Posts tagged ‘literatura erotica’

Mai 19, 2014

Cele ce nu plutesc

Un băiețel de nici cinci anișori e dus de părinți prima oară la cinematograf, undeva în Țara de Sus a Moldovei. Povestea de pe ecran era – cum își va aminti peste ani – „o melodramă sovietică” numită Balada Siberiei. Filmul i-a produs un devastator rău fizic, nu datorită autorului său, un foarte bun cineast de altminteri (Ivan Piriev), ci din pricina tulburătoarei mașinării audiovizuale ce proiecta pe ecran cadru după cadru, stârnind în viscerele micului spectator cumplite tulburări somatice. Această primă aventură n-avea să-l demobilizeze însă pe cel care, însingurat și rebel va hotărî peste ani să domine balaurul de celuloid născocit cândva de faimoșii frați Lumière. Cert este că, după diverse experimente intelectuale (absolvă o facultate de limbi străine și chiar profesează timp de câteva luni în licee ieșene, jucând totodată în trupe de amatori cu un succes ce-l încuraja să aspire la un statut de profesionist, dar ratând două examene de admitere) se decide pentru regia de film. Încă trei eșecuri la admitere și, în sfârșit, este primit la IATC, unde va petrece cei cinci ani obligatorii de studiu, prea puțin atent la învățătura dascălilor și mult mai atent la ce se putea dobândi din proiecțiile sistematice din sala de la etajul trei al școlii sau din sălile de cinema din oraș. Astfel încât, peste ani , fiind invitat să vorbească despre magiștrii săi nu va ezita să-i numească pe Antonioni, Bergman, Fellini și pe alți câțiva de același calibru artistic. Va absolvi IATC în 1972 (iar nu în 1974 – cum notează recente dicționare ce-i separă în două opera, cu o plăcere demnă de practicanți solemni ai ghilotinei, despărțind capul de trupul condamnaților). În 1975 iese în lume cu filmul Cursa, căruia i se adaugă Ediție specială (al cărui titlu inițial era, aflăm destul de târziu, Foc în iarbă), Probă de microfon, Croaziera, Glissando și Iacob ce-l impun drept un cineast lipsit de complexe, imun la compromisuri politice și – nu în ultimul rând – drept un „lup singuratic” al generației sale ce găsise în formula de „grup” o șansă în eludarea barierelor de tot felul.
În tot acest timp, în alt colț de țară, pe meleagurile Bistriței transilvane un alt copil deschidea ochii spre film ca posibilă lume a cuprinderii minții și a fericirii ochiului, descoperind apoi în adolescență peliculele lui Mircea Daneliuc drept reazim total al ființei. Ardeleanul acesta – devenit între timp gazetar și scriitor – a văzut toate filmele regizorului (dinainte și după ’89, fără a le supune vreunei discriminări, cum procedează alții) dar, mai mult decât atât, socotindu-l „frate” s-a străduit să descopere „în spatele măștii încetățenite de dur, un suflet sensibil, onoarea și verticalitatea cunoscându-i-le dinainte”.
La un moment dat îi propune „un livre à deux”, o carte realizată cu folosirea din plin a posibilităților tehnice actuale. Astfel s-au născut grație NET-ului aceste „convorbiri” apărute recent la editura Adenium și pe care eu le-aș fi intitulat Being Mircea Daneliuc; într-atât este de scormonitoare, de angajantă, de sinceră această carte.
Ca unul ce-l cunosc pe Mircea din prima zi a sosirii sale în București, ca student la IATC și care-am împărțit cu el căminul studențesc și, după absolvire, cazarma Școlii de ofițeri de rezervă din Drumul Taberei – știu că nu este un personaj comod. Personalitatea sa puternică nu se lasă descoperită ușor în variatele ei componente: intelectuale, afective, artistice. Când îi ascultam vorbele cu scrâșnet de șenilă, simțeam că în spatele lor se află o mașină de luptă gata să înfrunte șanțurile antitanc și minele antipersonal ce-i vor ieși în cale…
Profesionist a cărui cultură cinematografică superioară a contat în afirmarea creației sale, Mircea Daneliuc are orgoliul de a-și mărturisi „fără protocol” viața (singura interdicție pe care o impune conlocutorului este legată de femeile din viața sa, ceea ce mi se pare încă o probă a eleganței).
Multe din avatarurile artistice ale regizorului ne erau cunoscute din Pisica ruptă și – poate mai puțin transparent – din celelalte romane și nuvele ale sale. Ispita literaturii a apărut, se pare, în contextul în care filmele sale au întâmpinat tot mai multe blocaje. Astfel încât, după cum îi mărturisește lui Alexandru Petria, resemnarea pe care o încearcă la 70 de ani, este echivalentă cu renunțarea definitivă la cinema. Este – fără îndoială – cea mai discutabilă opțiune a sa. Funcționarii culturii de azi, oricât de numeroși și de pricinoși ar fi ei, nu pot opri cariera unui mare cineast român și european care, neinteresat de laurii festivalieri și-a tratat de fiecare dată spectatorii cu respectul cuvenit marilor jurii internaționale. Observator atent al vieții de zi cu zi a unei Românii incapabilă să se reformeze la nivel politic și – mai ales – moral, Daneliuc este autorul unei opere cinematografice peste care nu se poate trece à vol d’oiseau. Ea este înrădăcinată în solul unei patrii pe care aparent cinicul cineast o iubește infinit mai mult decât alții, gata să-i cânte în imagini frumusețile. Or, cum ne-avertiza cândva Antonioni prin personajul său Giovanni Pontano (v. La Notte) „țestoasa lui D’Annunzzio a murit mâncând tuberoze”…
După ’89 Daneliuc și-a continuat lupta cu ipocrizia, mediocritatea și suficiența unei lumi diforme, uneori monstruoase. Filmele sale (Tusea și junghiul, A11-a poruncă, Patul conjugal, Această lehamite, Senatorul melcilor, Ambasadori, căutăm patrie, Sistemul nervos, Legiunea străină, Marilena, Cele ce plutesc) au continuat să dezvăluie neliniștile unui regizor înscris – cum observa Călin Căliman – „pe orbita unui cinema total, eliberat de rigorile cenzurii și autocenzurii, cu obiective specifice unui alt timp social”. Consecvența lucidă a cineastului («personal consider verbul „a spera” în diateză pasivă din păcate. E leneș și fatalist. Nu-i mai bună o privire lucidă?» -v. pag.187) a stârnit multe nedumeriri și reacții abuzive ale criticii. Cât despre reacțiile spectatorilor nu se mai punea problema, aceștia dezertând practic din sălile de cinema, sub impulsul noilor media. Într-adevăr, lumea se schimbase între timp și nu întotdeauna în bine. Cel puțin în zona cinematografiei naționale, câtă va mai fi existând. („Chiar și A 11-a poruncă sau Senatorul melcilor nu mai pot fi repetate în complexitatea lor, pentru că tot ce se poate face acum sunt filme cu două trei personagii în interior. Fără o finanțare externă, aceleași personagii ar putea evolua, curând într-o cabină telefonică.” –pag.194)
Cartea este , ca urmare, una a adevărurilor incomode. „Lenea de a te revolta e mai mare decât neplăcerea de a trăi cum trăiești” declară Daneliuc la pag. 162 a Convorbirilor sale cu Alexandru Petria. Ei bine, cred că tocmai revolta este semnul distinctiv al unei opere cinematografice ample și indivizibile pe care cineastul ne-a oferit-o în cele patru decenii de cinema, de la filmele de examen, la Cele ce plutesc. Iar
adevărurile aflate în carte au o gravitate ce nu admite plutirea…
Nu cred că destinul cinematografic al lui Mircea Daneliuc se încheie aici. Confesiunile făcute lui Alexandru Petria dovedesc faptul că laserul nemilos al minții sale scormone încă palierele societății românești cu acuitatea dovedită în tinerețea de demult. Citindu-i rândurile cuprinse în carte i-aș putea sugera viitorul subiect, deși dă de înțeles că nu-l interesează: portretul plin de culoare (culoare și coridoare!) al unui om politic energic al cărui nume nu-l dezvălui încă. O voi face probabil după Crăciun, când i se încheie mandatul…
Titus Vîjeu
text aparut acum in revista Film

960301_10201967055924294_8523147237890498410_n10367136_10201967057284328_2027530710008963290_n

Decembrie 13, 2011

Cenzura mamei la scriitor. Sex si literatura

Public un material care ridica mingea pentru un scriitor. Texte de-ale autorului si o scurta prezentare. Mamei condeierului nu-i plac productiile feciorului, barbat in toata firea- altfel, si-mi scrie sa le sterg. Stau pe ganduri; ce mama naibii sa fac? Cotoioasa situatie. Dupa un timp imi trimite un mail si scriitorul. Imi cere si el sa sterg textele, care sunt cam descheiate la nasturi. Ca sa nu-si supere mama. No, ziceti voi…(Alexandru Petria)

Pe marginea subiectului, am discutat pe wall-ul meu de pe Facebook cu scriitori si cititori:

Anni Lorei Ce noroc pe capul lui , ca are o mama grijulie:))

Alexandru Petria ‎Liviu Antonesei Cipariu Dan Mircea Adrian Suciu Daniel Cristea-Enache ….

Anni Lorei Poate are si un tata, care il duce cu bicicleta la servici….crap de ciuda , ca n-am si eu asemenea parinti…sau cel putin cineva care sa scrie in locul meu la diversi scriitori…:))

Alexandru Petria N-am mai trecut printr-o asemenea situatie!

Anni Lorei Te cred!

Anni Lorei Sper ca nu e trecut de 20 de ani, ca atunci mai bine era orfan….

Alexandru Petria De 40…

Viluta Mihaiela Bratfalean ‎:))

Viluta Mihaiela Bratfalean si fiica mea mi-a interzis ieri sa postez o fotografie 🙂 e greu in familie :))

Valentin Gros oare si Balzac cerea voie de la mama ce sa scrie si cum sa se promoveze?

Alexandru Petria Valentine, nu l-am intrebat pe Balzac…
Alexandru Petria Viluta, cine te-a pus_

Viluta Mihaiela Bratfalean ca bine zici …

Alexandru Ioan Despina No, da’ câţi ani are scriitorul?

Alexandru Petria Scrie mai sus!
Alexandru Ioan Despina e grav atunci…

Anni Lorei Pai vezi tu de ce ne e noua greu femeilor din ziua de azi,vorbesc de cele trecute de 40 de ani….noi n-avem mama care sa ne poarte de grija si incapem pe miinile acestor barbati doftoriciti:)) VAi, fa-l personaj de roman, ca da bine:))

Alexandru Petria ‎Otilia Tiganas Sorina Ivascu , voi ce spuneti?

Viluta Mihaiela Bratfalean fa-l de mninune

Viluta Mihaiela Bratfalean ‎:))

Alexandru Petria Nu am de gand, Doamne fereste, e un om talentat.
Anni Lorei Iarta-l , ca nu stie ce face….precum vezi , n-a avut cine sa-l invete arta conversatiei.

Anni Lorei Nu, sa nu spui la nimeni, cine stie ce mai face!

Alexandru Petria Randurile le-am scris si ca sa va provoc la o discutie privind relatia scriitorului cu persoanele din familie…

Anni Lorei Adica ne-ai pacalit??? Pai cine te mai crede, daca te tii de experente pe noi??

Alexandru Petria Nu, treaba e pe bune. Dar pornind de la ea se poate discuta despre legatura scriitor-familie…

Liviu Drugă ‎Alexandru Petria, si textele unde-s?

Alexandru Petria Le-am sters.

