Posts tagged ‘opinii’

August 20, 2012

Încă un grupaj de poeme de-ale mele traduse în catalană de Pere Bessó

domestică

ieri am citit- „nu te juca niciodată cu inima unei femei,
are doar una, joacă-te cu sânii, are doi”
ca status pe Facebook

nu bem coniac savurăm ceai
nu mâncăm carne înfulecăm cereal

n-o să mă joc nici cu creierul
ai două pulpe fese braţe
cu un soare domestic
Alexandru Petria

domèstica

ahir vaig llegir- „no jugues m
ai amb el cor d’una dona,
només en té un, juga amb els pits, en té dos”
com estat de compte en facebook

no bevem conyac assaborim el te
no mengem carn engolim cereals

no jugaré ni tan sols amb el cervell
tens dues cuixes dues natges dos braços
amb un sol domèstic

după lectura presei

ieri citeam că o zi bună începe
cu o erecţie

martie e o eşarfă shemagh coyot
gheaţa se retrage în paharul cu whisky

înseamnă că
azi n-am treabă?

DESPRÉS DE LLEGIR LA PREMSA

Ahir llegia que un bon dia comença
amb una erecció

març és un mocador de coll shemagh coiot
el gel es fon en el got de whisky

vol dir que
hui no tinc faena?

fără tine

un fir de piciorul-cocoşului
lângă un sutien triumph daring temptation
uitat

look de primăvară
când şi melcii îşi ştiu traseele

sense tu

un fil de pota de gall
a prop d’un sostenidor triumph daring temptation
oblidat

look de primavera
quan els caragols se saben els itineraris

burlescă

cerul e o oglindă de feromoni
îngerii fac sex de-şi rup aripile

carnea de martie
are alt termen de valabilitate

burlesca

el cel és un espill de feromones
els àngels fan sexe fins a trenc d’ales

la carn de març
té un altre termini de garantia
macho blues

moartea e apa
ce-ţi soarbe umbra şi nehotărârea spre mare

moartea e şi ca şi cum ai fi
părăsit
pentru o femeie

ai treabă,
energizat, cu beţele de pescuit pe crăcane,
vrei să arăţi

extatic macho blues

macho blues

la mort és aigua
que t’engul l’ombra i la indecisió cap al mar

la mort és com si hagueres estat
abandonat
per una dona

tens faena,
enègic, amb sedals de pesca a l’entrecuix,
vols ensenyar

l’extàtic macho blues

adagio

bovarismul tău
ca apa în care mi-am spălat sexul după dragoste

adagio

el teu bovarisme
com l’aigua amb què m’he llavat el sexe després de l’amor

status quo

dacă vrei să mă enervezi,
vorbeşte-mi cum să mă las
de ţigări,
dacă vrei să te părăsesc,
că scrisul n-are rost,
iubito tace-mă,
aşa păstrăm măcar aparenţele,
am apă de mare în inimă,
tace-mă cu o cafea,
o prepari minunată

status quo

si vols enutjar-me,
digues-me com deixar
de fumar,
si vols que et deixe,
que l’escriptura no tinga sentit,
estimada calla’m,
així mantenim almenys l’aparença,
tinc aigua de mar al cor,
calla’m amb un café,
el prepares de meravella

mortul proaspăt

„viaţa nu are nevoie de subtitrare”, îmi spui,
mă refuzi sau regreţi că m-ai îndepărtat
naiba ştie ce să mai cred.

ascult fără să aud.

sunt
cel
mai
proaspăt
mort
din
viaţa
mea

el mort fresc

„la vida no té necessitat de subtítol”, em dic,
em refuses o lamentes haver-me allunyat
el dimoni sap què creure.

escolte sense sentir.

sóc
el
mort
més
fresc
de
la
meua
vida

August 13, 2012

Amintiri cu Augustin Zegrean

Prin anii 90 am lucrat ca redactor la revista „Zig-zag”, care, alături de săptămânalul „Expres”, condus de Cornel Nistorescu, era una dintre cele mai influente publicaţii ale vremii. Scriam anchete speciale.
În acea perioadă l-am cunoscut pe Augustin Zegrean, acum preşedinte la Curtea Constituţională. Era avocat la Bistriţa. Apăra un tip care m-a dat în judecată pentru calomnie, fiindcă am afirmat într-un articol că a fost ofiţer de securitate acoperit. La un moment dat, Zegrean a spus instanţei că o sa ceară o adeverinţă de la SRI că n-a fost ofiţer de securitate acoperit clientul său. La întrebarea judecătoarei dacă sunt de acord cu intenţia lui Zegrean, am replicat că da, în măsura în care SRI este policlinică să dea asemenea adeverinţe, dar că, în conformitate cu legislaţia, n-are cum sa elibereze actul, să deconspire un agent acoperit. Toţi cei din sala de judecată din Bistriţa au râs. Am mai amintit, cu sadism- recunosc, că avocatul părţii adverse ar fi trebuit să ştie că Legea Siguranţei Naţionale din timpul respectiv, pe care a votat-o şi Zegrean când a fost parlamentar, nu permite deconspirările. Răutăcios, nu m-am putut abţine să nu întreb în faţa judecătoarei dacă Zegrean n-a fost cumva la bufetul Parlamentului când s-a votat legea. Au urmat alte râsete.
Procesul s-a întins pe durata a doi ani. Înaintea unei şedinţe de judecată, se ţineau dimineaţa, începând de la 8.30, pe hol, Zegrean s-a răstit la mine că vrea să mă bage în puşcărie, ca să fiu un exemplu pentru colegii din presă, că prea scriem ce ne trece prin cap, că „destabilizăm” ţara . La ora aia matinală n-am rămas fără replică la călcătura pe bombeu şi i-am răspuns cu un scurt „Bagi pe mă-ta în puşcărie!”. A întins-o cu coada între picioare, tremurând de furie.
Convins că o să vină cu argumente zdrobitoare, odată, Zegrean a propus instanţei să fie audiaţi fostul şef al Securităţii din Bistriţa şi adjunctul său, aflaţi într-un anumit an la o instrurire la Grădiştea, unde Securitatea avea două unităţi. Numai că clientul lui Zegrean a fost în una ca militar, iar cei doi în cealaltă unitate. Ceea ce am subliniat şi eu, când am putut să interoghez martorii. La întrebarea simplă adresată foştilor securişti, bazată pe certitudinea compartimentării muncii de informaţii, dacă au avut acces la documentele secrete ale celeilalte unităţi, unde se afla cel care m-a dat în judecată, ambii au răspuns că nu. Într-un moment de sinceritate, fostul şef al Securităţii Bistriţa a afirmat în faţa judecătoarei că nu ştie chiar de ce a fost chemat, că nu înţelege logica. Vă daţi seama ce atmosferă a fost în sala de judecată… Ca la The Benny Hill Show. După acest episod, cel care m-a dat în judecată a renunţat la serviciile avocatului Zegrean.
Cam asta a fost pe scurt „întâlnirea” mea cu celebrul Zegrean. Merită să mai spun că am câştigat procesul. Şi că n-am avut avocat. M-am apărat singur.
Alexandru Petria

August 7, 2012

Gânduri aproape ucigătoare pe o căldură ucigătoare

Privesc cu uimire intelectualii fascinaţi de Băsescu. Cum se poartă ca nişte slugi umile în faţa stăpânului. Parcă-s setaţi pe creiere. Şi nu mă refer la profitorii ticăloşi.

Destui autori scriu având în faţă mental numai colegii, scriitori şi critici. Şi se mai miră că nu-i citeşte nici naiba, în artificialitatea lor. Cum să scrie şi pe înţelesul matematicianului, al aviatorului, al pescarului, zidarului, al extaziatelor pe bani de sex oral? Parcă nu e cool. Ceea ce fac aceşti oameni aduce cu mirosirea cu pretenţie de savantlâc a beşinii într-un spaţiu închis.

