins şi n-a surprins mediile scriitoriceşti. Se vorbea de mult despre ea pe la colţuri. Am luat-o întotdeauna ca un semn al invidiei cârcotaşilor pentru talentul autorului „Îngerului de ghips”. Sau ca o contrareacţie la desele şi indigestele ieşiri orgolioase ale prozatorului.

Este posibil să fie mai de dorit să-l citeşti pe Breban fără să ai contacte cu omul Breban, mereu cu un avânt de neoprit în dominarea celor din jur. Aplecarea spre combinaţii, spre jocurile de putere ar putea constitui o cheie a înţelegerii colaborării sale cu Securitatea, legătură pe care autorul o neagă. „Este o lucrătură a cuiva care vrea să-mi murdărească numele. În perioada aia erau sute de scriitori şicanaţi, dar eu niciodată n-am dat vreo informaţie scrisă Securităţii şi nici nu am semnat niciodată un angajament. Eu am fost unul dintre cei mai atacaţi scriitori în comunism, romanul meu «Bunavestire» a fost foarte atacat, toată presa de partid m-a atacat.(…) Am fost anchetat de două ori de Securitate şi în acele momente l-am cunoscut pe Pleşiţă. Prima anchetă culturală a fost în legătură cu confiscarea manuscrisului romanului meu «Bunavestire» de la Coeckelberghs (editorul René Coeckelberghs, n.r.), care urma să-l publice în Suedia. Romanul meu «Bunavestire» a fost oprit în ţară de la publicare, timp de trei ani, de către Securitate şi doream să îl public în Suedia. Dar Securitatea şi Poliţia de frontieră au confiscat manuscrisul şi eu am fost anchetat de o comisie a Securităţii. Atunci l-am cunoscut şi pe Pleşiţă. Ei m-au rugat să scriu o declaraţie în care să spun de ce i-am încredinţat unui editor străin manuscrisul meu. Eu am explicat că sunt autorul manuscrisului şi proprietarul lui şi nu îl dădeam pentru a fi publicat, pentru că nu doream să îl implic pe Coeckelberghs. Aceasta este singura declaraţie scrisă pe care am dat-o la Securitate””, a zis Nicolae Breban.

În ciuda negaţiilor scriitorului, sunt de netăgăduit aceste documente:

„Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă din 22 februarie 1977

B: Alo, vă salut tovarăşul general!

P: Tot respectul. Ce vă face piciorul?

B: Uitaţi, acum m-am întors de la partid. A durat mai bine de o oră jumătate întrevederea.

P: Aha, e bine.

B: Şi eu cred că a decurs în condiţiile satisfăcătoare, foarte bune. Adică i s-a spus lui Paul Goma că greşelile pe care le-a făcut, că se învecinează cu trădarea şi aşa mai departe. Şi el a fost profund emoţionat. A avut unele obiecţii: a spus că mai sunt trei oameni arestaţi, tovarăşul secretar pe loc a pus mâna pe telefon, a vorbit cu tovarăşul Stănescu şi s-a dovedit că nu-i adevărat.

P: Care dracu oameni a zis că are?

B: Ştefănescu şi încă unu de la Oradea sau ceva. Da…nu, era o falsă informaţie…

P: Dacă ar fi fost vorba de arestaţi, în primul rând trebuia el arestat, că-i instigator.

B: Da, da i s-a şi spus, că s-a plâns de anumite presiuni, i-a spus: „Nu, nu. Dacă era vorba să fii arestat, ai fi fost arestat”. I s-a spus că este spiritul conducerii de partid şi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu să nu se ia măsuri administrative, că ideea de conducere, ştiţi?

(…) B: Aţi auzit, ieri? N-aţi auzit. Eugen Ionescu, la „Europa Liberă” a avut un interviu cu Monica Lovinescu, de 10 minute, să-l cereţi că este…

P: Interesant…

B: Interesant. În ce sens? Chiar şi Paul Goma a spus că bătrânul s-a scrântit.