Sorina Ivascu buna dimineata, prima data, eu acum am intrat. pai, da, la modul general,, stiind ca e vb de tine, cunoascandu-ti ultimele texte, ma gandeam si eu, asa-ntr-o doara, la ce ar zice mama ta daca le-ar citi. credeam doar ca nu mai e in viata si, daca ar fi, iti cunoaste dezinvoltura in orice situatie. acum, moral vorbind, mama e indreptatita sa fie suparata. dar daca textele alea ti-ar aduce nobelul, poate ai mai imbuna-o 🙂

Otilia Tiganas Greu de comentat! Dominatia băieților de catre mame cu personalitate accentuata este o tema veche si celebra în tratatele de psihologie. Daca omul te roaga sa stergi, sterge! Nu-i poti face bine cu forta! Teoretic- (nu cunosc omul, n-am vorbit cu el dar ma bazez cum spun pe teorie)- un conflict cu maica-sa ar fi mult mai grav pentru el decat anonimatul intr-ale scrisului! A vorbit medicul din mine. Deseara va vorbi mama de baiat din mine, fiindca acuma incep cabinetul!

Alexandru Petria Sorina, nu e vorba de mine………….! E drept ca nici eu n-am intrebat-o pe mama ce are de spus despre anumite proze. Dar, oricum, n-as tine cont de parerea ei.

Alexandru Petria ‎Otilia Tiganas, chiar trebuie sa tina cont un scriitor de hachitele neamurilior?

Sorina Ivascu Atunci, OK. In primul rand pt a publica textele respective trebuie sa ai acordul autorului, ce zice mama lui e mai putin important si in acest caz nu are nicio relevanta, daca presupunem ca autorul e major. Asa cum zici si tu, nici tu nu ai tinut cont de parerea mamei. Dar, el fiind autorul, nu ai voie sa treci peste acceptul lui. Nu uita, textele ii apartin LUI, nu TIE. El decide ce se va intampla cu ele. Asa consider eu.

Alexandru Petria Da. Dar eu le-am publicat cu acceptul autorului. Ulterior a venit mama…

Sorina Ivascu Uppps! Atunci, ce-i facut, e facut! 🙂 Trebuia si el sa se gandesca mai inainte… Asta nu mai e vina ta. Mda, situatie de compromis 😦

Sorina Ivascu Apropo: ia da-mi si mie sa vad textele alea, please!

Sorina Ivascu daca e posibil, evident*

Alexandru Petria Sorina, ar insemna sa divulg numele omului. Si nu vreau.

Aurel Sibiceanu Mă intrigă un fapt: De cînd are scriitorul, mai ales cel contemporan, tată şi mamă ? Nu e zi de la Dumnezeu să nu văd cum ipochimenul îşi bagă mădularul scârbavnic în toţi şi în toate, necedînd o stramă de suveranitate… Eeeeee, mumă-sa să-şi vadă de câlţii ei…

Alexandru Petria Scriitorul trebuie sa accepte cenzura familiei?

Alexandru Petria Aurel, eu gandesc ca si tine.

Sorina Ivascu Te inteleg. Si stiu cum e sa fii la mijloc. Nici eu nu alerg dupa furtuni. E OK asa. Oricum, ii doresc succes mai departe autorului si, orice ar scrie, sa se gandeasca si la eventualul impact. Doar numeni nu si-ar publica toate intimitatile daca nu simte ca si poate face fata avalansei de intrebari care ar urma. E si asta o chestie care pe scriitor il face vulnerabil, practic, te expui prin orice cuvant. Deh, riscurile meseriei 😉

Alexandru Petria Aici am vrut sa punctez…

Anni Lorei ba da, unii le publica pe toate….dar de acolo pina la a deveni literatura sau ramine in istorie , e cale lunga!! Dar azi omul este bucuros daca il recuoaste cineva a doua zi!! De ce credeti ca toata lumea vrea sa fie o data macar la TV??

Anni Lorei Nu , familia n-are ce cauta in nici o cenzura, ajunge statul si restul ….

Sorina Ivascu in romania si asa e sistemul intreg de-a valma, cine mai poate avea o privire de ansamblu in ce priveste prioritatile si etica?

Sorina Ivascu da, ani, de aceea astfel de situatii se intalnesc atat de frecvent, omul e coplesit de nebunia generala, si asa nu exista nicio ordine, e explicabil ce se intampla.

Alexandru Petria Sorina, cred ca prioritatea si indatorirea scriitorului e sa-si „livreze” obsesiile, temerile…

Sorina Ivascu anni* – scuze

Alexandru Petria Sa fie el insusi…

Sorina Ivascu da, sandu, dar am mai discutat noi deunazi la o postare de-a mea, ce mai e valabil in ro azi. ai zis si tu

Otilia Tiganas Sorina, depinde…exista si oameni care si-ar publica toate intimitatile ca singura solutie pentru notorietate! Ce mi-e ca-ti scoti toate intimitatile in fata camerelor de luat vederi ce mi-e ca le publici! Iar intre a mai scrie cate ceva intim si a deveni scriitor, exista cale lunga de parcurs!

Sorina Ivascu da, otilia, asa cum zicea si anni. asa si este

Sorina Ivascu dar nu stiu daca e si cazul omul ns cu pricina. ma rog… nu ma pronunt, fiindca nu il cunosc, nu stiu ce intentii are omul

Otilia Tiganas Haaa, am scris exact acelasi lucu cu Anni, de-abia acuma vad! No- cand doi zic că ești bat…

Alexandru Petria Sorina, nu erau chiar nu stiu ce balauri in texte.

Anni Lorei balaurii erau precis in capul mamei…

Sorina Ivascu atunci eu zic sa-ngropam mortu´ 😉

Bogdan Suceava Dl Petria, invitați-l să scrie un poem dedicat mamei, poate asta se aprobă de către toate forurile…

Anni Lorei mama mea imi spunea la 47 de ani sa nu trec pe rosu si sa nu-mi uit batista…acum mi-e dor de indemnurile ei:))

Alexandru Petria Clar, Bogdan Suceava .

Anni Lorei daca ma razgindesc sa-mi schimb stilul, ca sa nu o deranjez pe fiica mea, cred ca mi-as schimba numele…

Alexandru Petria Eu m-as lasa de scris.

Otilia Tiganas Bogdan Suceava- imi stimulezi imaginația! Nu vrei să știi ce exemplu de poem despre mame am pe limbă și pe care nici Sandu Petria poate nu l-ar publica pe FB de jenă…Se poate, crede-mă!

Alexandru Petria Nu te cred, Otilia. Poti sa-l postezi

Anni Lorei Nu, daca copilul tau se rusineaza ptr. ca e altfel structurat…ce sa-i faci? Eu am publicat cu numele meu, si sa nu crezi ca n-am avut probleme, ba ca un domn a sustinut ca am descris nu stiu ce broasca exact ca el…eu nici nu stiam ca el exista! Apoi de ce am spus „la masa cu lupii”…da, am fost intrebata „cine credeti dvs sunt lupii?”…si nu de femeia de servici…eh, m-am obisnuit demult cu izolarea spirituala, adica sa traiesti pe TErra…egal cum ,dar liber!

Livia Smeu Daca omul te-a rugat sa le stergi, sterge-le si fii precaut in legatura cu el de acum inainte. Sa speram ca o sa iti pretuiasca gestul.

Otilia Tiganas Sandule, iaca acu îl creez! Îl creez de mi-e rușine și mie ce îmi poate puia mintea! Am roșiiit dejaaa, îmi crapă obrazu! Cabinetul meu începe la 14, am doi oameni în sala de așteptare, tocmai a intrat asistenta și își pune halatul iar eu…încerc să dovedesc că nu orice poem despre mamă e de recitat la 8 Martie. Normală mi-s?

Alexandru Petria Otilia, daca ai fi normala n-ai scrie super proza.

Otilia Tiganas Apoi daca doza de nebunie dă calitatea scrierilor, tu esti TOTAL niebun!

Anni Lorei Dragilor, vad ca va inecati in cele mai scumpe complimente…unul mai nebun decit celalalt!

Alexandru Petria N-am pretins niciodata altceva.

Dăncuş Doru Ştefan Eu zic să meargă înapoi la grădiniţă. Până nu demult ne obstrucţionau comuniştii. Acum – mamele. Pe când pisica, purcelul, cânele păsările, hârciogii, murele de pădure?, să nu mai zic de critica literară…

Aurel Sibiceanu Sandule, opinia mea a fost una ironică. Înţeleg că este vorba de literatură „licenţioasă”. În arte şi literatură, de multă vreme nici un subiect nu mai este tabu, depinde doar cum îl abordezi, câtă artă este în modul în care îl prezinţi. Există, însă, şi un drum invers, ca să zic aşa. Acum mai bine de 30 de ani, un regizor îmi povestea o întâmplare cu iz anecdotic. Se spune că Marlene Dietrich a făcut să roşească bărbaţii unui regiment de infanterie marină americană, doar citind la întâmplare vreo 50 de nume dintr-o carte de telefon… Interesant, nu ?

Lucian Florescu Iar eu zic ca nu trebuia sa stergi textele, Alexandru Petria . Daca cineva e capabil sa le publice, tre’ sa fie capabil sa le si sustina. Iar mama sa n-are decit sa-si posteze singura ce texte ii plac d-sale! La virsta maturitatii nu cred ca i se poate impune cuiva, de catre parinti, sa se comporte ca la 5 ani… si eventual sa si ceara iertare ca si-a suparat parintii… sau ce, nu-i mai aduce jucarii de Craciun?!?

Aurel Sibiceanu Nota bete: numele citite erau pe cât se poate de fireşti, dintr-un „breviar” onomastic normal…

Aurel Sibiceanu Dăncuşule, amu chiar aş vrea să-mi zică, de la obraz, vreo cîteva, chiar cânele ! Mereu uitam să-i dau de mâncare, că eram ocupat cu cititul 🙂

Aurel Sibiceanu Şi murele ar trebui să-mi zică ceva, anume să-mi mulţumească, asta pentru că le striveam cu aşa de mare duioşie de buzele unei fătuci, cum aveam eu să văd mai târziu, într-un film rusesc, parcă unu’ de-al lu’ Shukshin…

Alexandru Petria Ei, Aurel, vocea Marlenei Dietrich…

Alexandru Petria ‎Lucian Florescu, nu toti rationeaza ca noi.

Alexandru Petria ‎Dăncuş Doru Ştefan, e tare cu harciogii si cu murele…

Alexandru Petria ‎Mirela Lungu , tu iti intrebi parintii daca sa-ti publici sau nu poemele?

Dăncuş Doru Ştefan Boier Sibiceanu, am uitat de săracile prune pentru horincă…

Dăncuş Doru Ştefan Alexandre, să nu jignim „veriga lipsă” din scara evolutivă ce putut produce specimenul în speţă ce a produs valul ăsta de comentarii 🙂

Alexandru Petria Doru, sotia nu se uita chioras cand publice ceva mai zgubilitic? cum a fost dupa „Sex cu femei”, pe care l-ai scris împreună cu Adrian Suciu ?

Domnica Pop ‎…mama lui de text…

Dăncuş Doru Ştefan Soţia mea ştia cu cine rămâne. Aşa că „Sex cu femei” a distrat-o. Cu primii 500 ron de la TRITONIC a cumpărat neşte cărţi ce lipseau de prin casă. Restul mi i-a dat mie să fac un chef. Ca un soţ iubitoriu ce sunt – am ascultat-o, aşă că 3 zâle am fo’ mort de bat!

Aurel Sibiceanu Omagiile mele Doamnei, femeie rezistentă !

Mirela Lungu cu siguranta, nu:))))))))))) dar in „literatura”, de oricare ar fi ea, consider ca trebuie sa fim „absolut liberi”:D pai dk nici aici, atunci unde, dom’le;)? in politika sau in… bordel:P?

Alexandru Petria Nu ma asteptam sa raspunzi altfel, Mirela. ca sa fiu cinstit.

Aurel Sibiceanu Amu, Dorule, şi tu&suciu meritaţi oareş’ce felicitări de la mine, cum nu ?! Ori de câte ori se apropie de mine Tanti Andropauzina îi citesc din cartea voastră. Tanti bate nişte cruci de ţaţă izmenită şi-mi dă pace. Asta e, binefacerile cititului…

Alexandru Petria Aurel, daca luai in mana Renata tanti aia nu avea curajul sa se apropie chiar deloc.