Poezia de dragoste de calitate e firav reprezentată în literatura romănă contemporană. Păi, nu prea ai cum s-o scrii ca şoarece de bibliotecă sau puţopalmist, viaţa adevărată trecând pe lângă tine. Aşa-s majoritatea poeţilor de pe la noi. Şi cazurile mai fericite confundă sexul adevărat cu datul din fund precum iepuraşii. Excepţie doi, pentru care bag mâna în foc, Suciu şi, desigur, Petria.

Dacă nu scrii despre ce ai trăit, baţi nefericit apa în piuă. Ceea ce nu înseamnă că n-ai cum s-o ai personaj pe regina Cleopatra, la o adică. Pe lângă textura epocii, obţinută prin documentare, o credibilizezi şi-i dai viaţă literară descriind cum se scobeşte în nas, de exemplu, lucru pe care n-ai cum să nu-l cunoşti. Atenţie la „biluţele” Cleopatrei…

Ăstora care vorbesc iresponsabil de lovitură de stat sau puci chiar ar merita să le pui pistolul la tâmplă. Să vezi cum se cacă pe ei de frică şi încep să se umilească. Apoi să apeşi pe trăgaci şi din ţeava să iasă apă…

Războaie şi tratative de pace, avansări, şantaje, iarna transformată în vară, promisiunea ploii în deşert- ce nu poate femeia cu ce are între picioare, dacă-şi pune în cap? Doar lui Dumnezeu nu-i face prunci…

Sunt un complotist ticălos, care am participat la lovitura de stat din mintea lui Băsescu. Poate mă saltă procurorii. Am votat da la referendum. Şi din cauza mea este în parcare cetăţeanul cu tricou bleu.

Cetateanul in tricou bleu are autorizatie sa tina in fiecare zi intruniri unde le tine, in parcare? Campania electorala s-a terminat. Nu tulbura linistea publica?

Iulie 26, 2012

Nu fiţi boscheţi pentru câini!

Nu este timp de complacere în pasivitate. Referendumul din 29 iulie e unul dintre momentele istoriei în care lipsa de participare activă dă mâna cu ticăloşia sau cu prostia şi, sigur, cu lipsa de patriotism.
O să votez cu ambele mâini la referendum. Am uzat de cuvântul patriotism cu reţinere deoarece a fost golit de sens de muşteriii vorbelor goale şi sunătoare. Şi politicieni, şi scriitori, şi alţi nechemaţi. Dar n-am găsit altul care să cuprindă realitatea dureroasă, cu piciorul pe acceleraţie, când se decide inclusiv soarta copiilor noştri.
N-o să enumăr motivele pentru care sunt împotriva lui Băsescu. Le-am punctat altădatã. Spun numai că personajul trebuie strârpit grabnic. Democratic, preferabil prin vot. Nu le cer cititorilor să voteze pro-demitere. Le zic doar să meargă la vot, să fie oameni responsabili, nu boscheţi pe care se pişă câinii, cum îi doresc cei de la PD-L.
Alexandru Petria

Iulie 24, 2012

SCRISOARE CĂTRE OFICIALII UE. Am semnat. Semnati si voi!

SCRISOARE CĂTRE OFICIALII UE

Către:
Președintele Consiliului European, ES Herman Achille Van Rompuy
Președintele Comisiei Europene, ES Jose Manuel Durao Barroso
Vice-Președintele Comisiei Europene, ES Viviane Reding
Comisarul European pentru Afaceri Interne, ES Cecilia Malmstrom
Secretarul General al Comisiei Europene, Dna. Catherine Day

București, 23 iulie 2012

Excelențele Voastre,
Suntem un grup de intelectuali români – savanţi, universitari, cercetători în domeniul ştiinţelor fundamentale, aplicative şi umaniste, scriitori şi artişti. Unii suntem veterani ai mişcării democratice din România, alţii – reprezentanţi ai unor generaţii mai tinere, dar toţi suntem apărători fervenţi ai valorilor europene. Mulţi dintre noi nu sunt implicaţi în niciun fel în politică; unii au afilieri şi simpatii dintre cele mai diferite. Exprimăm aici un punct de vedere non-partizan. Singurul nostru scop este acela de a apăra principiile democratice şi statul de drept, aşa cum am făcut-o mereu începând din decembrie 1989.

Suntem acum profund îngrijoraţi de reacţiile externe la recentele evenimente politice din ţara noastră. Sperăm ca această scrisoare să ajute la clarificarea oricăror concepţii eronate cu privire la situaţia curentă şi va deschide un dialog în legătură cu viitorul. Căci suntem profund preocupaţi de recentele acuzaţii care pretind că Parlamentul şi Guvernul României ar fi subminat statul de drept şi independenţa justiţiei în încercarea de a-l demite pe preşedintele Traian Băsescu. E greu pentru noi să vedem că reprezentanţi de seamă ai Uniunii Europene îşi exprimă poziţia, ignorând un principiu fundamental al dreptului, audiatur et altera pars. Această poziţie nu a putut fi formulată decât pe temeiul unor informaţii înşelătoare sau incomplete cu privire la adevărata natură a situaţiei din România.

Vă rugăm să ne permiteţi ca, folosind experienţa noastră de cercetare şi cunoaşterea directă a climatului politic din ţara noastră, să vă prezentăm doar câteva puncte pe scurt:

· Curtea Constituţională nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o instituţie unde numirile se fac politic şi care are ca unică vocaţie arbitrajul în chestiuni constituţionale.

· Curtea Constituţională a recunoscut că, substituindu-se Primului Ministru, Preşedintele Basescu a încălcat principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în faţa Parlamentului, aşa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în faţa Preşedintelui, ca în Federaţia Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. În consecinţă, aşa cum a recunoscut-o Curtea Constituţională, suspendarea Preşedintelui este conformă cu Constituţia României şi urmează să fie confirmată sau nu de un referendum naţional, organizat de asemenea în strictul respect al legii.

Preşedintele Băsescu vorbeşte deschis şi liber despre rolul său de jucător, în ciuda faptului că un atare rol contravine definiţiei constituţionale a Preşedintelui României ca mediator. Alte incidente recente confirmă temerile noastre referitoare la modul în care Preşedintele Băsescu îşi înţelege competenţele.

· În 2009, Parlamentul a votat o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, care a fost demis în conformitate cu legea. Preşedintele a refuzat să accepte propunerea majorităţii, cum se cuvenea, şi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. Klaus Johannis, Primarul Municipiului Sibiu, susţinut de o largă majoritate, ci a prelungit mandatul Guvernului demis, doar ca să fie sigur că o echipă favorabilă îi va organiza realegerea ca Preşedinte al României.

· Preşedintele a declarat în direct într-un interviu televizat că i-a numit din proprie voinţă pe cei doi şefi ai Serviciilor Secrete care, în conformitate cu legea, trebuie să fie numiţi de Parlament. De curând a adăugat că ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General care, în conformitate cu legea, este propus de către Ministrul Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, organism independent.

· Acum câteva zile, Preşedintele i-a povestit în direct unui reporter TV că, atunci când Cancelarul Germaniei, dna Angela Merkel, l-a întrebat dacă există în Constituţia României reglementări privitoare la suspendarea Preşedintelui, el i-a răspuns că nu, nu există. A fost poate o eroare de exprimare, dar cum să lăsăm soarta ţării noastre în asemenea mâini? Articolul 95 al Constituţiei României este explicit şi defineşte procedura de suspendare, de la iniţierea ei la sfârşitul procesului; faptul că în Constituţia Germaniei sau a oricărui alt stat din Uniune Europeană nu există o asemenea prevedere nu are nicio semnificaţie în această materie.