P: S-a zăpăcit.

B: Da. Şi-a permis să ia un ton, faţă de tovarăşul Ceauşescu, inadmisibil pentru…să discuţi aşa cu un şef de stat!

P: Da, e un tâmpit! Da, am să-l cer, mulţumesc.

B: Da, şi chiar vă spun, acum, confidenţial, chiar Goma, pe stradă, mergând la partid, mi-a spus: „dom-le, este inadmisibil cum a vorbit Ionescu”. Inadmisibil.

P: Ei, ar trebui influenţat să ia atitudine.

B: Ei, n-o să ia. N-o să ia, bineînţeles. Mai ales că pe el l-a făcut mare scriitor, ceea ce, iarăşi, e fals. Goma nu-i un mare scriitor, dar, mă rog, aşa se umflă lucrurile, ştiţi. Ei cer obiectivitate şi uită-te!

(…)

B: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta şi zice:”Bine, bine cu Goma, dar cu cartea ta cum rămâne?” şi zic: „uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar” şi mama mi-a spus acum în bucătărie „să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta”.

P: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama.

Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă, din 18.02.1977, redactată şi semnată de lt.col. G.S. din cadrul Direcţiei 1:

Baltag, ora 14.09 CHEMAT:

Breban: Vă salut tov. general, a fost la mine Paul Goma, azi la prânz şi am avut o discuţie

Pleşiţă: Spuneai că te duci ieri.

B: Nu, mi s-a umflat piciorul.

P: Deci a venit el la matale.

B: A venit, eu i-am dat ieri un telefon şi el mi-a spus că nu pot să merg la el că se găsea un miliţian la poartă.

P: Aiurea!…Nişte insinuări, domnule…

B.: Da. Şi…măr rog, am dat eu un telefon, şi eu tot nu puteam ieşi din casă şi a zis că vine el. A venit oarecum surescitat, nu ştiu ce, i-am povestit întâlnirea mea cu tovarăşul Burtică şi că s-a discutat problema lui literară şi l-am întrebat: „eşti de acord, dacă vrei să publici o carte…crezi că vei găsi o carte publicabilă, care…Uite, există interesul faţă de problema dumitale, şi nu ştiu ce.. Şi a zis că da, îl interesează foarte mult, că aşteaptă o asemenea rezolvare.

(…)

P: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-au invitat şi pe dumneata să semnezi…

B: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişte oameni paşapoarte rapid şi că pleacă şi..

P: Şi că a realizat ceva!…Pentru ăia!…

B: Daa…mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai puţin.

P: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta…

B: Da, pe problema lui şi pe rezolvarea problemei lui.

P: Dar ai încercat să-l temperezi.

B: Păi acum eu cred că dacă am avut discuţia asta şi dacă o să mergem săptămâna viitoare la tovarăşul secretar, eu cred că…

(…)

B: A propos, să nu uit. Tovarăşul Burtică a zis că i-a dat Ţepeneag telefon, acum vreo două zile, de la Paris şi că era cam trist, aşa, cam amărât..

P: Îhî. Dar de ce era amărât?

B: Nu ştiu. El spune că-i e dor de ţară lui Ţepeneag şi că a făcut şi o boală la ficat pe chestia asta.

P: Nu-i de mirare. Că într-adevăr te apucă dorul de ţară. El e plecat…de când e plecat?

B: Nu atât că e plecat, cât problema că chestia cu retragerea cetăţeniei îl mănâncă pe el.

P: Da, să vedem, că poate că Goma îl trage şi pe Ţepeneag.

B. Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că şi cu problema Ţepeneag s-ar putea găsi o rezolvare.

P: Ei, probabil că s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au ei nişte proiecte, pe la „propagandă”, pe acolo. E o treabă bună, ai făcut o treabă bună!.

B: Ei, servim cultura şi ţara!

P: Aşa este tovarăşe Breban, era vorba să-mi dai un nume.