Alexandru Petria Acum am vazut. Am scris pe wall: Textele de-ale autorului si o scurta prezentare. Corectură- Texte de-ale autorului si o scurta prezentare.

Gina Goia pentru scrierile lui James Joyce a trebuit sa paraseasca tara/ s-a auto exilat si si-a scris opera 🙂 dificila si vitregita situatie/

Otilia Tiganas Tata, citindu-mi diverse scrieri- poezie/proza, initial placut surprins, la un moment dat, totusi, ma intreaba- draga mea, scrierile tale sunt fictiune…sper…ca, daca-s autobiografice, incep sa-mi fac griji! Ne-am tavalit de ras, fiindca eu am dat din cap oblic- nu raspundeam nici da si nici nu!

Alexandru Petria N-ai vrut sa-l minti.

Otilia Tiganas Normal ca nu! Tot el, insa, m-a rugat- (afland ca pregatesc proza pentru volumul de debut), sa nu-l fac de miru lumii scriind despre el prin carti, de sa nu mai poata iesi din casă! Partea frumoasa/buna a acestor comentarii este aceea ca avem amandoi mintea necesara sa nu luam lucrurile prea in serios. Am spus PREA în serios, nu ca am fi neseriosi de profesie! Nu-mi place/evit excesul de zel, dar respect zelul!

Dăncuş Doru Ştefan Ştie-ne bdida ş-amaru’ şî pă noi, Boier Sibiceanu. Ar trebui să-l ridicăm la rang de Boier şi pe Alexandru Petria, ce zici?

Alexandru Petria Doru, asa m-o facut mama.
1
Dăncuş Doru Ştefan Deci – Boier, nu?

Vasiliu Laura cred ca mamele de genul acesta au o problema, sunt geloase din cauza ca fiii sau fiicele au mai mult succes la public decat ele sau vor ele sa iasa in evidenta in urma activitatii copiilor. Trebuie sa fii destul de evoluat spiritual ca sa nu mai fii dependent de copii

Otilia Tiganas Sigur, Laura, că totu-i treaba de minte și evoluție spirituală – așa cum spui! Dependența afectiva/ psihologica de copii e una, dominarea lor e alta. Dominarea se face bazat pe șantajul afectiv, mult mai parșiv decât cel material, el lasă sechele în adultul dominat de părinte. De obicei apare dinspre mamă spre fiu, sau dinspre tată spre fiică. Dominațiile în cadrul aceluiați sex merg mai mult pe frică/ revoltă și se lasă cu nesupunerea copilului odata ce se destupa la minte- fuga, riposta, înfruntarea, comportamentul antisocial.

Alexandru Petria E un fel de vampirism.

Otilia Tiganas Exact! Îmi place cuvantul- nu m-am gandit la el, nu apare sub forma aceasta in literatura de specialitate, dar asa este- vampirism!

Dăncuş Doru Ştefan da

Dăncuş Doru Ştefan Boier Petria ne rămâi de-acum în memoriile noastre.
Alexandru Petria Cu ce?

Dăncuş Doru Ştefan Cu „Boier”

Dăncuş Doru Ştefan Trebe să avem şi noi neşte ranguri, că alţii au „funţii”

Dăncuş Doru Ştefan scuze – funcţii

Alexandru Petria Lasa, probabil ca o sa ramanem in literatura cu numele, nu cu functiile.

Ruxandra Anton no’ daca-l stergi, cartea tot ramane, nu? si ce, tu esti cenzura? autorul cu pricina sa pofteasca la maica-sa sa-i dea bun de tipar de-acum incolo daca inca mai sta sub papucul ei!…asa ceva n-am mai auzit!:)))))))

Dăncuş Doru Ştefan Vrei nu vrei, tăt BOIER rămâi. Ca tine nu-s prea mulţi prin România.

Alexandru Petria ‎Ruxandra Anton , tocmai de asta am scris. Nici eu n-am auzit.

Alexandru Petria Mersi, Doru.

Dăncuş Doru Ştefan No, să ai pace – mărg la un pahar de horincă, bugăt pă zua de az’.

Alexandru Petria Sa-ti cadă bine!

Aurel Sibiceanu Ce vremuri ! Îl laşi pe om Petria şi-l găseşte boier ! Acu, pe bune, să ne trăieşti, boierule ! Mă bag şi eu la o horincă, mi-o mai rămas o glajă de la Gaudeamus ! Mâine musai să caut altă horicuţă, că se uscă uiaga 🙂

Alexandru Petria Ma marginesc la cafea.

Aurel Sibiceanu Pentru uiagă îţi trebuie bun de tipar ?

Alexandru Petria Chef. Si n-am.

Gina Goia cand o sa-ti gasesti linistea interioara o sa stii ce sa faci/ nu e vorba strainului mai puternica decat a ta. si nu poti sa ignori sangele/ nu poti sa dai deoparte impulsul care este, atunci cand esti in adevar scriitor. este de prisos imboldul din afara/ fiindca tu ai de scris din al tau launtru/ si nu e iertare care sa-ti aduca mai mult bine decat propria-ti constiinta/ am spus 🙂

Iulie 27, 2011

Pascal Bruckner. O marturisire socanta

“Sunt experiente personale”, scrie Daniela Lungu, pe blogul ei, ca ar fi spus Pascal Bruckner despre povestea din celebrul roman „Luni de fiere”.  Interesanta marturisire. Eu n-as zice chiar asa despre „Zilele mele cu Renata”…

Iulie 23, 2011

Lora Leigh, „Placeri interzise”. Numai dupa indicatia medicului

M-a pus Michiduta sa citesc romanul „Placeri interzise”, de Lora Leigh, aparut la „Nemira” în 2009. Am rezistat cu eforturi tentatiei de a-l arunca la cosul de gunoi, dupa primele 50 de pagini. Cum nu-mi place sa abandonez in nimic, l-am terminat totusi, nu vă spun cu cate injuraturi slobozite fara retinere.

Volumul se vrea literatură erotica, insa este maculatură curata. Lora Leigh scrie cum altele tricoteaza la o cafea sau un ceai, discutand totodata cu prietenele. Pe coperta a IV-a a cartii se poate citi: „Lora Leigh este un star pe firmametul literaturii erotice datorita intrigilor ei extraordinar de senzuale si fascinante”. Randurile sunt semnate de Lucy Monroe, probabil o tanti cu care-si bea cafeaua  Lora Leigh.

Nimic fascinant in „Placeri interzise”, dimpotriva. Intalnim un rudiment de intriga politista trasa de par pe aproape 500 de pagini si scene de sex descrise ca pentru retardaţi, bombastic, cu o lipsa de imaginatie penibila.

Probabil că „Placeri interzise” ar merita sa-l cumpere cei care doresc sa-si mareasca tensiunea arteriala. Dar numai dupa indicatia medicului.

Decembrie 18, 2010

„Sexul în grup merge, dar nu şi literatura în grup”

Interviu cu scriitorul Alexandru PETRIA

 

 

Scriitoarea Georgeta Nedelcu a publicat în revista craioveană “Constelaţii diamantine”, numărul pe decembrie 2010, un interviu cu mine. Nu a apărut sub titlul „Sexul în grup merge, dar nu şi literatura în grup”, eu l-am pus aici, textul purtând în gazetă denumirea “Interviu cu scriitorul Alexandru PETRIA”(n.m. A.P.)

 

 

 

Georgeta Nedelcu: Pentru că nici eu, nici cititorii nu vă cunoaştem prea bine, aş dori în câteva cuvinte să ne spuneţi cum este omul Alexandru Petria şi care este povestea sa? Ce ne puteţi spune despre oraşul în care trăiţi, atracţiile turistice, oamenii, obiceiurile, evenimentele din oraşul şi de ce nu, din ţara în care trăiţi?

– Alexandru PETRIA: Sunt născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Studii întrerupte de psiho-sociologie.
Cărţi publicate: ,,Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi ,,La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În 2010 mi-a apărut romanul Zilele mele cu Renata, la editura Tritonic. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante.
După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean ,,Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană ,,Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul ,,Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul ,,Partener” publicat de trustul ,,România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului ,,Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul ,,Realitatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent.

Am o fata in clasa a X la Liceul de arte din Bistrita. Sunt liberal in gandire, dar nu sunt membru PNL.

 

G.N: Vă amintiţi ziua în care aţi început să scrieţi serios?

 

– Alexandru PETRIA: Nu. Bănuiesc că atunci nici nu realizam că scriu serios. Dar, oare, acum scriu serios?

 

G.N: Care a fost debutul dumneavoastră şi ce impact a avut asupra publicului?

 

– Alexandru PETRIA: Am debutat în perioada liceului, în 1983, în revista „Tribuna” din Cluj. Iar volumul de poeme ,,Neguţătorul de arome” a avut parte de vreo douăzeci de cronici favorabile, ca şi „33 de poeme”. Dar succesul de critică a avut un efect neaşteptat. M-a blocat mulţi ani ca poet, am şi acum a treia carte de poezie în manuscris şi nu ştiu când o s-o public. Succesul poate să fie castrator. Impact asupra publicului? Modest. Câte cărţi de poezie chiar au avut un impact major asupra publicului în momentul apariţiei? Nici una, cred. Impactul e produs odată cu trecerea timpului.

 

 

G.N: Când aţi publicat prima carte?

 

– Alexandru PETRIA: În 1991.

 

G.N: V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi scriitor? Ce rol a jucat literatura în viaţa dv.?

 

– Alexandru PETRIA: Da. Literatura a jucat rolul unui handicap. Literatul este un handicapat, deşi n-o recunoaşte. Este normal să stai să scrii când sunt atâtea lucruri plăcute de încercat pe această lume?

 

G.N: Ce gen literar preferaţi şi ce autor în mod special?

 

– Alexandru PETRIA: Acum scriu doar proză. Ca să nu fie discuţii- Alexandru Petria.

 

G.N: Unde vedeţi locul literaturii române în cadrul literaturii universale.

 

– Alexandru PETRIA: La periferie. Cum este întreaga societate românească. Excepţiile sunt excepţii.

 

 

G.N: Care dintre cărţile scrise este preferata dv. şi de ce?

 

– Alexandru PETRIA: Microromanul “Zilele mele cu Renata”, deoarece este ultima.

 

G.N: Dacă citim cărţile dv. putem foarte uşor să ne dăm seama că sunteţi un observator al realităţii în care trăim. Actualitatea în care trăim este mai  dură decât în trecut sau, dimpotrivă?

– Alexandru PETRIA:Oricât de dură este realitatea pe care o trăim, o prefer celei din perioada comunistă.

 

G.N: La ce carte lucraţi în prezent şi când va fi ea lansată?

 

– Alexandru PETRIA: Am terminat volumul de povestiri „Deania neagră” şi lucrez la romanul „Cartea lui Zoso”. Sper ca povestirile să apară în 2011, iar romanul în 2012.

 

 

G.N: Dacă ar fi să descrieţi  în câteva cuvinte cea mai recentă carte pe care aţi scris-o, care ar fi mesajul pe care ni l-aţi transmite?

 

– Alexandru PETRIA: Scriitorul poate să încerce orice, nu există tabu-uri, dacă are talent. O să citez ce-a scris Daniel Cristea-Enache pe coperta a patra a volumului “Zilele mele cu Renata”-

“După dispariţia cenzurii şi a pudibonderiei fals- proletare, adică după 1989/ 1990, „s-a dat drumul” la sex: în viaţa reală, pe ecranele televizoarelor şi în literatură. Întrebarea care s-a pus încă de atunci şi s-a tot repetat ulterior a fost: mai este aceasta literatură artistică, ori simplă manufactură pornografică? Citind excelenta proză a lui Alexandru Petria, veţi vedea diferenţa”.