Iată de ce, în ultimii ani, cetăţenii obişnuiţi ai României au devenit tot mai îngrijoraţi de acţiunile întreprinse de Preşedintele Băsescu şi de apropiaţii săi. Ei au fost votaţi pe baza unui program de justiţie, echitate şi bunăstare a cetăţenilor. Dimpotrivă, Preşedintele însuşi a asumat un rol executiv direct când a iniţiat tăieri sălbatice ale salariilor şi pensiilor, fie că era vorba de profesori, de militari, de cadre medicale, de judecători şi funcţionari publici, decimând astfel clasa mijlocie în formare. În acelaşi timp, fondurile publice care-i plăteau pe clienţii partidului dominant au crescut an de an, în dispreţul retoricii de austeritate generală.

Poate încă şi mai îngrijorătoare au devenit manifestările de intoleranţă printre susţinătorii Preşedintelui. Lideri ai partidului care-l susţine au declarat că minoritatea rromă din România este “genetic programată” să încalce legile. Ni se repetă constant – în ecou cu declaraţiile Preşedintelui – că idealul european al unei societăţi care garantează o viaţă decentă pentru toţi este perimat, şi ar trebui să fie înlocuit de o societate “competitivă” în care doar cei mai adaptaţi şi mai puternici să supravieţuiască. Această formă brutală de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene, aşa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douăzeci de ani.

Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au făcut să explodeze în iarna trecută demonstraţii civice în peste 60 de oraşe ale României. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului că societatea românească refuză intoleranţa şi discrepanţele economice din ultimii ani. Sperăm cu toată sinceritatea că acest referendum va dovedi că idealurile democratice au rădăcini adânci în societatea românească, sunt vibrante şi pline de viaţă.

Apreciem din toată inima timpul şi preocuparea pe care le cheltuiţi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat, şi care priveşte climatul politic al României într-un moment delicat. Sperăm că declaraţiile dvs de susţinere a democraţiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe şi că, împreună, putem continua să lucrăm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic, prosper şi tolerant deopotrivă pentru România şi pentru Uniunea Europeană.

Cu deosebită considerație,
Prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, professor emeritus, Universitatea din București.

Prof. dr. Liviu Antonesei, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea « Al. I .Cuza » Iasi ; scriitor, jurnalist.

Prof. dr. Vasile Astarastoae, Rectorul Universității de Medicină și Farmacie « Gr. T. Popa », Iasi, Președintele Colegiul Medicilor din Romania

Horia Barna, scriitor, traducător

Prof. dr. Lavinia Bârlogeanu, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București

Dr. Vlad Bedros, Universitatea Națională de Artă din București

Corina Bernic, scriitor, traducător ; manager pentru Europa Centrală și de Est a programelor Robert Bosch Stiftung

Prof. dr. Dr.Andrei Bodiu, scriitor

Lect. Dr. Valentin – Victor Bottez, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Prof. dr. Romulus Brancoveanu, Facultatea de Filozofie, Universitatea din București

Bianca Burta-Cernat, critic literar

Anca Calangiu,filolog, tradcător

Dr. Ileana Cazan, cercetător științific I, director adjunct al Institutului de Istorie ”Nicolae Iorga” al Academiei Române

Paul Cernat, critic literar

Dr. Marius Chelcu, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei Române, Iași

Conf. Dr. Mihai Chioveanu, Facultatea de Științe Politice a Universității din București ; delegat al României în Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research.

Conf. Dr. Mirana Cioba, Facultatea de Limbi și literaturi Străine, Universitatea din București, catedra de limbi Ibero-Romanice

Conf. Dr. Alin Ciupală, Departamentul de Istorie a românilor, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Dr. Razvan Constantinescu, DrMed., Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr.T. Popa”, Iasi, medic primar, Centrul de Gasteroenterologie și Hepatologie

Lect. Dr. Emanuel Copilas, Ph.D Facultatea de științe politice, “Universitatea de Vest” Timisoara

Prof. dr. Emil Coșeru, Universitatea de Artă « George Enescu », București

Marius Costa, DrMed.,

Annia Costa, jurnalist

Dr. Ing. Eugen Cuteanu

Dorin David, cercetător, Universitatea “Transilvania” Brasov

Iarina Demian, actriță, regisor, scriitor.

Georgeta Dimisianu, editor

Nicolae Iordan-Constantinescu, PhD, profesor asociate, Universitatea FInanțe – Bănci, Bucuresti

Prof. dr. Octavian G. Duliu, Facultatea de Fizică, Universittea din București

Șerban Foarţă, scriitor

Ildiko Gabor -Foarţă, psiholog, traducător

Dr. Monica Ghetz, scriitor

Marius Ghilezan, scriitor

Dr. Cristian E. Ghita, cercetător post-doctoral, Universitatea din București

Prof. dr. Mihai Dinu Gheorghiu, Universitatea « Al. I .Cuza » Iasi

Prof. dr. Mihaela Grancea, Universitatea « Lucian Blaga » Sibiu

Andreea Grecu, PhD, manager cultural, Asociația Operatorilor Culturali din România

Prof. dr. Ladislau Gyemant, Directorul Institutului de Iudaistică, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj

Prof. dr. Constantin Hlihor, Decanul Facultății de Istorie, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București

Octavian Hoandra, scriitor, jurnalist

Prof. dr. Adrian Paul Iliescu. Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Eugen Ionescu, DrMed., Hospices Civils de Lyon

Dr. Corina Iosif, cercetător științific, Institutul de Etnografie al Academiei Române, Cluj – Napoca

Lect. Dr. Ruxandra Ivan, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București

Florin Lazarescu, scriitor

Prof. dr. Ion Bogdan Lefter, critic literar, analist cultural și politic, scriitor, Facultatea de Litere, Universitatea din București

Prof. dr. Sabin Adrian Luca, Universitatea “Lucian Blaga”, Director General al Muzeului Brukenthal, Sibiu

Prof. dr. Ecaterina Lung, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Prof. dr. Coman Lupu, Facultatea de Limbi și Literaturi străine, Universitatea din București

Dr. Alexandru Mamina cercetător științțific, institutul de Istorie « Nicolae Iorga » al Academiei Române, București

Sorin Mărculescu, scriitor

Prof. dr. Tudor A. Marian, professor emeritus de Fizică, Universitatea din București

Prof. dr. Paulina Marian, profesor de Fizică, Universitatea din București

Conf. Dr. Alexandra Mitrea, decanul facultății de Litere și Arte, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu

Lect. Dr. Adrian Muraru, Universitatea « Al. I. Cuza » Iasi

Prof. dr. Oana Muraruș, Facultatea de litere, Universitatea din București

Prof. dr. Marina Muresanu Ionescu, Facultatea de limbă și literatură franceză, Universitatea « Al. I .Cuza » Iasi

Dr. Carmen Musat, Facultatea de Litere, Universitatea din București; redactor șef, “Observatorul Cultural” București

Dr. Lucian Nastasa-Kovács, Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române,, Cluj – Napoca

Pof. Dr. Victor Neumann, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, director (din 2008) al Școlii Doctorale Internaționale de Istorie Conceptuală „Reinhart Koselleck” din cadrul Universității de Vest din Timișoara

Viorica Niscov, cercetător, traducător

Prof. dr. Gheorghe Vlad Nistor, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Conf. Dr. Cristian Olariu, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Dr. Marius Oprea, directorul Departamentului de Investigații Speciale, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc

Alexandru Pecican, regizor

Prof. dr. Ovidiu Pecican, Facultatea de Studii Europene, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, membru în COnsiliul Național al Uniunii Scriitorilor

Dr. Emanuel Petac, conservator al Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Române

Prof. dr. Zoe Petre, professor emeritus de istorie antică, Universitatea din București

Dr. Zeno Karl Pinter, membru corespondent al Institutului Arheologic German, (DAI), Președintele Comisiei Naționale de Arheologie

Prof. dr. Cristian Pîrvulescu, SNSPA, președinte Pro Democratia

Acad. Prof. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universității « Babes Bolyai », Cluj – Napoca

Prof. dr. Grigore Popescu Arbore, Chief Technology Officer, The National Research Council / CNR, Institute of Marine Sciences / ISMAR, Venice – Italy