B.: Da, da, exact. Îl am lângă mine. Aveţi o memorie excepţională. Se cheamă aşa: doamna Dora Maria Călinescu, care a depus pe data de vineri-4 februarie, la sectorul 1, la miliţia asta din colţ cu Ipătescu, pentru America.

P: Da, da.  Da, e de fapt mama lui Matei.

B: Da, scrieţi şi numele: mama lui Matei Călinescu, că e anexată şi o invitaţie a lui Matei, care e profesor la Universitatea Indiana, Indiana.

P: Da, e-n regulă. O găsesc, dau telefon.

B: Pentru asta eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general.

P: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: servim ţara (amuzament). Caută-l neapărat pe tovarăşul Burtică, pentru că aţi făcut o treabă bună.

B: Să sperăm că iese cu bine.

P: Domnule, într-adevăr, e o chestie de surpriză dacă s-a angajat şi la un reportaj.

B: Da, asta a fost şi surpriza mea.

P: E perfect! E justificată surpriza. Eh, e un om nestatornic, îl bate vântul.”

Raport cu propunere de închidere a Dosarului „Baltag” din 9 mai 1987 semnat de lt. col. Achim Victor, Serviciul 5, Direcţia 1: „Scriitorul Breban Nicolae Alexandru a fost luat în lucru prin dosar de urmărire informativă din ordinul conducerii ministerului, la data de 10 iulie 1972, pentru atitudinea adoptată în anii 1971-1972, când, participând la Festivalul de Film de la Cannes a intenţionat să nu mai revină în ţară. Pentru activităţile duşmănoase desfăşurate, Nicolae Breban a fost avertizat în anii 1975, 1976, 1977. Paralel cu măsurile de temperare, s-a acţionat şi pentru dezamorsarea oricăror situaţii de natură a-i stimula înclinaţiile contestatare. În cursul anului 1977 a fost luat în contact pentru a fi folosit la temperarea lui Paul Goma şi determinarea acestuia de a renunţa la acţiunile preconizate. Ulterior, a fost menţinut în contact  pentru influenţare ţi exploatare informativă. Începând din 1979, în baza unui paşaport cu viză pe un an, prelungită consecutiv, a stat majoritatea timpului la Paris, unde şi-a publicat până în prezent trei dintre romanele apărute în ţară. Concomitent, a publicat în România două noi cărţi, păstrându-şi apartamentul din Bucureşti. Deşi, întreţine relaţii şi este constant curtat de elemente ostile din emigraţie, Nicolae Breban nu s-a angrenat în acţiuni necorespunzătoare la adresa ţării. Faptul că locuieşte la Paris, unde îşi publică unele din cărţile sale, fără a avea un statut de disident, ori a face declaraţii defăimătoare în presa reacţionară, a „iritat” mai multe elemente ostile din emigraţie, între care Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, care îl discreditează, prezentându-l ca pe un „agent comunist trimis cu sarcini în străinătate”. Este legat de ţară şi mulţumit cu faptul că editurile îi publică în continuare cărţile, iar presa de specialitate face referiri la ele. Având în vedere cele raportate, propunem: închiderea dosarului de urmărire informativă „Baltag” prin influenţarea pozitivă a celui în cauză şi compromitere”.

Academicianul Eugen Simion a precizat pentru Mediafax, privind decizia de colaborare dată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) în cazul lui Nicolae Breban, că are doar o întrebare: „Numai scriitorii români au colaborat cu Securitatea, de se ocupă numai de ei?” „Nu pot să am nici-o reacţie, pentru că nu am văzut dosarul. Dosarul i se comunică autorului şi apoi celui care a cerut, respectiv conducerii Uniunii Scriitorilor. Eu trag nădejde în continuare – sunt optimist şi credul de felul meu – că nu este ceva foarte grav. Eu aş vrea să fie o prostie, un fleac”, a opinat şi Nicolae Manolescu.

Ca şi în cazul Groşan, de la Nicolae Breban aştept doar un „Îmi pare rău”.  Altfel, afirmaţia „Ei, servim cultura şi ţara!” rămâne ca un cuţit odios în spinare.