 

G.N: Care este mesajul dv. pentru cititorii cărţilor al căror autor sunteţi?

 

– Alexandru PETRIA: Intenţionez să prezint cititorilor mei o lume, o realitate, nu un mesaj. Dacă există şi mesaje, îi invit să le descopere.

G.N: Credeţi că există anumite cuvinte care vând o carte?

 

– Alexandru PETRIA: Teme, nu cuvinte. Marile teme ale literaturii- dragostea şi moartea.

 

G.N: Aţi făcut politică şi dacă da, în ce partid aţi funcţionat? Aţi avut vreun avantaj datorită acestui fapt?

 

– Alexandru PETRIA: Am fost în stradă în Decembrie 1989, apoi am făcut parte din CPUN, şi am şi candidat pentru Camera Deputaţilor. Politica este o experienţă pentru scriitor. Mă întrebaţi de avantaj. A fost unul major- am învăţat la 21 de ani ce este beţia puterii şi cât de relativă este puterea.

 

G.N: După revoluţie, cărţile – atât în proză, cât şi în versuri – au apărut în număr foarte mare, ca ciupercile după ploaie, însă nu toate sunt de calitate. Aici mă refer la valoarea lor literară. Cum ar putea creşte numărul cărţilor bune?

 

– Alexandru PETRIA: Să nu fie publicate cele proaste, fie şi pe banii autorilor. Dar asta n-are cum să se întâmple într-o economie de piaţă.

 

G.N: Dacă aţi constata că nu au succes cărţile dumneavoastră, v-aţi înscrie în politică, sau aţi face gazetărie?

 

– Alexandru PETRIA: Gazetărie fac oricum, din ea trăiesc. Dar locul rataţilor trebuie să fie politica?

 

G.N: Vă plac drumeţiile pe munte, întâlnirile din cercurile literare, întâlnirile cu prietenii sau vă place mai mult singurătatea?

 

– Alexandru PETRIA: Singurătatea. Sexul în grup merge, dar nu şi literatura în grup.

 

G.N: Vă place să ajutaţi scriitorii începători? Le daţi sfaturi constructive sau îi criticaţi, punându-i pe fugă? Pentru că am întâlnit şi astfel de oameni.

 

– Alexandru PETRIA: Mă bucur când pot să ajut pe cineva care are talent. Deşi sunt rău în scris, cu începătorii încerc să fiu blând. Aşa e normal.

 

G.N: Ştiu că natura inspiră pe oricine. Dacă-ar fi să alegeţi între o seară pe munte sau o serată alături de Mircea Dinescu, ce aţi alege?

– Alexandru PETRIA: La munte. Îmi plac scriitorii de departe. Când le citesc cărţile. Evit, de obicei, contactul cu alţi scriitori, ca să nu fiu dezamăgit.

 

G.N: În strainătate aţi participat la lecturi publice sau la lansări de carte? Vă întreb, deoarece sunt ţări în care sălile de lectură sunt ca nişte şezători.

 

– Alexandru PETRIA: Nu. Institutul Cultural Român nu sprijină pe cei care sunt critici cu Traian Băsescu. Am câteva invitaţii însă pentru 2011, dar nu este implicată nici o instituţie a statului român.

 

G.N: Ne plângem că nu avem suficiente cărţi dincolo de mediocru, dar nici instituţiile  statului nu fac absolut nimic pentru asta. Ce părere aveţi în legătură cu acest lucru?

 

– Alexandru PETRIA: Ce să facă instituţiile statului? Să amendeze Garda Financiară editurile că publică tâmpenii? Problema este pe terenul criticilor literari, care nu-i stârpesc în scris pe veleitari.

 

G.N: În Germania şi în Franţa, lecturile publice sunt principala ţintă a ministerelor culturii. La noi ar fi posibil aşa ceva? Şi dacă ar fi, credeţi că românii ar cumpăra bilete la o lectură publică?

 

– Alexandru PETRIA: Nu ştiu. Ar merita încercat. Totuşi, cred că românii sunt amatori de cultură doar declarativ. Mă refer la mase. De fapt, trăim într-o dictatură a inculţilor. Şi nu leg defel termenul de diplome. Sunt destui inculţi chiar cu doctorate.

 

G.N: Sunt unii care spun că limba română este o limbă prea mică pentru un scriitor mare. Ce părere aveţi?

 

– Alexandru PETRIA: Că n-are largă circulaţie, este un inconvenient. Cum alt inconvenient este şi că n-avem o istorie mare. Dar, prin traduceri, un scriitor are şansa să iasă în lume. Ca să fiu sincer 100%, mi-ar fi plăcut să mă nasc în Franţa sau America.

 

G.N: Daca aţi compara limba română cu o femeie, cum aţi descrie-o?

 

– Alexandru PETRIA: Frumoasă şi curvă.

 

G.N: Am câteva prietene în Germania şi din discuţiile purtate cu ele, am înţeles că publicul german care vine la lecturi, sunt efectiv îndrăgostiţi de literatură. Nemţii sunt oameni care se topesc după cărţi şi după poveştile din cărţi, şi asta nu te poate lăsa rece ca autor. Felul în care ei se poartă cu scriitorii, nu doar cu cei germani, este copleşitor. De ce oare, românul nostru a uitat să mai citească sau să mai cumpere o carte?

 

– Alexandru PETRIA: Dar când a citit românul statistic? Ca să uiţi ceva, trebuie să ai ce. Pe vremea lui Eminescu era mai bine? Erau scriitorii mai respectaţi? Să  nu uităm în ce condiţii a murit.

G.N: Vă consideraţi genial în ale scrisului? Vă întreb, deoarece ca şi mine, mulţi cititori nu vă cunosc şi aş vrea să dezvoltaţi acest subiect.

 

– Alexandru PETRIA: Ca să fiu în tonul seriozităţii întrebării, o să spun că sunt un geniu modest.

 

G.N: Dacă ar fi să vă treziţi mâine dimineaţă şi să dispară ca prin minune una dintre problemele care vă apasă, care ar fi acea problemă?

 

– Alexandru PETRIA: Relativa jenă financiară.

 

G.N: Sunteţi fericit? Dacă da, ce vă face fericit? Dacă nu, de ce nu sunteţi fericit? Poate ne spuneţi şi ce înţelegeţi dv. prin fericire.

 

– Alexandru PETRIA: Până acum n-am reuşit să-mi dau seama ce este fericirea. Am avut doar mulţumiri momentane.

 

 

GN: Care a fost primul dv. cititor şi ce cărţi recomandaţi cititorilor?

 

– Alexandru PETRIA: Nu mai ţin minte. Nu fac recomandări. Gusturile mele sunt ale mele, nu vreau să impun nimic nimănui în literatură.

 

G.N: Aveţi un model anume, un scriitor care v-a marcat viaţa?

 

– Alexandru PETRIA: Nu este chiar model… Dar, hai să accept convenţia- Mario Vargas Llosa.

 

G.N: Vă place succesul, vă sperie, vă ambiţionează? Sau să vă întreb altfe: Vă consideraţi un scriitor de succes? Ce argumente aduceţi?

 

– Alexandru PETRIA: Sigur că-mi place succesul, nu-s ipocrit. Cui nu-i place? Nu ştiu dacă sunt un scriitor de succes. Dar poate că editorul meu o să vrea să mă contrazică.

 

G.N: Istoria literaturii s-a cam sfârşit, spun unii… Este adevărat sau nu ce se spune?

 

– Alexandru PETRIA: Bat câmpii. Prostii.

 

G.N: Viaţa în ţara noastră s-a schimbat radical faţă de 89. Ce vă place şi ce nu vă place din ceea ce vedeţi în jurul dv?

 

– Alexandru PETRIA: Îmi place libertatea cuvântului. La minusuri, lista este lungă-lungă… O să dau un singur exemplu-  proliferarea imposturii.

 

G.N: Ştiu că sunteţi înconjuraţi de mulţi oameni de calitate. Aveţi prieteni de condei şi persoane care vă susţin în activitatea literară sau care vă sponsorizează?

 

– Alexandru PETRIA:  Am avut norocul să fiu sprijinit de Alex Ştefănescu, de Romul Munteanu, de Daniel Cristea-Enache, şi sunt doar câteva nume dintr-o pleiadă, cărora le mulţumesc. Adevăratul sponsor este Dumnezeu.

 

G.N: În afară de scris ce alte preocupări mai aveţi?

 

– Alexandru PETRIA: Citesc. Îmi place să fac sex, să pescuiesc, să navighez pe net.

 

G.N: Credeţi în Dumnezeu? Care este relaţia dv. cu Dumnezeu?

 

– Alexandru PETRIA: Absolut. Dar nu în Dumnezeul constipat descris de popime.

 

G.N: Ce gen de literatură citiţi?

 

– Alexandru PETRIA: Acum, proză. Poezia este un capitol cu uşa închisă.

 

G.N: Pe imensul Internet se scriu multe… Am citit despre cărţile în format elctronic. Sunteţi de acord cu noile cărţi în acest format şi audiobookuri?

– Alexandru PETRIA: Sigur că sunt de acord, doar nu-s dinozaur.

 

G.N: Ce sfat le-aţi da editorilor sau scriitorilor cu privire la imaginea produsului care îl pun în vânzare?

 

– Alexandru PETRIA: Cum detest să primesc sfaruri, nici nu dau.

 

G.N: Stiu că scriitorul Alexandru Petria nu se dă în lături de la nimic. Sunteţi un luptător şi vă susţineţi ideile indiferent dacă ceilalţi sunt sau nu de acord cu ele. Tocmai de aceea cred că sunteţi cel mai în măsură pentru a le da un sfat celor care încep acest drum?

 

– Alexandru PETRIA: Mă enervează perseverenţa dumneavoastră în legătură cu sfaturile. Singurul sfat pe care vreau să-l dau este să fie ei înşişi, şi să nu primească sfaturi, dacă cred chiar că au talent şi ceva de spus. Să nu se teamă să rişte. Să nu se teamă să facă pipi şi contra vântului.

 

G.N: Ce întrebare aţi vrea să vă pun şi nu am pus-o?

 

– Alexandru PETRIA: Vreţi premiul Nobel? Ca să terminăm cu zâmbetul pe buze…

 

G.N: În încheiere, vă mulţumesc pentru acest interviu, cât şi pentru sinceritatea dumneavoastră şi vă doresc să publicaţi cât mai multe cărţi, iar dacă aveţi posibilitatea să ajutaţi cât mai mulţi oameni pentru a ajunge scriitori de calitate,  să nu precupeţiţi nici un efort în acest scop.

Noiembrie 21, 2010

Despre femeia matura si romanul „Zilele mele cu Renata”

Va invit sa cititi un interviu dat de mine Agentiei de Carte

http://www.agentiadecarte.ro/2010/11/%E2%80%9Cfemeia-matura-este-o-veritabila-scoala%E2%80%9D/

Septembrie 3, 2010

Petria si Salma Hayek in Rasunetul…

Aici sunt toate cele http://www.rasunetul.ro/miralma-sau-din-dragoste-pentru-salma-hayek

August 27, 2010

Lista lui Daniel Cristea-Enache. Si eu sunt inclus, cu Renata…

Daniel Cristea-Enache a ”panoramat” în ”Observator cultural” http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=24184 cărțile importante apărute anul acesta. Iată înșiruirea:

”- Categoria Grea: Gabriela Adameşteanu, Provizorat (Polirom), Radu Aldulescu, Ana Maria şi îngerii (Cartea Românească), Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii! (Polirom), Ioan Groşan, Un om din Est (Noul Scris Românesc/ Tracus Arte), O. Nimigean, Rădăcina de bucsau (Polirom) – proză; Teodor Dună, de-a viul (Cartea Românească), Letiţia Ilea, Blues pentru cai verzi (Cartea Românească), V. Leac, Toţi sînt îngrijoraţi (Tracus Arte) – poezie; Florin Manolescu, Cu ochii pe mine. Jurnal român-german, 1995 (Cartea Românească), Adrian Marino, Viaţa unui om singur (Polirom), Gabriela Melinescu, Jurnal suedez V (2003-2008) (Polirom) – memorialistică, jurnale; Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educaţii (Polirom) – proză memorialistică; Alexandra Ciocârlie, Cartagina în literatura latină (Editura Academiei Române), Andrei Oişteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (Polirom) – studii.