Lect, dr. Simona Popescu, PhD, Facultatea de Litere, Universitatea din București ; scriitor,

Iulia Popovici, critic literar

Prof. dr. Mihai Retegan, DHC Universitatea Ovidius, Constanta, Departamentul de Istorie a Românilor, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

Prof. dr. Zoltan Rostas, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

Prof. dr. Michael Shafir, professor emeritus, Universitatea « Babes-Bolyai » Cluj

Prof. dr. Cezar Sigmirean, Universitatea „Petru Maior”, Targu-Mures

Conf. Dr. Elena Șaulea, UNATC, București

Ovidiu Șimonca, jurnalist, redactor șef adjunct, “Observator cultural”

Prof. dr. Monica Spiridon, PhD, habilit. , Universitatea din București, Membru al Academia Europea, Vicepreședinte al International Comparative Literature Association (ICLA), Chair to the Experts Panel of Literature, European Science Foundation ( Program ERIH), Membru al The European Pool of Reviewers, Evaluator of the European Research Council (” Bringing Great Ideas to Life”, Panel SH5)

Prof. Dr. Filip Stanciu, Rectorul Universității “Lumina” din București

Cornel Apostol Stanescu, fost Director General al Nvățământului SUperior și Cercetării, Ministerul Educației

Prof. dr. Constantin Stoenescu, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București

Liviu Ioan Stoiciu, scriitor, publicist

Dr. Alexandru Suceveanu, emeritus director adjunct, Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Române, Bucharest

Prof. dr. Stelian Tanase, scriitor

Prof. dr. Antoaneta Tanasescu, Facultatea de Litere, Universitatea din București,

Prof. dr. Nicolae Serban Tanaşoca, Directorul Institutului de Studii Sud-est auropene al Academiei Române

Lucian Dan Teodorovici, scriitor

Conf. Dr. Zoltan Tibori Szabo, Departamentul de Științe Politice, Administrație și Comunicare, Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca

Conf. Dr. Nicolae Toboşaru, Universitatea din Oradea, Masteratul de Studii de securitate Euopeană

Prof. dr. Florin Țurcanu, Facultatea de Stiințe Politice, Universitatea din București

Dr. Silviu Vacaru, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” al Academiei ROmâne, Iasi

Alexa Visarion, regizor

Conf. Dr. Viorel Vizureanu, PhD, Facultatea de FIlosofie, Universitatea din București.

Prof. dr. Laurentiu Vlad, facultatea de Științe Politice, Universitatea din București

Lect. Dr. Felicia Waldman, Universitatea din București

Lect, dr, Daniela Zaharia, PhD, Departamentul de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, Facultatea de Istorie, Universitatea din București

LISTA RAMÂNE DESCHISĂ.
Persoanele care doresc să semneze pot să anunțe pe acest blog.

Add., 24 iulie:
Direct sau prin intermediarul blogului lui Stelian Tănase, am primit solicitarea de a adăuga pe lista semnatarilor mai multe persoane care și-au manifestat aocordul cu textul scrisorii după publicarea ei. Iată lista de azi:

Vasile Baghiu, scriitor

Mircea Bostan, scriitor

Călin și Simona Cainap, medici

Prof. Marilena Rodica Chiretu, traducator, scriitoare

Prof. dr. Pompiliu Comșa, Facultatea de Stiinte ale Comunicarii si Jurnalism, Universitatea APOLLONIA Iasi,

prof.univ.dr.Emil Coșeru, Univ.arte ”G.Enescu” iasi

Dan David, scriitor

Acad.prof.dr. Sorin Dumitrescu, pictor

Doina Dumitrescu, grafician

Monica Dumitrescu, filolog

Prof.dr. Constantin Flondor, pictor Timișoara

Ioana Geacar, scriitoare

Lector dr. Cristian Luca, Departamentul de Istorie, Universitatea Dunarea de Jos din Galati

Prof. Dr. Mihai Nicolescu, Universitatea de Medicina Carol Davila, Bucuresti

Damian Oancea, actor

Daniel Raduta -scenograf

Dr. Mihnea Strain, sef de lucrari UMF Timisoara

Victor Tănase, profesor

Dr. ing. Nicolae Țăran, analist economic
Marius Varvaroi, violonist
______________________
Dr. George Calalb, Presedintele Conventiei Medicilor Democrati din Romania 1992-2006

Ing. Mihai Costoiu, rectorul Universității „Politehnica”, București
Florin Iaru, poet

Dr. Cicerone Ionescu, matematician

Oana Buhan-Ionescu, filolog, M.A., E.M.B.A.

Radu Bogdan Matei, Specialist Relații Internaționale și Studii Europene, Universitatea din Haga

Alexandru Petria, scriitor

Doina Popescu, jurnalist

Adrian Rusu, arhitect

Dana Scumpu – functionar public

Liliana Tirel, profesor

Prof. univ. dr. emeritus Nicolae Ursulescu, Facultatea de Istorie, Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi.

LISTA RAMÎNE DESCHISĂ
Persoanele care vor să semneze pot să scrie pe adresa de email apelintelectuali@gmail.com

menționînd numele complet și titlurile, așa cum doresc să apară.

Iulie 11, 2012

Păianjenul şi medalia

Îi înțeleg acum pe cei ”bătrâni” care vorbesc plini de regrete când vine vorba de 89. Am avut un profesor de istorie în clasa a-8a pe care mi-l amintesc foarte bine. Ne-a sărit peste lecția cu ”revoluția” din 89, iar atunci când unii dintre noi am întrebat de ce am primit următorul răspuns: ”Lăsați. Mai bine rămâneți proști decât cu minciuni în cap!”. Orice am fi încercat să îl întrebăm despre acea perioadă din istorie ne izbeam mereu de același răspuns: ”Lăsați!”. Mai târziu am reușit să smulgem cu patentul câteva cuvinte din gura lui. Ne-a spus cam atât: ”Am fost și eu tânăr și naiv ca voi. Da au fost alții de sus mai deștepți!”
Nu încerc să reanalizez evenimentele din acea perioadă. Știu prea puține și prea puțin adevărate, iar eu am prostul obicei cartezian de a cugeta mult prea mult, pe lânga bolnăvicioasa practică de a mă îndoi de toți și de toate. Acum, fiind încă tânăr, mă gândesc și eu că am fost tânăr și naiv, dar au fost alții de sus mai deștepți. De la protestele din ianuarie și până acum nu s-a schimbat mare lucru. Sunt încă tânăr și naiv, numai că acum am rămas păcălit la puterea a 2-a.
Năstase este luat de genunchi și ridicat la același nivel cu Iuliu Maniu. Muzica românească continuă să fie din ce în ce mai proastă. Al 3-lea război mondial ne-a trecut pe lângă urechi, deși asta nu se mediatizează mai deloc. Și pe undeva pe acolo cel pe care l-am vrut jos în iarnă a fost aruncat de pe cal în momentul în care a schimbat ovăzul, iar acum toată lumea vrea să facă hop pe cal în locul său.
Vreme trece, vreme vine… și am ajuns să văd și să aud oameni alături de care am pus botul la prostii și bastoane în iarnă cum îl apără acum pe marinar. Cică statul de drept e în pericol. Cică America împreună cu toți piticii săi sunt îngrijorați de moarte când vine vorba de România. Serios? Dar când s-au încălcat drepturile civile cine a fost îngrjiorat? Păi nimeni.
Am ajuns să văd și proteste noi la care se intră numai dacă ești pe listă, iar dacă nu ești nu-i nici o problemă că te bagă domnii și ești și remunerat. Când vine vorba de toate aceste aspecte cine se îngrijorează? Vecinii mei anti marinaru sigur nu pentru că acum îl vor înapoi pe cal. De ce? Eh, uite că băieții din USL au fost obraznici și se zice că l-ar fi tras de pe cal intenționat. Adică domnul marinar nu a căzut chiar singur singurel.
Râd ca la circ și mă întreb dacă cei de la Globus își iau notițe… pentru că au ce nota.
Circ, circ, circ… și în tot acest circ scoate capul un păianjen. Un păianjen bine cunoscut, fondator al unei platforme literare pe care am activat, înjurat și scuipat chiar și eu (deși înțeleg acum că nu este foarte frumos să faci asta). Un păianjen bine stabilit pe pernuța lui caldă. Dar păianjenul ăsta are și un piept. Eh… și ce are în piept? Uite că are o medalie. Ce medalie? Medalia Ordinului Meritului Cultural în Grad de  Cavaler, categoria A. Păianjenul ăsta este decorat de însăși marinarul… adică de președintele de atunci (ca să nu facem totuși o confuzie ridicolă și să băgăm și alți marinari în oală).
Redau decretul postat pe Rețeaua Literară în data de 21 Ianuarie, 2012 la 1:17am:
”Decretul Nr.28 din 16.01.2012
privind conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler

ACT EMIS DE: Presedintele Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 19 ianuarie 2012

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 7 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere propunerea ministrului culturii şi patrimoniului naţional,în semn de apreciere pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă în întreaga sa carieră literară, pentru promovarea culturii româneşti în lume şi implicarea sa constantă în strângerea legăturilor dintre românii aflaţi peste hotare,Preşedintele României d e c r e t e a z ă:
ARTICOL UNIC
Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria A „Literatura“, domnului Gelu Vlaşin, scriitor.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU
În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României, republicată, contrasemnăm acest decret.
PRIM-MINISTRU EMIL BOC”
Îmi amintesc că înainte să mă numească în funcția de Editor de proză pe portalul literar (funcție în care am activat pentru scurt timp) păianjenul se arăta la fel de sătul ca și mine de toate lichelele și intelectualii crescuți precum mușchii pe spatele sistemului corupt. Nu știu dacă oamenii se schimbă cu adevărat, dar cu siguranță își perfecționează pupatul de funduri. Între timp păianjenul a trecut din latrina PDL-ului în marsupiul la fel de plin de mizerii la PNL-ului.
Pe data de 8 Iulie 2012, 1:oo pm păianjenul publică următoarele cuvinte pe siteul România Din Diaspora ( http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/o-sa-votez-da-pentru-demiterea-lui-basescu ):
” O să votez DA pentru demiterea lui Băsescu !
Nu-mi vine să cred că mai există oameni care-l văd pe Traian Băsescu într-o lumină favorabilă ! Și nu-mi vine să cred că anumiți intelectuali tineri sau mai puțin tineri pot avea o viziune atât de distorsionată asupra realității. Dacă Traian Băsescu era suspendat prin referendum încă din 2007 vă asigur că ne-am fi aflat acum într-o ipostază  mult mai bună din toate punctele de vedere (economic, politic, social). Păcălind în acel moment o majoritate electorală care îndură și acum efectele acelui vot, Băsescu n-a facut altceva decât să-și instaleze oamenii în toate instituțiile statului, să acapareze serviciile de informații, să manipuleze un guvern de marionete și mai ales să transforme țara într-un poligon al conflictelor, al nesimțirii si al urii, al corupției generalizate și al promovării nonvalorilor și a incompetenței. În orice stat civilizat președintele are un rol esențial de moderator. În România Băsescu a fost principalul motor al tuturor conflictelor instituționale din ultimii 8 ani. Ca să nu mai vorbesc de faptul că Băsescu este cel care a taiat 25% din salariile bugetarilor și 15 procente din pensie! Traian Basescu este cel care a încercat sa controleze totul în România. Unii sunt „uimiți” de rapiditatea schimbărilor și acuză majoritatea parlamentară de neconstituționalitate dar uită că de fapt aceasta era singura soluție viabilă și legală (conform procedurii parlamentare constituționale)  pentru a rezolva acest blocaj – o acțiune parlamentară legală și concertată care să repună în funcțiune instituțiile statului care timp de ani și ani de zile au fost unelte de manipulare pentru așa numitul „președinte – jucător”. În plus, întreg mecanismul propagandistic pus în funcțiune la nivel internațional pentru discreditarea acțiunilor majorității parlamentare a atins apogeul prin virulența mesajului transmis, mesaj care insinua că în România a avut loc o „lovitură de stat” și că „statul de drept este în pericol” sau că  „justiția este anihilată”. Cum e posibil ca anumiți europarlamentari români și responsabili ai filialelor ICR plătiți cu mii de euro de către statul român să facă declarații publice atât de alarmiste și de-a dreptul isterice care au fost pe punctul de-a destabiliza economia României ?  Cu astfel de mesaje și declarații nu s-a făcut altceva decât să se aducă imense prejudicii atât imaginii României cât și credibilității acesteia la nivel internațional. Asemenea iresponsabilități ar trebui sistate și penalizate imediat pentru că aici este pus în discuție viitorul unei națiuni și al țării, al României, nu interesele unei persoane sau grup de persoane sau ale unui partid politic. Doar din aceste motive și cred că e suficient să spun că voi vota DA pentru demiterea lui Băsescu din convingere și fără niciun fel de regrete ! ”
Șocant. Așa ceva nu se face. Să muști mâna care te-a medaliat? Păi cum? Ești atât de nesimțit încât nimeni nu te trage de urechi? Nu se poate.
Îl acuz pe acest păianjen de oportunism de cea mai joasă speță. Consider că ar trebui să fie privat de orice opinie impertinentă prin boicotarea tuturor portalurilor pe care le administrează (Atenție păianjene, căci Anonymous are ochii pe toți sugătorii și primesc și sesizări), căci unui păianjen trădător nu i se poate arăta decât șlapul. Poate unii veți întreba: ”Și ce voiai dom le? Să refuze medalia?”. Da. Să refuze medalia. Asta cu siguranță i-ar fi dat mai multă notorietate și verticalitate, dar lașul e tot laș.
Acțiunile josnice și scârboase pe care păianjenul le întreprinde nu se opresc aici. Cenzura reprezintă un alt episod interesant din sitcomul de prost gust pe care îl constituie activitatea păianjenului din ultima vreme. Mi-au atras atenția pe pagina publică a lichelei mesajele necontenite ale domnului Boris Mehr, un domn care mereu a scris lucruri interesante pe Retea și pe care obișnuiam să îl urmăresc ori de câte ori aveam ocazia. Boris Mehr cere în repetate rânduri să îi fie oferită un fel de explicație având în vedere că i-a fost suspendat contul de pe Rețea. Nu îmi imagineaz cu ce ar fi putut supărat acest Boris Mehr, dar licheaua dă dovadă de același comportament zăvorât în tăcere pe care l-a moștenit de la călărețul cel chior, probabil, odată cu medalia
Este rușinos și absolut de neconceput să muști cu poftă din osul aruncat apoi să îți negi condiția de câine, ba mai mult, să te faci că plouă, de ca și cum acest episod nici nu ar fi existat.
Domnule păianjen, în cine și în ce să mă încred eu și cei din generația mea? Dar nu, nu asta este întrebare potrivită căci generația din care fac parte este una deja pierdută, una pe care ați furat-o cu succes. Dar cei care vin în cine și în ce să se încreadă?
Pupați toate fundurile și lingeți toate podele care vi se dau. Acum sunteți încă novice, dar în câțiva ani veți fi un lingău și un laș de primă mână. Veți fi băgat eventual și în manualele de română (să ne ferească Dumnezeu). Și ce coșmar crunt…
Să îmi întreb odrasla: ”Ce v-a predat la română?”
Iar odrasla să îmi răspundă: ”Vlașin”
Vă aplaud domnule păianjen, lichea, sau câine… nu am găsit încă o denumire care să le întrupeze pe toate cele 3. Ați reușit să plecați de la nimic și să ajungeți la Un Nimic!
Norbert Matei

Iulie 5, 2012

Ce-i doresc lui Băsescu

Iunie 25, 2012

de un delete

cum să foloseşti scula drept stopitoare doar,
unde e viaţa,
unde şi şeful de sus
a setat altfel

e o modă de oră ultimă,
un nou duş
al inteligenţei,
asexualitatea

îngeri tereştri,
privesc magnoliile fără să le miroasă,
columbianca johanna villamil
îşi desface mândră părul, nu şi labiile,
eticheta unei conserve goale,
nu se îmbârligă când
şi melcii se,
şi cerul aşteaptă până la plictiseală recolta de sufleţele fragede,
îşi spun îngeri tereştri şi zâmbesc

cum şi plictiseala are pielea limitelor
cum nu se enervează şeful de sus de un delete
Alexandru Petria

Iunie 19, 2012

Un interviu cu mine pe Academiclink

Un interviu aparut pe Academiclink>

Ce ne spune despre el, acest om al literelor? Iată! Alexandru PETRIA: născut la 27 II 1968, în oraşul Dej, judeţul Cluj. Debut publicistic şi poetic în “Tribuna” în 1983. Studii întrerupte de psiho-sociologie.

