Posts tagged ‘H.-R. Patapievici’

iunie 18, 2012

Liiceanu are glas

Liiceanu a tacut cand Basescu a aruncat cu cacat in Regele Mihai. Si-a recapatat glasul in apararea lui Patapievici. Normal, ce e un rege, ce e un papion… Ce e demnitatea, ce e o sinecura…

Reclame
aprilie 17, 2012

O perversiune a lui Nicolae Manolescu

Parcă din stratosferă, Nicolae Manolescu se întreabă „Cui i-e frică de Pleşu şi de Patapievici?” în „România Literară”. Crede că sunt atacaţi pentru valoarea lor şi nu pentru lichelismul care le este mod de viaţă. În fond, ce să zică şi prestigiosul critic literar, doar e un om al regimului Băsescu, în acelaşi lot al compromisului ruşinos… Pervers articol. Ca să răspund la întrebarea lui Manolescu, pot să spun că mie unuia n-are de ce să-mi fie frică. Mi-e doar scârbă. Aici romania literara

martie 23, 2012

H.R.Patapievici incepe sa-si teama pielea

Zice seful Institutului Cultural Roman: „Fac parte dintr-un grup de oa­meni foarte înjuraţi, din 2007 încoace. Pe mine mă las la urmă, deşi nu sunt cel mai puţin înjurat. Vladimir Tismăneanu este înju­rat şi pentru ce face, şi pentru ce nu face. Şi pentru ce e, şi pen­tru ce nu e. Pentru orice. Pen­tru că e Vladimir Tismăneanu. Mir­cea Mihăieş, la fel. Orice ar spu­ne, este înjurat. Săptă­mâna as­ta este înjurat că a spus X. Săp­tămâna viitoare este înjurat că nu mai spune X. E înjurat şi când e pentru, şi când e contra. Ga­briel Liiceanu, la fel : este înju­rat şi pentru ce a spus despre Rege şi pentru că nu o mai spu­ne. Andrei Pleşu, şi el un “inte­lectual al lui Băsescu”, şi-a luat toate distanţele de Traian Băses­cu: l-a criticat, l-a ad­monestat etc. Nu contează. Tot “inte­lectua­lul lui Băsescu” rămâne. Odată mi-a spus la telefon : „Dragă, ce să fac? M-au «căsătorit» cu Tra­ian Băsescu”. Despre mine, am vorbit deja. Mi se reproşează şi ce fac, şi ce nu fac. O universi­ta­ră de la Observatorul cultural mi-a pus în gură un citat de adulaţie către Traian Băsescu, pe care l-a inven­tat, cu argumentul stupe­fiant : chiar dacă nu l-a spus Pata­pievici, ar fi putut să o facă. Ori­ce procedeu, oricât de neo­nest, e acceptat când e vorba de a-i în­fiera pe “intelectualii lui Băses­cu”, aceşti duşmani ai po­porului, ai demo­craţiei, ai duş­manilor duşmanilor duşmanilor noştri.
Or, ce înseamnă asta? Cu ce avem de-a face când unui grup de oameni li se reproşează şi ce spun, şi ce nu spun? Când sunt diabolizaţi şi pentru că spun, şi pentru că nu spun? Înseamnă că avem de-a face cu o fantas­mă, cu o fantasmă colectivă. Cine a inventat-o, nu ştiu; cine o alimen­tează, ştiu. Proble­ma este că, acum, această fantasmă a intrat în mecanismul impredictibil al urii care alimentează războiul ci­vil româno-român, iar intelec­tualii “fini”, care se hrănesc din întreţinerea ei, se joacă deja cu instigarea la violenţă fizică.” Sursa http://www.contributors.ro/cultura/izbanda-intelectuala-si-psihologia-subteranei-h-r-patapievici-despre-razboiul-civil-romano-roman/
Scriind de multe ori despre Intelectualii lui Basescu, nu m-am gandit niciodata ca ar merita o mama de bataie macar. Ci doar dispret. Desi, judecand la rece, ar merita sa stea in aparat gipsat la cat rau au facut. Ca niste colaborationisti ai unui regim dement.