– Categoria Fete rele: Ioana Bradea, Scotch (Polirom), Ruxandra Cesereanu, Angelus (Humanitas), Aura Christi, Cercul sălbatic (Ideea Europeană), Mariana Gorczyca, Cadenţă pentru marş erotic (Limes), Maria Manolescu, Ca picăturile de sînge pe linoleumul din lift (Cartea Românească), Ştefania Mihalache, Poemele secretarei (Cartea Românească), Ana Maria Sandu, Omoară-mă! (Polirom) – proză; Floarea Ţuţuianu, Mărinimia Ta (Brumar) – poezie.

– Categoria Fete cuminţi: Doina Ruşti, Cămaşa în carouri şi alte 10 întîmplări din Bucureşti (Polirom) – proză; Irina Nechit, Copilul din maşina galbenă (Cartier), Ofelia Prodan, În trei zile lumea va fi devorată (Paralela 45), Andra Rotaru, Ţinuturile sudului (Paralela 45), Maria Şleahtiţchi, Oleandrii mă strigă roz (Cartier) – poezie.

– Categoria Viteză de croazieră: Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil (Polirom), Horia Gârbea, Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov (Limes), Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea (Cartea Românească), Cătălin Mihuleac, Zece povestiri multilateral dezvoltate (Cartea Românească), Dan Stanca, Mutilare (Cartea Românească), Florin Toma, Oraşul jumătăţilor de înger (Cartea Românească), Stelian Ţurlea, Trei femei (Cartea Românească) – proză; Adrian Alui Gheorghe, Paznicul ploii (Limes), Daniel Bănulescu, Ce bine e să fii Daniel Bănulescu (Cartea Românească), Mircea Cărtărescu, nimic (Humanitas), Liviu Georgescu, El (Paralela 45), Ion Pop, Litere şi albine (Limes) – poezie; Constantin Ţoiu, Memorii. V. Vederi din Prepeleac (Cartea Românească) – memorialistică; Dan C. Mihăilescu, Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei (Humanitas), Horia-Roman Patapievici, Ultimul Culianu (Humanitas), Cornel Ungureanu, Şantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade (Cartea Românească), Tudorel Urian, Vieţile lui Alexandru Paleologu (Vremea) – critică şi istorie literară, eseu.

– Categoria Surprize: Constantin Mateescu, Ramona-Vals. Povestiri din Epoca de Fier (Cartea Românească), Dora Pavel, Pudră (Polirom) – proză; Adrian Bodnaru, O legătură de chei (Cartea Românească), Ion Zubaşcu, Moarte de om. O poveste de viaţă (Limes) şpoezieţ, Gina Sebastian Alcalay, Rapsodie în alb-negru cu Leonard Bernstein (Ideea Europeană), Constantin Virgil Negoiţă, Martori apropiaţi (Paralela 45) – memorialistică, jurnale; Christian Crăciun, Ucronia eminesciană (Editura ICR) – critică şi istorie literară, eseu.

– Categoria Niculescu: Constantin Novac, Văduva neagră, Lucian Vasiliu, Sciatica de Copou.

– Categoria Tritonic: Alexandru Petria, Zilele mele cu Renata, Stela Popa, 100 de zile, Lucia Verona, Labirint obligatoriu.

– Categoria Rao: Leo Butnaru, Ruleta românească, Val Butnaru, Casa nomazilor din B, Dafin Mureşeanu, Sosia, Dumitru Popescu, Cîndva, după izgonirea din Paradis, şi – hors concours – Oreste Teodorescu, Codul lui Oreste

– Categoria Titluri prelungi: Adrian Cioroianu, Visul lui Machiavelli – 150 de poveşti despre lucruri pentru care aţi putea renunţa la Paradis (Curtea veche), Ion Bogdan Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească (Paralela 45) şi 7 postmoderni: Nedelciu, Crăciun, Müller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu (Paralela 45), Sorin Adam Matei, Mona Momescu (coord.), Idolii forului. De ce o clasă de mijloc a spiritului este de preferat „elitei“ intelectualilor publici (Corint).

– Categoria Ego: Mircea Cărtărescu, Frumoasele străine (Humanitas), Gabriel Liiceanu, Întîlnire cu un necunoscut (Humanitas), Ileana Mălăncioiu, Exerciţii de supravieţuire (Polirom), Alex. Ştefănescu, Bărbat adormit în fotoliu. Întîmplări (Curtea veche), Matei Vişniec, Cronica ideilor tulburătoare (Polirom).

– Categoria Inclasabili: Livius Ciocârlie, Cartea cu fleacuri (Paralela 45) şi Cu faţa la perete (Cartea Românească), Andrei Pleşu, Note, stări, zile. 1968-2009 (Humanitas), Lucian Raicu, O sută de scrisori din Paris (Cartea Românească).

– Categoria Recuperatori: Dinu Pillat, Aşteptånd ceasul de apoi (Humanitas), * * *, Prigoana. Documente ale procesului C. Noica… 50 de ani de la pronunţarea sentinţei (Vremea), Ioan Stanomir, Apărarea libertăţii. 1938-1947 (Curtea veche), Stelian Tănase (coord.), Cioran şi Securitatea (Polirom), Constantin C. Giurescu, Din trecut, prefaţă de Dinu C. Giurescu (Compania), Adrian Marino, Cultură şi creaţie, ediţie de Aurel Sasu (Eikon), N. Steinhardt, Între viaţă şi cărţi, ediţie de George Ardeleanu (Polirom).

– Categoria Un Cristian: Daniel D. Marin (antologie), Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (Paralela 45).

– Categoria Debut: Dan Petru Cristea, Scaune de pluş (Cartea Românească), Dragoş Ghiţulete, Gluma rusească (Cartea Românească) – proză; sorin despoT, apasă (Cartea Românească), m. duţescu, şi toată bucuria acelor ani trişti (Cartea Românească), Călin Hera, Îmi pun singur miere în ceai (Vinea) – poezie.”

Iulie 26, 2010

Zilele mele cu Renata/ doua prezentari ale romanului

Aici http://www.prwave.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=21820&Itemid=94

… si ici http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/alexandru-petria-zilele-mele-cu-renata/#comment-927

Iulie 22, 2010

Obtineti gratis romanul meu!

Pe Port.ro http://www.port.ro/pls/w/contest.sub_page?i_article_id=13804

Pe Concursuri.biz http://www.concursuri.biz/castiga-cartea-zilele-mele-cu-renata-de-alexandru-petria/

Mai 16, 2009

Publicat în „Răsunetul”

O proză scurtă de-a mea aici http://www.rasunetul.ro/frumoasa-economista

Aprilie 11, 2009

Filatelista

 Cu nişte ochi adânci sub părul negru prins în coadă de cal, deşi anatomic avea modelat totul fără cusur, cu tristeţea ce-o învelea ca o husă cât ziua de vară şi un ceva doar al ei, de neexprimat în cuvinte, ceva care deosebeşte şi o înşiruire de cuvinte, fie şi armonioasă, de-o poezie, surprinzător, arhitecta Corina Leonte iradia senzualitate câtă un cactus. Nu suferea că a părăsit-o soţul după un deceniu de căsătorie, lacrimile ce i s-au văzut pe obraji după plecarea lui au fost doar pentru anii irosiţi lângă Dezideriu. El n-a iertat pe niciuna dintre colegele care i-au răspuns la avansuri. Şi pe niciuna din liceenele care s-au înfierbântat după el, logoreicul profesor de geografie, care povestea despre Namibia sau Amazon precum ar fi împărtăşit adevăruri fundamentale, fără de care viaţa n-ar fi avut sens. Punea pasiune şi în felul în care ţinea indicatorul pentru hartă între degete ori bucăţica de cretă, dezinvolt, însufleţind obiectele, mişcându-le, circular, sus-jos-dreapta-stânga, până elevii erau aproape hipnotizaţi. Prietenii au compătimit-o pe Corina un timp, apoi, când nu era de faţă, au început să discute despre suferinţa arhitectei, ea evita să vorbească, credeau că dispariţia lui Dezideriu îi va ruina existenţa. Alexandru a zis chiar că e o toantă de-l regretă atât, nu merita, doar nu aveau nici copii. A început să enumere câteva din aventurile lui Dezideriu, până ceilalţi colegi i-au spus să se oprească, însă nu l-au contrazis. Doar Corina ştia că nu e o gâscă stupidă, realiza că e considerată aşa de colegi, orbită de pierderea dragostei, dar recunoştea în sinea ei că a fost proastă realmente altcumva, că a stat atât cu Dezideriu. Prefera această părere a cunoscuţilor decât să se destăinuiască, să-şi devoaleze intimitatea. Nu din timiditate, era destul de voluntară, ci fiindcă ar fi fost indecent, în primul rând, îşi zicea, şi, în al doilea rând, o recunoaştere a compromisului din anii cu Dezideriu. A ştiut de escapadele lui. A tăcut. Nu i-a făcut scene. A luat întotdeauna sexul drept o obligaţie, ca o fişă de pontaj inevitabilă a căsniciei. Un mariaj aranjat de părinţii lor, acceptat fără împotrivire. De ea şi Dezideriu. A jucat cu soţul molâu faza orgasmul. Era conştientă că tristeţea era un reflex al egoismului, al autocompătimirii orgolioase şi umilinţei ce-o avea de înghiţit ca părăsită de soţ la 38 de ani.
Corina îşi petrecea timpul liber, şi-o întorcea să aibă cât mai puţin- se îngropa în proiecte la birou, citind şi îngrijindu-şi colecţia de timbre. Avea zeci de clasoare cu mărci poştale, grupate pe ţări sau tematic. Timbrele cu scriitori erau slăbiciunea ei. Rămânea până târziu la serviciu. Înainte de-a ajunge acasă, oprea la un bar, câteodată. Bea un coniac, cel mai adesea, dacă nu o cutie cu bere, cât mai rece, foarte rece. Namibia, Amazonul, purtătoarele de ovare ale lui Dezideriu se micşorau constant, până nu rămânea nimic din ele, şi tristeţea o însoţea tot mai mult ca o maşină pe care şoferul apasă încet pedala frânei, până i s-a risipit, şi Corina admira timbrele cu lupa, şi adormea cu clasorul în mână, rezemată aproape în şezut pe perna patului, cu ochelarii cu şnur pe ochi, cu lampa de pe noptieră aprinsă.
La barul care i-a devenit familiar a găsit într-o zi pe-o banchetă o revistă lucioasă, pusă între filele unui ziar. Cum n-a citit presa, a aruncat ziarul în geantă, şi doar acasă, când mânca dintr-o felie de pâine cu gem, a observat revista. A început s-o răsfoiască detaşată. Femei biciuiau bărbaţi, îi ţineau în cuşti. Îi călăreau. Vederea îi era ca un geam aburit. Şi-a dus mâna dreaptă între pulpe, sub fustă, sub chiloţii albaştri. Privind, buzele-i căutau aerul, urechiile îi ardeau, îi era sete, deşi golise de cinci minute o cană cu apă, o sandală i-a căzut din picior. I s-a oprit pe retină imaginea unghiilor de la piciorul stâng. S-a simţit ca niciodată, împăcată, nou-născută, femeie. O floare de cactus deschizându-se. În restul serii şi-a rearanjat timbrele cu penseta specială. Se gândea să meargă cu colecţia sa la o expoziţie filatelică internaţională din Bucureşti. Sâmbetele dimineaţa se întâlnea cu alţi pasionaţi şi făceau schimburi. Discutau ore lungi despre rarităţile filatelice, despre noile serii lansate, despre preţurile anumitor mărci poştale.
– Se întâmplă cu tine, nu ştiu… Eşti parcă alta, se băgă în seamă Magda Istudor la serviciu.
– Mi-am descoperit drumul, zise Corina. Sprâncenele Magdei se înălţară, dar ea nu intră în detalii.
– O să audă lumea de mine, mai adăugă zâmbind enigmatic.
De atunci a început să iasă la petreceri. L-a cunoscut pe medicul Viorel, pe George, singurul arheolog din Deania. Ultimul pe care l-a tras în patul ei, şi l-a pălmuit, şi l-a sărutat, şi l-a regulat, bărbosul inginer Laurenţiu i-a refăcut total încrederea în sine. După fiecare partidă de sex, cu luciditate, îşi mângâia timbrele. Într-o noapte a visat că s-au tipărit timbre cu chipul ei. Visa frecvent că păşea pe valuri de bărbaţi, care se ondulau ca valurile mării. Şi gemeau. Se trezea mulţumită. Se admira îndelung în oglindă, o noutate, cum o noutate era că se farda şi ruja minuţios.
În seara după care a început să se vorbească de ea în toată ţara, Corina a pus ulei în tigaia de inox. A aşteptat să se încingă şi, dintr-o pungă de plastic verzuie, a pus în el două fudulii. După ce le-a spălat. Cuţitul însângerat din pungă l-a aruncat în coşul de gunoi. Le-a mâncat prăjite tare. Cu piper şi sare. Cu poftă. S-a săpunit mult sub duş. A adormit cu ochii pe timbre. Pe Laurenţiu l-a îngropat protopopul Teofil.