Cărţi publicate: “Neguţătorul de arome”(1991, poeme), “33 de poeme”(1992) şi “La ce bun poeţii…”(colectiv, interviuri). În 2010 mi-a apărut romanul Zilele mele cu Renata, la editura Tritonic, iar în 2012 volumul de proze „Deania neagră” la Herg Benet. Colaborări sporadice la toate revistele revistele literare importante.

După 1989: şeful Comisiei pentru abuzuri şi drepturile omului în CPUN-ul municipiului Dej; întemeietor, împreună cu Radu Săplăcan şi Zorin Diaconescu, al săptămânalului dejean “Gazeta someşeană”- primul număr a fost scos în 23 decembrie 1989; candidat din partea Mişcării Ecologiste din România la Camera Deputaţilor- 1992; redactor investigaţii, între 1992- 1994, la revista bucureşteană “Zig-Zag” pe vremea directoratului lui Alex Ştefănescu- între 1992- 1996 am locuit la Bucureşti; 1994-1995- reporter investigaţii la ziarul “Cotidianul”; 1995-1996- redactor şef al săptămânalului bucureştean pentru comercianţi “Hermes” şi redactor la săptămânalul “Partener” publicat de trustul “România Azi”. După reîntoarcerea în Ardeal am fost redactorul şef al săptămânalului “Monitorul de Someş”, apoi, în 2000, am fondat propria mea publicaţie, lunarul “Realitatatea de Bistriţa-Năsăud, Dej şi Gherla”, al cărei director sunt şi în prezent. În lucru- volumul de versuri „Călăul harnic”, care o să fie publicat în toamnă la „Herg Benet” şi romanul „Prima faptă bună”.

Academiclink.ro: De ce scriitor?
Alexandru Petria: Că n-am putut altfel. Şi nu este o fericire. Dar nu-mi imaginez viaţa în absenţa scrisului. Când nu scriu, sunt doar un mort care respiră… De când mă ştiu am visat să ajung scriitor.

Academiclink.ro: Cum v-ați lansat în lumea literelor?
Alexandru Petria: Cu poezie din perioada liceului. Însă, după două volume apărute în anii 90, peste 15 ani, am tăcut ca scriitor, am scris retras din lumea literară, n-am publicat. Am făcut gazetărie. Ca să vă mărturisesc, am scris foarte puţin, doar atunci când am simţit nevoia să spun ceva. Din 2010 am intrat înt-un alt ciclu parcă, efervescent, axându-mă şi pe proză.

Academiclink.ro: Cum reacționați când priviți or răsfoiți primul volum publicat?
Alexandru Petria: E ca şi cum aş privi fotografia veche a unui puşti, a puştiului care a devenit un bărbat matur. A puştiului care am fost. Poemele din “Neguţătorul de arome” nu-s deloc rele, cartea s-a bucurat de multe cronici laudative, dar sunt o altă etapă. Acum am altă sensibilitate, un plus de cinism şi sarcasm.

Academiclink.ro: Este măcar un volum pe care regretați că l-ați lăsat să iasă de sub tipar? L-ați rescrie? Elimina complet?
Alexandru Petria: Cum nu sunt un grafoman delirant, am publicat doar ce am considerat reprezentativ, aşa că n-am ce regreta.

Academiclink.ro: Dacă ar fi să alegeți între poezie și proză, pentru ce ați opta?
Alexandru Petria: N-ai cum să alegi. Scrii ce-ţi vine. Vorbesc strict despre cazul meu. De pildă, în ultimele luni am reluat lucrul la romanul „Prima faptă bună” şi, la un moment dat, am întrerup treaba ca să scriu poezie. Aşa am simţit nevoia. E un fel de „avânt” care te poartă într-o direcţie sau alta. Fără el ies chestii searbăde, scrise ca să fie scrise, de-a trânta. Plicticoşenii. Cum mă apucă dracii când mă plictiseşte cineva, nici eu nu vreau să plictisesc.

Academiclink.ro: Ce reacții primiți din partea cititorilor?
Alexandru Petria: Primesc zilnic, mai ales de când există Facebook. Sunt încurajatoare. Şi mă bucură. Unul însă m-a lăsat fără grai, de ziua mea, anul acesta: “La mulţi ani! Să vă dea Dumnezeu sănătate şi mulţumire sufletească. Tare-aş vrea să joc într-un film făcut după una din cărtile Dumneavoastră!”. Era semnat de maestrul Victor Rebengiuc, un actor pe care-l admir enorm.

Academiclink.ro: Tocmai am citit că ultimul dumneavoastră volum „Denia Neagră” conduce în topul celor mai vândute e-book-uri de la Herg Benet. Se pare că a fost bine primită. Cât din dumneavoastră conține acest volum?
Alexandru Petria: 100%… Cred totuşi că, punând întrebarea, v-aţi gândit în special la viaţa mea, la experienţe. Unele lucruri sunt trăite, altele auzite, destule scornite… Aşa nu e 100%. Nu spun mai mult.

Academiclink.ro: Cum vedeți o zi perfectă? În plus, cum este o zi obișnuită a dumneavoastră?
Alexandru Petria: Să am câteva miliarde în cont. Aia obişnuită- cu griji şi tot soiul de mizerii, iar între ele clipele luminoase când realizez că am terminat un text de calitate.

Academiclink.ro: În prezent, lucrați la ceva? Poezie, proză?
Alexandru Petria: Da, la un volum de poezie şi la un roman. Romanul o să fie unul dintre cele mai importante cărţi de după 1989.

Academiclink.ro: Un mesaj cititorilor noștri?
Alexandru Petria: Să fie iubiţi!

Sursa http://academiclink.ro/Interviuri/Alexandru-Petria-si-literatura.html

 

Iunie 18, 2012

Liiceanu are glas

Liiceanu a tacut cand Basescu a aruncat cu cacat in Regele Mihai. Si-a recapatat glasul in apararea lui Patapievici. Normal, ce e un rege, ce e un papion… Ce e demnitatea, ce e o sinecura…

Iunie 16, 2012

O intrebare. Ca sa se vada impostura de la Institutul Cultural Roman

Da, am inteles… Fara Patapievici da coltul promovarea culturii in lume. Ca e de dreapta, anticomunist, destept de schimba si directia vantului… Am si io o intrebare- cati bani a investit institutul cultural roman in editarea in tara si strainatate a operelor lui Paul Goma? Ca sa se vada impostura.

Iunie 11, 2012

Poezie pentru sănătate

Am probleme de sănătate. Cea mai gravă dintre ele mi-a pricinuit deja câteva neajunsuri de-a lungul vieţii: o operaţie la piciorul stâng la numai 10 ani, o alta la 22, probleme cu mersul, amorţirea membrelor inferioare, dureri de spate şi alte complicaţii în ultimii ani, mai ales în prezent. Pentru a preveni complicaţiile ulterioare (inclusiv paralizia totală a membrelor inferioare şi agravarea stării de funcţionare a unor organe interne, în special colonul şi rinichii) mi s-a recomandat consultarea unor medici din străinătate şi o operaţie pe coloană (leziuni malformative multiple), tot în străinătate. Costul acestei operaţii este de 50 000 euro. Operaţia este foarte complicată.