Alexandru Petria

octombrie 26, 2008

Dincolo de mormânt. Incendiar cu Cezar Ivanescu

 

„LAS CU LIMBA DE MOARTE ACESTE CUVINTE!” – Cezar Ivanescu, 15 februarie 2008 (transcrierea dupa caseta audio)

Nu am facut caz nici de suferinta mea, nici de ceea ce-am petrecut sub comunisti, pentru ca m-au luat la rand democratii. Democratii, vechii comunisti, gen Mircea Dinescu, ajuns presedinte la Uniune (n.red., Uniunea Scriitorilor din Ramania), care in 5 ianuarie 1990 mi-a desfacut contractul de munca.

L-a desfacut mai devreme, de fapt, dar atunci am declarat eu greva foamei. Sunt primul grevist al foamei din democratia noastra originala.

Au revenit baietii la putere, aceeasi echipa peceristo-securista, pozand in mari dizidenti si mari luptatori, cu carnetele de partid in buzunarele de la spate, si a trebuit sa iau de la zero lupta cu sistemul, mascat de aceasta data, fireste, mult mai perfid.

Am spus foarte multe si am acuzat foarte multa lume, si in presa, cat am facut presa, si in cartile mele scrise dupa Revolutie, despre Marin Preda (Timpul asasinilor), si era foarte clar ca mi-am adunat o liota de adversari care nu aveau sa ma ierte si s-a dovedit foarte clar ca nici nu m-au iertat.

Sa nu uit, de asemenea, sa apelez in aceste zile la acei dintre securistii dispusi sa imi dea informatii (acei securisti care au lucrat la sectia Securitatii Romane Anti KGB despre care imi vorbea Victor Roncea), pentru ca poate voi produce in felul acesta documente prin care sa dovedesc macar ca e agent dublu si ca a fost agent dublu Mircea Dinescu, ar fi un rezultat bun pentru inceput.

Sa imi amintesc sa-mi procur protocolul Ordinului Steaua Romaniei, tot textul protocolului, sa ma pot folosi de articolele de acolo si de arbitrajul lui Traian Basescu si sa ma gandesc cui as putea sa ma adresez spre a fi pazit in toata aceasta perioada, pentru ca este evident ca viata imi este pusa in primejdie.

Daca baietii vor vedea ca ajung foarte sus si foarte adanc in problema, este clar ca vor incerca sa ma lichideze fizic.

De aceea este bine sa imprim tot ce tine de marturia noastra pe casete, sa existe o forma de declaratie a mea pe caseta, ca in caz de ceva, Doamne fereste!, sa se poata folosi de casete Clara si sa poata duce lupta mai departe.

Fac pe aceasta caseta o prima marturisire, sa ramana imprimata, pentru ca mi-a venit in minte in aceasta dimineata.

Las cu limba de moarte, daca mi se intampla ceva pe parcursul acestei dispute publice, pe parcursul acestui razboi pe fata, ii rog eu, cu limba de moarte, pe cei care mi-au stat alaturi din prima clipa, Liliana Zaica, Sergiu Andon, Clara, pe toti ceilalti din jurul meu, sa se foloseasca de aceste casete ale mele si sa-mi duca lupta mai departe.

Sa nu lase cumva neispravit acest razboi pe care l-am inceput cu nemernicii si sa nu lase sa-mi fie patat numele si patata memoria si opera.

Ce sa mai spun eu la toate aceste lucruri?

(Inregistrarea audio ne-a fost pusa la dispozitie de Clara Arustei, fiica poetului Cezar Ivanescu)

Transcrierea este de aici

 

http://altmarius.weblog.ro/2008-10-25/561973/Cezar-Ivanescu,-15-februarie-2008.html.

Filmul cu Cezar Ivănescu ici

 

http://realiatealuipetria.blogspot.com/2008/10/cezar-ivanescu-cu-limba-de-moarte.html