martie 8, 2012

H.R. Patapievici este contestat

H.R. Patapievici urmeaza sa fie numit Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara in 17 martie 2012… Profesoara universitara Viorica Bălteanu mi-a scris>

„Domnule Alexandru Petria, lucrurile o iau razna. Fraudând metodologia consacrată, (încă) decana portocalie Otilia Hedeşan (care se visează prorector, deşi este sancţionată de conducerea universităţii pentru abuz în serviciu, fiind, însă – e drept – protejată şi promovată de către Daniel Funeriu), de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie timişoreană. a propus recent ca, în 17 martie curent, să devină Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara controversatul H. R. Patapievici. Pur şi simplu, decana NU a supus votului Consiliului de facultate menţionata dorinţă a sa, care a trecut fulgerător prin biroul Senatului (iar nu, ca secundă etapă, prin Senat). În componenţa Comisiei de analiză mai regăsim pe adjunctul maaarelui culturnic ce se doreşte a fi omagiat, adică Mircea Mihăieş, dar şi pe Adriana Babeţi, Solomon Marcus, Nicolae Manolescu, Cornel Ungureanu, Mircea Dumitru şi fostul rector, lucru ce ne uluieşte. Deja multe voci îşi anunţă protestul. Neregăsindu-mă între „taraţi”, „feţe patibulare” etc. (însă repertoriul lui Patapievici de „elogii” adresate românilor e mult mai vast), am postat deja câteva comentarii dezaprobatoare pe bloguri, am solicitat sugestii unor cunoscuţi oameni de cultură, jurnalişti. Domnia voastră ce gândeşte?”

Ce sa zic? Asta e… Titlul nu-i confera oricum un plus de valoare… O sa se termine in curand si vremea lor.

decembrie 10, 2011

Tismăneanu şi Mihăieş au scos un „manual de morală civică angajată”. Apostolii neamului

„Faţă de toate prostiile care s-au debitat în ultimii ani despre intelectualii publici, acest volum ar trebui să fie o punere în gardă şi un antidot: punere în gardă împotriva falsităţii acuzaţiilor, antidot la reaua-credinţă prin care au devenit plauzibile. Oamenii care vorbesc în această carte sunt orice, numai nişte minţi supuse, nu. Însă nu îmi fac iluzii. În ciuda tuturor dovezilor pe care le aduce — că intelectualii nu dispreţuiesc masele; că nu se izolează elitist într-un turn de fildeş; că nu nesocotesc realitatea; că au îngrijorările celor mai defavorizaţi şi bucuriile celor mai curaţi; că sunt critici şi pot fi clarvăzători; că judecă în funcţie de principii şi că analiza lor e angajată, fără a fi partizană; că suferinţa produsă de eşecurile societăţii e solidaritate cu victimele, şi nu complezenţă faţă de infatuările conjuncturii ori fatuităţile puterii; că stringenţa critică a analizelor nu scade nimic din înaltul sentiment de responsabilitate care se degajă pagină de pagină din îngrijorările, exasperările şi disperările exprimate cu o perfectă măiestrie literară în superbul manual de morală civică angajată care este O tranziţie mai lungă decât veacul — ei bine, nici atunci minciunile, neroziile şi calomniile proferate la adresa autorilor ei, ca intelectuali publici, nu vor înceta să curgă.(…)”- H.-R. Patapievici despre Vladimir Tismăneanu şi Mircea Mihăieş, ca prezentare a cărţii „O tranziţie mai lungă decât veacul. România după Ceauşescu”, scrisă de aceştia şi apărută la editura „Curtea Veche”.
Desigur, în nemernicia şi orbirea mea, nu rezonez cu aceşti „clarvăzători”, care sunt mai presus de „infatuările conjuncturii ori fatuităţile puterii”. Îmi este teribil de ruşine.