Aşadar, m-am hotărât să strâng bani pentru sănătatea mea! Pentru a mă ajuta vă rog să achiziţionaţi oricare din cărţile mele de poezie – ediţie pdf, la preţurile de mai jos:

L-am luat deoparte şi i-am spus (Ed. Brumar, 2009; cartea a câştigat premiul Marin Mincu, în 2010; nu se mai găseşte pe piaţă din 2011) – 15 RON

Aşa cum a fost (Ed. Vinea, 2008; cartea încă se mai găseşte în unele librării, precum şi la târgurile de carte – la standul editurii) – 15 RON

Oră de vârf (Ed. Geea, 2003; cartea a câştigat premiul pentru poezie la Festivalul Naţional Duiliu Zamfirescu, în 2003, şi a fost nominalizată la Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu – Opera Prima, în 2004; nu se mai găseşte pe piaţă din 2004) – 25 RON

Puteţi comanda oricare din aceste cărţi şi o veţi primi în format pdf de îndată ce viraţi suma respectivă în contul RO 93 RNCB 0092058263020002 şi-mi trimiteţi dovada pe le_i_nad_arin@yahoo.com. Puteţi comanda, de asemenea, două din cărţile de mai sus sau chiar trei, adică tot ce am publicat până acum 🙂

Dacă doriţi să contribuiţi cu o sumă mai mare de 75 RON, pe lângă aceste 3 cărţi veţi primi următoarea mea carte, cu autograf, de îndată ce va apărea (nu pot să promit o dată, pentru că încă n-am scris-o).

Adresa de e-mail este: le_i_nad_arin@yahoo.com
Contul meu este la Banca Comercială Română (BCR), cod IBAN:
RO 93 RNCB 0092058263020002
Vă mulţumesc mult,
Daniel D. Marin

Iunie 11, 2012

Azi sunt la TVR 3

În seara asta, de la 22.30, mă puteţi vedea pe TVR 3. Scriitorul Radu Ţuculescu a realizat un film de 30 de minute despre mine. Emisiunea „Români fără frontiere”

Iunie 10, 2012

nu votez niciodată singur

nu plec niciodată singur,
îi şterg de pământ, le scot viermii din orbite,
lustruiesc oasele ca pentru inspecţie armele din rastel.
îi pun într-un cărucior pe cei care-i ştiu, vecinului îi strig să încarce alţii,
să nu rămână vreunul uitat.
dacă ei nu mai pot, nu pot şi pentru tine din decembrie 1989.
nu plec niciodată singur,
sprijin de un copac căruciorul în curtea secţiei de votare.
nu plec niciodată singur la votare,
fac scandal să le fie adusă
urna mobilă în curte ca să voteze şi ei, doar sunt eroi,
nu mi-e ruşine să-i înjur pe reprezentanţii partidelor
care se împotrivesc,
nu mi-e ruşine să fac scandal,
că mă consideră tulburat iremediabil,
votez şi cu gândul la 1989,
nu votez niciodată singur
Alexandru Petria

Iunie 5, 2012

Cu poeme in Literatorul si Tiuk!

A apărut numărul 34 al revistei Tiuk!, unde am publicate câteva poeme. Aici http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=2098

Altă veste- numărul pe aprile al revistei Literatorul mă găzduieşte şi el cu poezii. Aveţi pdf-ul publicaţiei LITERATORUL_FINAL3

Mai 26, 2012

Scandal la editura RAO

Scrisoare deschisă Directorului Editurii RAO.

Nu vă cunosc personal şi, cu siguranţă, nici nu-mi doresc să se ivească o astfel de ocazie. Am vorbit doar o dată la telefon, pe 2 februarie 2012, cînd m-aţi sunat să mă rugaţi, după ce v-aţi pus cenuşă în cap fiindcă nu m-aţi plătit pentru cărţile traduse pentru editura RAO, să vă trimit un CV şi să vă restitui originalul ultimei cărţi pentru a putea aplica la un proiect de finanţare a traducerilor. V-am răspuns cordial, v-am trimis CV-ul aproape imediat şi a doua zi am făcut un efort să mă întîlnesc cu un trimis din partea editurii să-i dau cartea, înţelegînd că doriţi să reluaţi colaborarea cu mine, iar eu spunîndu-vă că ea este posibilă numai în condiţiile în care primesc toţi banii. M-aţi asigurat că acest lucru se va întîmpla.

Singurul lucru care s-a întîmplat de atunci a fost că în martie, prin doamna de la contabilitate, mi-aţi propus o eşalonare de plăţi, care s-ar fi întins cam pe un an de zile şi care presupunea achitarea unei rate lunare, iar singura rată pe care am primit-o pînă acum a fost jumătatea sumei propuse pentru luna martie, respectiv contravaloarea a 10% din suma totală pe care mi-o datoraţi.

Colaborarea noastră a început în decembrie 2007 şi, iniţial, lucrurile s-au desfăşurat normal. Primele trei contracte, cred, au fost semnate şi de mine şi de dumneavoastră, eu v-am predat traducerile, uneori cu mult înainte de termenul limită, dumneavoastră mi-aţi plătit cu o întîrziere care varia de la 3 luni la 1 an. Apoi eu am continuat să semnez contractele şi să predau la termen traducerile, dumneavoastră nu le-aţi mai semnat şi nu m-aţi mai plătit. Şi, ca urmare, nu v-am mai predat ultima traducere (este vorba de Durante de Andrea De Carlo, pe care ar fi trebuit să v-o predau pînă pe 15 octombrie 2010) şi atunci s-a încheiat şi colaborarea noastră.

Comiteţi două abuzuri pentru care nu sînteţi sancţionat. Faptul că vă permiteţi să nu semnaţi un contract este un abuz şi abuzaţi de încrederea pe care traducătorii, unii de dragul muncii, alţii de dragul banilor, alţii de dragul amîndurora, continuă să v-o acorde. Şi nu semnaţi pentru că astfel nu puteţi fi dat în judecată de traducătorii pe care nu-i plătiţi. Şi pentru că ştiţi că nu-i veţi plăti, vă asiguraţi spatele nesemnînd contractele. Nici o instanţă nu se uită la noi, traducătorii, fără să avem acele hîrtii la mînă care, desigur, par o formalitate, dar care devin extrem de importante în eventualitatea unui litigiu. Pe care îl evitaţi cu şmecherie, cu fofileală, cu băgat capul în nisip.

Al doilea este faptul că nu plătiţi. Aşa se face că ajungeţi să nu respectaţi efortul traducătorilor, cărora le oferiţi nişte tarife mizerabile (de cînd colaborez şi cu alte edituri, ştiu că ale editurii RAO sînt printre cele mai mici de pe piaţă) şi pe care fie nu-i plătiţi deloc, fie îi plătiţi cu întîrzieri inadmisibile. Fie îi plătiţi ca să stingeţi un scandal de o amploare considerabilă în mediul online, dar nu şi pentru că vă revine această obligaţie.

Există Copy.ro (cu care am semnat şi eu, de curînd, un mandat de gestiune a drepturilor de autor) care ar trebui să vă preseze să vă respectaţi obligaţiile contractuale, şi ştiu că fac acest lucru, dar nici ei, în absenţa contractelor semnate de editură, nu ne pot reprezenta în instanţă.

În concluzie, vă recomand să vă fie ruşine. Că îndrăzniţi să vă lăudaţi cu faptul că “De mulţi ani, RAO se menţine în topul celor mai bine cotate edituri din România”, cînd ştiţi că înşelaţi şi minţiţi, că închiriaţi unul dintre cele mai mari standuri la Tîrgul Gaudeamus, dar nu vă plătiţi traducătorii, că vă situaţi, după eveniment, în top zece vînzări, dar nu vă plătiţi traducătorii.