Noiembrie 20, 2008

Sex cu femei. Adrian Suciu si Stefan Doru Dancus

Prietenul Adrian Suciu îşi lansează un volum de proză. A publicat până acum doar poezie şi articole gazetăreşti bătăioase. Iată o prezentare a evenimentului:

“Lansarea romanului „Sex cu femei”, scris de Adrian Suciu şi Ştefan Doru Dăncuş, va avea loc sâmbătă, 22 noiembrie, ora 15.30, la Romexpo, Pavilionul Central, standul 27, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus, în prezenţa autorilor.
Din partea editurii Tritonic, editorul volumului, vor participa Bogdan Hrib şi Mirela Neculcea.
Romanul este o suită de aventuri amoroase întreţesute, o poveste actuală în prezentul narativ fiind completată cu alte aventuri, rememorate prin scrisori şi jurnale. Explorează, ca o miză secundară, realitatea socială şi politică a României de după Revoluţia din 1989 în notaţii şi referinţe la actualitate, la situaţii şi personaje deja istorice.
Romanul este conceput ca un spectacol cu toate culisele la vedere, procesul de creaţie şi istoria uneori tragică a lucrării făcând parte integrantă din operă.
Un roman despre sex fără vulgaritate, o carte despre dragoste fără patetism, un jurnal al ultimilor ani fără încrâncenare.
Autorii ne aşteaptă cu plăcere să împărtăşim cu ei bucuria lansării. Nu ne rămâne decât să le fim aproape.
Dana BANU”

Octombrie 22, 2008

Despre cavitatea noastră cea de toate zilele

Scrie:

“Am auzit folosita expresia de “sex pina la lesin” sau “pina de crapare”. Cu exceptia lui Pirgu din “Craii de Curtea Veche”, nu prea cred ca e posibil asa ceva (vor mai fi fiind si alte personaje care crapa in timp ce fac sex, nu-i vorba!). Dar lumea aspira la un soi de ultrasex performant, care nu este, insa, altceva decit o fantasma compensatorie. Fiindca nu reiese de nicaieri ca barbatul sau femeia care ar izbuti sa practice asa-numitul ultrasex ar fi automat un supraviril sau o suprafemeie. Ultrasexul e, fireste, o floricica retorica destul de patetica, in felul ei!”

Scrie:

“Nu există serenitate sexuală decît dacă ea se datorează comodităţii şi obişnuinţei: ca sexul să descarce şi să încarce, însă, o făptură sau mai multe, este bine ca el să fie sălbatic şi chiar să aibă o doză de primitivitate strecurată subtil. Este un paradox aici, dar autenticitatea sexuală constă într-un consistent sentiment de frust şi plebeu care are, totuşi, virtuţi întemeietoare rafinate. Ceea ce trebuie evitat, în schimb, este rănirea sexuală. Brutalitatea presărată inadecvat este catastrofală şi poate şoca trupeşte pe vecie.”

Scrie:

“Utilizat cu obstinaţie, limbajul obscen nu are cum să nu derapeze şi să nu devină dependent de el însuşi, bolnav de narcisiac. Bărbaţii care se învăluie în astfel de cuvinte nu sînt foarte aspru judecaţi; femeile, însă, da. Ele suferă, din acest punct de vedere, o persecuţie din partea societăţii care le pune în spinare încălcarea unor cutume. Prohabul lingvistic al unui sex sau al altuia depinde şi de rîvna de a materializa fantasme interzise. Se poate spune chiar că interdicţia, mai cu seamă, este cea care naşte ţesătura obscenă de cuvinte.”

Scrie aici http://maximcrocer.wordpress.com/

Se semnează Maxim Crocer, dar este un intelectual ardelean. Adevăratul lui nume? Habar n-am. A publicat recent romanul îmbibat de erotism “Cavitatea”. De urmărit.

Octombrie 12, 2008

Fut

Este titlul provizoriu al micro-romanului, nuvelei sau cum vreţi să-i spuneţi, un text- în orice caz, la care lucrez.

Un fragment:

8:46 PM mirela: da, esti:)
me: sunt aici
mirela: inca nu am citit toate mesajele din amandoi
me: ce bine imi pare
inainte am intrat
8:47 PM mirela: am fost mai devreme, am observat, de asemenea, ca nu le citisei pe cele pe care ti le lasasem..se pare ca ai fost plecat sau ocupat
me: m-am gandit mult la tine
n-a mers netul
mirela: am fost si aici, vreau sa spun:)
me: si ai citit
mirela: graba mea de-a vb cu tine..:))
8:48 PM doar doua..:P
me: te sarut
mirela: o sa le citesc si pe celalalte..
s ieu
me: te sarut
mirela: stau si ma gandesc ca, aproape mi-am pus sufletul in palmele tale
me: si eu
mirela: oare, de ce?
8:49 PM practic, suntem 2 straini..nu ne stim calitatile, personalitatile..aproape nimic
mare curaj..sau putina nebunie?:)
me: nu stiu, cred ca ne potrivim
este si curaj
mirela: ca nimic n ue intamplator, asta e clar..bun sau rau
in viata noastra sau in noi insine, chair..:)
8:50 PM me: sigur ca nu este intamplator
mirela: ce-ai ma ifacut azi?
me: nimic deosebit.am umblat d. bani pt atelier mirela: mi-a ifi dat, oare, beeb, daca n uapaream?
😛
🙂
me: da
8:51 PM mirela: pare-se ca n ue cazul..nu ma dezlipesc de net.:))
ok, cred..si ma bucur, totodata
me: ti-a fost dor
mirela: oare, am gresit lasandu-ti nr?
me: si eu
mirela: da, mi-a fost..si tu stii si fara sa intrebi
me: putem vorbi in tihna
mirela: atata doar ca-ti place sa si certific
🙂
me: nu ai gresit
8:52 PM mirela: da?
ok!:)
cu ms e face?
me: da
ce ms
mirela: cum*
se face..ca vom putea vb in tihna?
me: nu inteleg
dorm baietii si ea
mirela: aha!
8:53 PM me: da
mirela: le-ai sarutat, banuiesc, pe frunte si nu numai
vreau sa cred ca esti ideal
me: nu acum
mirela: 🙂
dar, cand?c
and intri la somn?
me: nu sunt ideal,sunt cum sunt
mirela: 🙂
8:54 PM me: nu intru vreu sa vorbim
mirela: doar daca esti perfect cu cei dragi, poti fi perfect si cu cei dragi, din afara cercului familial..in speta cu mine:)
me: sa te simt macar asa langa mine
mirela: da, ce dureros..pana la lacrimi, aproape
8:55 PM me: ce pacat ca stam departe
mirela: da; poate, intr-un fel, e bine
cel de sus ne protejeaza de ceva, ulterior, am fi regretat..el stie mai bine
me: de ce
mirela: sau, e un refugiu la mintii
noaste/mele..acum:)
8:56 PM ne-am complica, putin, vietile..cred..
nu stiu, doar zic..
nu conttest, insa , faptul, ca ar fi ceva deosebit
bazat pe sinceritatea goala-goluta:)
me: oricum, ma bucur ca te-am cunoscut
8:57 PM mirela: si eu
me: te sarut
tu nu?
mirela: si eu te sarut
ba da
chair fara retineri..
8:58 PM me: muntââ+
mult
mirela: nu, nu prea mult..
nu inca:)
me: de ce, ticaloaso
mirela: daca-s ticaloasa?:))
me: ihi
mirela: de-aia:)
hi hi:)
8:59 PM me: sic
te sarut
poti vorbi
mirela: :))
pot oricand vorbi
me: cum de
9:00 PM mirela: pot oricand vorbi?
in sensul de a transmite ..
sau..?
care-i ideea?
ne grabim:)
me: de-a transmite
mirela: pot dar nu o si fac..:(
9:01 PM me: cum
mirela: ?
me: cum te simti
mirela: psihic?
9:02 PM sau, fizic?
si, din care pct de vedere?
me: fizic
mirela: emotional?
me: al bolilor, emotional stiu
mirela: sau, al sanatatii..conjucturii familiale, al job-uluii..
dar, ce nu stii inca?
ce nu ti-a mspus?:)
me: mi-ai spus, dar imi ziceai de spate, ca te doare
mirela: nu-mi aminti
e o durere fizica permanenta
9:04 PM me: e asa rau
mirela: e cronica si e netratata, sau tratata dar cu indiferenta
imagineaza-ti ca statul meu pe scaun presupune chin
me: ai grija la misc bruste
mirela: statul in picioare- de asemenea, ba chair ma idureros
chiar si in pat trebuie sa-mi gasesc anumite pozitii
9:05 PM me: sedentarisnl nu face bine
mirela: stiu
o sa incerc safac exercitii de intindere a coloanei
pe
ntru a destinde spatiul dintre vertebre
me: bat in lemn, n-am baiuri
mirela: 🙂
sa n-ai
9:06 PM in zona lomara e deja un mic dromader:)
me: nu-mi place ideea ca suferi si nu-ti pot spune langa obraz 2 cuvinte
mirela: care ar fi?
🙂
me: te iubesc
9:07 PM mirela: multumesc din suflet
dar imi daruiesti mult prea mult
me: asta e
mirela: fata de ct ma simt in stare sa primesc sau sa daruiesc
me: acesta sunt
mirela: ma iubesti, neconditioant, cu tot ce-i bun si/sau rau?
me: da
mirela: sunt muta
9:08 PM crede-ma
me: de ce
mirela: mi-e greu sa cred
me: de ce
mirela: pur si simplu..
me: eplica
mirela: desi, si eu, pentru tine, nutresc sentimente neintelese de organism si de suflet..
9:09 PM chiar oftez mai tot timpul
me: …ce
mirela: dar refuz sa cred ca e ceva profund
me: de ce
eu asa simt
mirela: spunea, fiecare dintre noi, la un moment dat, ca suntem cerebrali
me: suntem
9:10 PM mirela: si eu, dar imi repet ca nu e decat un sentiment..nedefinit
oare, ma mint?
me: dar cred ca cerebralitatea se poate impleti cu carnea
da, cred ca te minti
9:11 PM si te alinti
mirela: ..:(:)
de alintat, nu cred..
me: te pisicesti
mirela: amagesc, eventual:)
nu
me: nu
9:12 PM mirela: deja se revolta eul tau interior?
de aceea taci
e ca si cum m-ai privi
fiind langa tine
me: in ce sens
mirela: si ma sfredelesti cu privirea
sa ma determini sa recunosc
me: da
mirela: ca mint sau ma mint:)
9:13 PM me: cam asa
mirela: 😛
adevaru le ca ma eschivez, cred, putin
e o protectie sau autoprotectie
cred..
9:14 PM me: sau o chestie tipic feminina. de cochetarie
mirela: consideri ca m-ar caracteriza?
me: nu deloc
mirela: asa cred si eu
me: dar iti place oleaca
mirela: dar poate as fi sau chair sunt subiectiva
am spus, fara rezerve, ca incep sa ma obisnuiesc cu prezenta ta
si nu numai
me: si eu
mirela: dar ca te iubesc, chair nu indraznesc
si n ucred ca-i vrea sa te mint
sau saspun dedragu lde-aspune
😉
me: nu
mirela: ok
9:16 PM me: ok
mirela: oftez, tu?
me: te sarut
mirela: te arut si eu
me: cum trebuie sa fie pt tine un barbat
mirela: sincer
9:17 PM me: da
mirela: ce calitati?
me: foarte
tot
mirela: safie bun la suflet
me: spune
mirela: am spus
sa fie bun lasuflet
me: altceva
mirela: si detept
me: altceva
mirela: si fara barba:P
😉
me: chiar
mirela: tu ai:P
9:19 PM me: da te deranjeaza
mirela: n-as putea, cred, sa fac dragoste cu tine sau sa ma saruti, avadn barba
da, ma irita pe fata
me: de ce
mirela: claudiu a avut mustata
si si-a ras-o
me: si eu poate
mirela: iar dragoste n ufacem decat daca se barbiereste proapspat
me: dar nu irita
9:20 PM mirela: manierat, de asemena
nu stiu..
me: altceva
mirela: se leaga intre ele, calitatile
suficient, cred..
nu stiu..
me: cred ca nu rigid de manierat
mirela: de ce intrebi?
a, nuu
9:21 PM me: eu nu sunt rigid,
mirela: ar fi obositor si m-ar inhiba chiar..cred:)
me: esti normala
mirela: vorbeste-mi despre tine, sebastian
me: ar fi ca sexul cu prezervativ
mirela: cand spui ca sunt normala, adica?
ce te determina sa concluzionezi ca.
me: nu-mi plac scortosii…
sunt direct
mirela: aha!:)
🙂
me: prost de direct uneori, nitel timid
mirela asa:)
eu, irascibila..(intervin in monologul tau)
me: poate ca curajul este o depasire eacerbata a timiditatii
mirela: imi sare tandara repede, dar im irevin lafel derepede
da, inteleg ce vrei sa spui:)
me: imi plac femeile cu personalitate
mirela: dar si faptu lca est isigur pe tine te determina, cred..
9:24 PM me: nu plantele, care stau unde le pui
la femei ma refer
mirela: asta e…sunt_em oameni printre oameni
me: imi place sa fiu rasfatat
mirela: si cred ca fiecare isi are jumatatea sa, in univers
9:25 PM me: ce zici cu rasfatatul
mirela: daca0mi place sa fiu?
sau?
daca sunt|?
😀
tu, esti
me: sa rasfeti
mirela: ai marturisit:))
me: un barbat
mirela: da, imi palce
la nebunei, chair
me: chiar
9:26 PM mirela: simt ca trebuie sa daruiesc tot ce-i bun in mine
me: cum spune-mi
mirela: neconditioant
ar sa merite
me: adica
mirela: cum?
tandra
me: da
mirela: in tot
me: practic
9:27 PM mirela: concret, vrei sa spui?
stergi:P
me: iti place sa faci cafeaua dimineata
mirela: e greu sa-ti gasesti cuvintele? sau, trebuie sa le cenzurezi?
da
nu tot timpul:P
me: ma gandesc
mirela: asa?
me: asa
mirela: pup
🙂
9:28 PM me: cum it imaginazi o zi cu barbatul iubit
mirela: o zi?
nu sunt pentru o zi
me: macar
mirela: nu vreau sa ma gandesc ca e doar o zi..n-ar fi barbatul iubit
me: stiu ca nu esti
mirela: ar fi o intamplare!
ATAT!
9:29 PM me: spune ca idee
mirela: sebastian
me: da
mirela: pentru mine barbatul iubit
inseamna
persoana fara de care n-as pute atrai
si careia i-as zambi tot timpul
i-as vorbii-a
s face prajitura preferata
9:30 PM l-as intreba tot timpul
nici n ustiu ce..
mi-as face planuri impreuna cu el..
m-as iubi
ca nebuna
nu stiu..
ar fi ca o zi insorita!
me: m-ai dat gata cu prajitura
mirela: razi de mine?
rosesc..raule!
me: deloc
mirela: jur ca asa as face
🙂
me: imi plac prajiturile, desi sunt fumator
mirela: orice, doar sa ii arat ca il iubesc i nfelul meu, simplu
si mie imi plac, la nebinie
me: est adorabila
mirela: ct fumezi pe zi?
multumesc, seb
9:32 PM me: imi plac dulciurile, inghetata
mirela: nu pot sa cred!!
la fel
me: un pachet
mirela: mie, cea de vanilie
cu caramel, eventual
me: ciocolata
mirela: daaa
exces sau in exces:))
9:33 PM me: in eces
mirela: exces de
in exces:P
pup
me: ai ceva cu fumatorii
mirela: nu
doar cu grasii:))
esti?:)
9:34 PM me: ma bucur, de baut nu beau..
mirela: ??
ma bucur..
sotu lmeu bea
me: nu sunt gras, totusi sunt solid
mirela: si, cand bea, devine violent
aha!:)
me: nasol
9:35 PM mirela: da
e most genetica, cred..
me: auzi, sunt solid
mirela: aud!
:))
me: tapan
mirela: dar, solid si cu o brta ca in 9 luni
nu se poate?
:))
me: nu
mirela: bine:P:P
9:36 PM me: ce inaltime ai
mirela: 1, 57
si 57 kg
m-am cantarit la buc
me: 1 70
mirela: cand am fost la spital
me: 85
9:37 PM mirela: era necesar pentru testul osteodensiometric
me: stiu
mirela: esti bine:)
me: chiar
mirela: mi te imagiam, dupa poza mai solid:))
testu la iesit bine
me: nu esti cam slabuta
mirela: nivel normal
nu
nu cred
😦
n ustiu
9:38 PM me: sfrijito
mirela: sunt?
:))
me: esti simpatica
mirela: :p
mss
i tu
bia acum
de-o vreme
era gata sa ma pierzi
tot insistand pe tema sexului
me: de ce
mirela: nu ca m=nu mi-ar fi placut, dar
ma chinuai, preactic
practic*
me: n-am vrut
mirela: doar imi provoca reactii
si, apoi, trebuia sa dorm
sa-m itreaca
ok
me: si mie
9:40 PM mirela: am depasit, cu brio, faza
da
me: apropo, cum iti arata sanii
mirela: si pentru tine trebuie sa fi fost greu
nu bine
me: sigur
mirela: sunt ca dupa nastere..
de ce?
😛
me: adica
9:41 PM mirela: pai, s-au marit in volum, mul prea mult, in timpul lactatiei..ca
me: nu te jena
mirela: apoi, brusc, sa-mi scada..intrerupand la 3 luni ale copilului
ba da
ma complexeaza ideea ca sunt lasati
si ca am ruptura de perineu
si mai multe
m-a mdezbracat demult in fata ta:)s
me: nu trebuie
mirela: punandu-ti aproape tot despre mine
poate ca nu
me: asa e ok
mirela: dar daca nu mi se repeta
me: ba da
mirela: ma chinui, sugestiv, singura
me: am incredere in tine
mirela: e bibe ca ma eliberez
stiu ca asta incerci sa faci
zambesc:)
ai incredere, in ce sens, seb?
me: cate nasteri ai avut
mirela: una
si nici o intrerupere de sarcini
am dereglari hormonale inca de la 17 ani
am nasc la 28 de ani
me: pai baiatul este mare
mirela: a trebuit sa ast 4 ani copilul
are 12 ani eu 40
me: ce dereglari
mirela: menarha
a afot la 17 ani si jum
poi, dereglari..i nsensul ca nu am mentruatia regulata
me: sotia a nasc la 30
9:45 PM mirela: niciodata
am pauzr si de 7 luni, de un an
de 3 luni,..
me: e rau
mirela: e vraiste
da, stiu
me: ai bufeuri
mirela: am pilozitate in exces:(
da
me: unde
mirela: mai pune si lisa de tandrete, de dragoste
ma inhib aproape tot timpul
nu am o echilibrare emotionala
me: imi plac pilozitatile
mirela: n-am cum:(
nu inteleg ce va place la femeile cu par
in exces
me: ai poate o parere rea despre tine
mirela: eu, daca nu m-as epila, singura, acasa
as da sal meu la cosmetica
🙂
nu
dar atat de rea incat sa stau departe de barbati…
desi simt nevoia sa fiu iubita
ca orice femeie, cred..
si, ca mame, devenim si ma isensibile
eu, el putin
9:48 PM me: ai o doza de masculinitate?
mirela: rad, glumesc, vorbesc, ma socializez aproape perfect, cred eu
iubesc, in special, copiii si batranii
🙂
me: iti place sa domini sau sa fii dominata
9:49 PM mirela: sa fiu dominata
dar intru in joc, daca ma simt bine
me: sigur
mirela: devin activa
me: adica
mirela: adica, am initiativa
dar, am uitat cum e sa faci dragoste de palcere
in schimb, dl meu, e profesor in ale amorului in pat
me: ai initiativa la dragoste
mirela: pacat ca nu este si cinstit cu el si cu mine si uita in restul timpului sa fie la fel detandru
am, daca imi palce cineva
as simti nevi=oia sa-i si arat
m-ar atrage
dar, vorbesc pe termen lung
greu ma atasez cu adevarat de cineva
chair daca, de moemnt, cred ca e totul ok, ma inchid in mine imediat
🙂
me: si eu
mirela: da?
me: da tu esti exceptia
mirela: la tine, ai spus ca decurge totul bine
de largula?
poate te grabesti
me: da
9:53 PM mirela: esti tanar, ai tot timpul sa intalnesti pe cineva cu calitati
me: si tu
mirela: mult mai multe decat mine
si eu, ce?:)
🙂
me: da ce
est tinara
bine
cu nerv
mirela: sunt?..mmm..
a cam trecut timpul
neexploatata la capacitate maxima:)
:))
rad..
nu de mine, cu tine..sau singura
🙂
me: ce te-as eploata…
acum
mirela: o data, de 2 ori
apoi?

ai inchis?
la mine picase netul

10:35 PM me: ai inchis inainte
mirela: s-a inchis
nu-i totuna
🙂
me: nu-i
mirela: inchideam doar cand
10:36 PM me: as vrea sa-ti sarut sexul
mirela: tu continuai mai deunazi sa vrei sa vb de/despre sex
🙂
dar, si atunci, iti spuneam
me: auzi
mirela: aud
:))
me: si
mirela: si?
me: si
mirela: nu inteleg
10:37 PM me: te sarut
mirela: te joci cu mine, acum
nu-mi place
me: nu ma joc
mirela: crezi ca pentru asta am dorit sa revein/enim?:)
10:38 PM ba da
me: as vrea sa-ti sarut mult sexul
mirela: eu asa cred:)
me: te inseli
mirela: mi-ar face palcere, daca ar fi sa fii jumatatea mea sau prietenul meu de suflet
me: spun ce simt
mirela: si eu
me: cred ca sunt
mirela: eu nu ma supar, tu?
10:39 PM me: nu
mirela: ok
me: dar nu cred ca vrei sa-mi tai puta…?

10:40 PM me: simt ca am draci in pantalonii de trening
mirela: e normal, sebastian?
10:41 PM ??
me: m-am facut sex de cateva zile..gandindu-ma la tine
nu este normal
mirela: nuuu..de ce?
nu-i drept
viata ta familiala e viata ta!!
me: simteam o inseklatorie
10:42 PM mirela: nu ma inseli cu nimic..daor cdaca ar fi sa incepi aici si sa continui
te inteleg perfect!
dar, seb.. te rog
me: o duplicitate care nu-mi este caracteristica
mirela: ai acceptul meu!
iti multumesc
sd
desi ma simt vinoavata, totodata
me: data trecuta am ejaculat in pantaloni
mirela: stiu
nu am cum sa uit
asa cum nu uit cand, neejaculand in alta seara
a trebuit sa finalizezi singur
me: asa-i
mirela: te ibratisez
me: si eu
mirela: deja intervin prea mult in viata ta
nu asta vreau
me: cred ca gandim la unison
mirela: promite-mi ca vei fi tu, cel de ieru, inainte de a ma cunoaste
me: eu vreau
10:45 PM mirela: si, daor cand esti cu mine, imi apartii
me: sunt eu
mirela: am apreciat atat de mult gestu ltau, incat , daca ar fi sa se poata, as face dragoste cu tine
fara nici o ezitare..:)
10:46 PM me: simt
mirela: ma bucur
gandurile noatre s-au intalnit. cred, de mult..
inerfereaza..
me: da
sigur
mirela: dupa ce trec de un anumit nivel..in eter, aproape ca nici nu mai e greu
plan astral neinteles de ratiunea noastra
me: te simt aproape
mirela: doar de subtilul din noi
sunt, sebastian
me: bblablabla
sic
mirela: sanu te joci cu mine, te rog, da?
nu tia-m cerut si nu -ti cer nimic,
me: glumesc
10:48 PM mirela: irascibil, sensibil:)
te simti bin, de-aiac
me: da
mirela: a tu n ucred ca mai prea glumesti
erai asa incrancenat
me: cred ca da…
mirela: pup
me: sunt relaxat
mirela: ma bucur
esti liber
incepi sa te simti ca atare..cred
10:49 PM me: doar in pantaloni nu-i relaxare
mirela: !!!:)
me: nici la tine
mirela: de obicei,la cat timp faci dragoste?
nici
normal
10:50 PM me: la cateva zile, inainte zilnic, dar a intervenit rutina…
mirela: este placerea si dorinta ta
dar ea?
doreste?
10:51 PM sau..intra in atmosfera? sa ma exprim asa..
🙂
me: cam trag de ea de-o vreme
mirela: doar de-o vreme?
me: de 2-3 ani
mirela: poate ai gresit cu ceva/undeva/candva? sau?
aha!
10:52 PM me: nu
mirela: poate unde se apropie de menopauza
?
me: poate e menopauza…
mirela: da, e clar
ne furam gandurile:)
me: a intrat
mirela: ok
incj-hide
me: ihi
mirela: 😛
me: nu
mirela: nu..ce?:)
10:53 PM me: cu inchisul
mirela: credeam ca aintrat ea si..
me: nu aia ai spus
mirela: am tastat gresit din graba
dar aia vroiam sa spun
me: te sarut
vrei sa inchizi
mirela: nu
avem ocazia
😀
11:04 PM me: nici eu
dadadadada
mirela: :))))
me: scot limba la tine
mirela: ce greu m-ai inteles..
scoate-o
sa nu scoti si:))
sunt nebuna:))
me: as vrea
11:05 PM mirela: 🙂
me: nu esti
mirela: nu?
nu:) cred..
me: esti franca
mirela: recunosc
de cate ori am avut de peirdut datorita sinceritatii mele
11:06 PM me: si eu
mirela: acum, uneori, imi zic ca, pote, era ma ibine sa fiu mai putin impulsiva
as fi evitat multe inicednte neplacute
si consum de stres
🙂
me: mirela, pe sex te depilezi
11:07 PM mirela: nu in totalitate
de teama durerii, cred
🙂
me: adica
mirela: si nici n u stiu daca a arata ca la 12 an ie bine:)
pai, in zona labiilor si putin ma isusu, nu
am colege care se eplieaza 100%
nu sti ude ce
me: nu cred ca-i bine
mirela: ?!:)
de ce intrebi, sebastian?
me: parca-i ceva nedezvoltat
mirela: da, cam asa..
si eu cred la fel..
me: sunt curios
11:09 PM mirela: desi, poti sa vezi si altfel: sa-ti imaginezi ca-i la pubertate..:)
si e la inceput..si ca…
asta, imaginativ..
depinde, cred, de la pers la pers..
ok, am inteles, din ciriozitate:)
ai intrebat:)
me: eu am par
11:10 PM mirela: mi se pare normal
sa existe
me: altii se depileaza
mirela: doar sa fie scurta cat de cat
me: pe sex
mirela: ca si la femei, si la brbati..
me: sigur
mirela: e cam la fel: fiecare, cum gandeste
🙂
cred ca cei cre, in principal, practica sex la ordinea zilei
si cu dicersi aprteneri
procedeaza in consecinta
me: cum iti place sa fii sarutata pe sex
11:12 PM mirela: 🙂
pe labii, in vagin:) pe anus…
altfel, cum?
me: pe anus
mirela: da, si..
me: mult
mirela: mmm..
me: si…
11:13 PM mirela: si..?
me: spune
mirela: sebastian, esti incordat!
me: da
mirela: ai nevoie de stimul
te sarut
me: excitat
mirela: imi palce sa simt cum juisez
in timp ce-s sarutata
me: imi place
si mie sa sarut acolo
mirela: si imi place sarutl francez
sau cand baga degetul
usor
me: da
mirela: 🙂
me: unde
11:15 PM mirela: imi place cand atinge, usor, anusul
me: unde
mirela: cu limba
apoi, cu fdegetul
cand ma intoarce pe burta
si ma penetreaza pe la spate..ador
me: sa fii in anus
11:16 PM mirela: uneori, na-s vrea sa se ma itern=mine
nuu
acolo, nu pot..
dar am incercat
e o senzatie noua..asa cum e aici, cu noi
me: nu ti-a placut
mirela: dar e dureroasa..si neigineinca
11:17 PM me: poate nu te-a pregatit destul
mirela: paote daca
exact
asta vroiam sa soun
me: n-a fost bland
mirela: muschii erau incordati..
me: trebuie multa blandete
mirela: probabil
nu are sufucenta rabdare, poate
me: relaare totala si nu doare
mirela: esti bine?
11:18 PM ai rezolvat?
me: rau
mirela: te sarut, seb
me: nu
mirela: dar, daca oun mana?
pun
me: si eu
mirela: usir, usor
me: pune
mirela: si ma joc?
imi place
me: cu ce
mirela: sa o simt tare:)
cu mana..nu simti?
11:19 PM me: ba da
mirela: vrei sa o ating cu buzele?
🙂
me: iti sarut ochii
mirela: voi faceti sex oral?
me: da vreau
mirela: multumesc\imi place mult
me: da facem
mirela: sunt deja acolo…
me: imi place
mirela: si tu ma mangai pe par:)
te simt incordat..
me: unde esti
da
mirela: incerci sa schibi ritmul
jos
la ea:)
me: vreau sa stai deasupra
mirela: sunem nebuni?
ma asez, incet
deasupra
me: da
11:21 PM mirela: si intru
me: cu sexul pe gura mea
mirela: gem usor
imi palce
me: unde
mirela: ooo
me: da
mirela: vrei sa continuam cu sarutul francez?
ok
me: te sarut
mirela: si eu seb
apoi, ce o sa ma fac?
11:22 PM me: mult mult mult
mirela: unde o sa ma scund?:)
oftez..putin
me: pana simt ca termini pe buzele mele
mirela: 🙂
me: indelung
mirela: termin o serie, dar continui..
imi place sa n use ternime, seb..
si tu stii
me: te sarut pe gura
mirela: esti biner?
me: apasat
da
mirela: 🙂
ma bucur
me: iti framant sanii
11:24 PM mirela: as vrea sa poti sa fii aici
me: cum vrei..mai tare sau mai incet
mirela: sau sa fiu eu acolo:)
incet
abia sa te simt
me: si eu
mirela: ma dor, altfel
🙂
me: si pe mine
mirela: imi place sa le ating
sa le simt, tari, in palemele mele
me: vreau pe la spate
mirela: e o placere deosebita
me: da
mirela: poti sa ma intorci, incet
cu spatele la tine
me: dai drumul
te sarut iar pe se
mirela: sunt aici
11:26 PM me: imi plimb limba pe sex, ingenunchiat in spatele tau
mirela: imi place
11:27 PM me: te patrund…
incet…
mirela: daa!
me: tare…
mirela: da
me: tare… incet
mirela: 🙂
me: tare
mirela: schimbi ritmul:)
me: te ador
da
tare
mirela: la inceput, am incet
mai
apoi, te simt din ce i nce ma iincordat..
me: incet
mirela: respiratia ma isacadata..
u deja juisez, imi palce
me: adanc
mirela: incet,
adanc
da
me: vreau sa intru mai adanc
mirela: e bine?
me: te trag spre mine
11:29 PM mirela: cat de adanc, seb?
🙂
me: ridica fesele cat mai sus
mirela: trage/ma
me: cat pot
mirela: da:)
bine
me: te trag
mirela: imi palce si mie
me: intu
intru
mirela: 🙂
me: te sarut
11:30 PM mirela: si eu
te ating, usor
me: simt ca incep sa nu mai pot
unde
mirela: 🙂
sunt cu spatele, seb , la tine
dar vreau sa fim in contact permanent
me: da
11:31 PM mirela: si simt nevoia sa te ating
cu mana
me: spune ce vrei
mirela: la ele, usor
me: atinge
mirela: in tim ce tu
ma patrunxi:)
me: da
mirela: la strang usor, imi place sa le simt tari
incordate:)
me: incet
vreau sa ma musti
mirela: iti simt o mana pe sanul meu
me: asa-i
mirela: de mana?
🙂
me: ce
mirela: seb, spune-m ica poti finaliza
!!:)
11:33 PM me: inca nu
mirela: prelungesti voluntar?
me: da-i drumul
incerc sa fii multumita
mirela: sunt la dispozitia ta..tu esti cel care actioneaza
si eu, al fel..
la mine deja s-a produs juisarea
orgasm e greu sa pot avea
me: vrea sa te sarut si pe anus,,,,vrei?
mirela: e ceva blocat in subconstient
incep sa ametesc, seb
nu ma irezist
vreau sa terminam, da?:)
le-am amestecat, le-am facut varza:)
🙂 ai terniat!!
me: da
mirela: da
te sarut
me: tu
te sarut
mirela: si nu t-as ma ida drumu ldi n brate, seris
11:36 PM me: si eu
mirela: eu, simt ca-s intr-un cuptor..am cred, febra
🙂
me: eu am terminat
mirela: dar poti sa stai langa mine:)
ma bucur
te sarut dulce
me: esti fantastica
11:37 PM mirela: oare?:)
11:38 PM me: fii tu
da
mirela: sper ca n-o sa adormi, acum:))
me: cert
nu
mirela: desi te dimti epiuzat:) de incordare si emotii
ai?
me: dar e o chestie asta
mirela: e o reactie normala
efortu lsi incordarea
me: am terminat
mirela: cred
11:39 PM me: am ajutat si cu manuta
mirela: da, dar ma refer la tot
bine, ce daca
me: la sfarsit
mirela: 🙂
me: a fost super
mirela: cand a ejacutat singura
11:40 PM me: tu
mirela: a fost de la faptul ca am inchis brisc, oare?
eu, am juisat putin..o sa dorm cu mana acolo..
me: bine
mirela: e incordata..nu pot sa ma linistesc usor..
poate, dupa o repriza de palns:)
o sa adorm
me: ai nevoie de mai mult