Ştiu că n-o să vă cutremuraţi citind aceste rînduri şi că veţi continua să patronaţi o afacere construită pe înşelătorie şi minciună, nepăsîndu-vă că noi, traducătorii, muncim pentru dumneavoastră fără să fim plătiţi. Ce afacere profitabilă, nu?

Şi fiindcă nu puteţi fi sancţionat printr-un proces juridic pentru înşelătoria pe care o practicaţi cu dezinvoltură, eu am obligaţia morală să vă trec prin furcile caudine ale unui proces public, prin care să-mi apăr, chiar şi numai simbolic, drepturile de autor.

Cu lipsă de admiraţie,
Cerasela Barbone

Mai 22, 2012

noi

viaţa ne adună în acidul lactic din muşchii,
în radicalii liberi,
în imperceptibilele rupturi celulare,
în obnubilantul bioxid de carbon,
urme de tăceri şi spaime, ping-pong între creiere şi inimi.

ne rugăm nouă
când oboseala rupe ritmul

privindu-se cu îngăduinţă
dumnezeu are febră musculară

Alexandru Petria

Mai 18, 2012

Deania neagră, de Alexandru Petria

titlu: Deania neagră
autor: Alexandru Petria
editura: Herg Benet, 2011
număr de pagini: 155

27 de licori preparate de Alexandru Petria şi o clientelă bizară la “terasa” Deania neagră.

Sinopsis:
Niciunul dintre personajele pe care le-am întâlnit acolo nu mi-a dat senzaţia de pace interioară. Fiecare cu povestea lui. Fiecare cu drama lui. Bărbaţi infideli, femei uşoare, octogenari resemnaţi, o femeie singură cu un frate oligofren în grijă, un adolescent cu gândul la profesoara sa de matematică, un şantajist în politică etc.

Tare bizară “terasa”, vă spun. Pe meniu erau trecute 27 de licori, cu denumiri neconvenţionale, parc-ar fi fost titluri de povestiri: Prima zăpadă, Iniţierea, În aburi, Când este în toane bune cucul, Prizoniera, Corul vânătorilor, Cel mai lung cuţit ş.a.m.d. 27 de povestiri, aşadar. Se servesc în doze foarte mici, numai bune. Nu ştiu ce mi-a venit atunci, dar… trebuie să le încerci, mi-am spus. Pe toate! Zis şi făcut.

Ce ingrediente pune în ele cel ce le pregăteşte, asta nu scrie în meniu. Cu toate diferenţele de gust, există un element ce le leagă, un spaţiu comun al tuturor surprizelor din Deania neagră. Negăsindu-i un alt echivalent, i-am spus “gustul Deaniei”. Fie că licoarea e inocentă, adolescentină (Iniţierea), fie că e oarecum melancolică şi te face să-ţi retrăieşti propriile drame ale copilăriei (În abur), fie că e aspră şi tragică şi te pişcă şi te arde (Cel mai lung cuţit, O zi mult prea friguroasă), există acea picătură a amarului, împinsă spre amar-dur sau amar-cinic, care – cred eu – creează o anumită aură a Deaniei, o ridică din anonimat.

“Clientela” de la Deania e variată. Niciunul dintre personajele pe care le-am întâlnit acolo nu mi-a dat senzaţia de pace interioară. Fiecare cu povestea lui. Fiecare cu drama lui. Bărbaţi infideli, femei uşoare, octogenari resemnaţi, o femeie singură cu un frate oligofren în grijă, un adolescent cu gândul la profesoara sa de matematică, un şantajist în politică etc., etc.

Mulţi dintre ei aveau ceva aparte, m-au mişcat de-a dreptul, alţii (puţini, ce-i drept) m-au lăsat rece (sau mai bine zis, nu mi-au stârnit interesul), dar i-am ascultat pe toţi, până la unul. Am plecat de-acolo, din “Deania neagră”, abia când s-a înnoptat. Cu 27 de licori la bord, cu zeci de caractere, cu poveştile lor în minte, şi, culmea, fără să mă simt extenuat. Am uitat să-ntreb mai multe despre cel ce pregăteşte licorile. Noroc cu un “client” mai pe fază, care l-a tras de limbă aici http://hyperliteratura.ro/interviu-alexandru-petria/.

PS: Consumaţia la Deania neagră m-a costat ridicol de puţin. Probabil că la alte terase aş fi băut vreo 2 beri – amare şi alea, e-adevărat – pe care le-aş fi uitat imediat ce-aş fi plătit. De unde trag concluzia că am făcut o afacere bună.
Bogdan Munteanu
text aparut pe Hyperliteratura http://hyperliteratura.ro/deania-neagra-de-alexandru-petria-2/

Mai 11, 2012

Liviu Ioan Stoiciu despre dezinformarile de la Uniunea Scriitorilor

Marele poet Liviu Ioan Stoiciu pe blogul său:

Uniunea Scriitorilor din România se confruntă cu apariția unei caste de scriitori-șefi, am mai atras aici atenția asupra acestui fapt: ei se cred buricul pământului, taie și spânzură și-i consideră pe scriitorii de rând niște anonimi, care nu pot avea pretenții la gloria publică (nici măcar nu au dreptul la opinie). E o castă de scriitori-șefi bine pusă la punct, din ea fac parte nu numai scriitorii cu funcții din interiorul USR, de la a conduce operativ, cu salariu, USR, la a conduce o revistă a USR sau o filială a USR, ci și cei ce și-au inventat o revistă a lor, sau care au funcții publice în București sau în teritoriu (plătiți de primării, de consiliile locale sau de consiliile județene, sau de Ministerul Culturii; mă refer la celebrele funcții ale „deconcertatelor”, directori de inspectorate sau direcții județene). Nu poți fi scriitor mare decât dacă devii șef. Ați văzut ieri, la Comentarii, aici, reacția lui Horia Gârbea, cu mentalitate de scriitor-șef (e președinte al ASB și director cu imaginea la USR, de el depind premiile, călătoriile în străinătate și chiar apariția revistei Luceafărul). Privește de sus, decretează, își premiază apropiații. Și le scoate ochii (probă de șantaj aberant) celor cărora Comitetul Director al USR a hotărât prin vot să acorde o indemnizație de merit, și care nu-și țin gura (vă reamintesc, ea se acordă la USR unui număr fix de 100 de scriitori, conform unei legi speciale; se acordă scriitorilor cu valoare cunoscută, cu premii de autoritate primite, cu o receptare critică pe măsură, cu operă, prezenți în istorii literare; lista celor ce primesc trei salarii minime pe economie, din care se taie impozitul de 16 la sută, e ținută la secret, fiindcă ea ascunde abateri, indemnizația de merit fiind acordată, de exemplu, și scriitorilor emigrați, cu o „situație materială și financiară” de invidiat în țările de adopție; las la o parte faptul că lista e plină de nume de scriitori contestabili legal, promovați de scriitorii-șefi la un moment dat nu știu din ce interes). Personal, sunt consternat că mi se amintește că am primit indemnizația de merit (de merit, deci, conform legii) de câte ori spun public, onest, ce cred la un moment dat despre un eveniment literar la care sunt martor, incomod. Mai mult, Horia Gârbea m-a tot atacat de câte ori am… îndrăznit să contest jurizarea la „premiile” USR, atrăgând atenția că eu nu pot să mai intimidez pe nimeni cu atitudinile mele publice (sugerând că USR ar fi știut vreodată de… frica mea și de aceea… mi s-a făcut la un moment dat pe plac, să mi se închidă gura; îmi fac iar cruce; degeaba încerc să stau în banca mea; m-am resemnat demult cu ticăloșia colegială, vânturată de Horia Gârbea; vă reamintesc, am un copil la 36 de ani care n-are de mulți ani un loc de muncă, locuiește în apartament cu mine cu prietena lui și eu acopăr toate cheltuielile casei, iar Doina Popa are o pensie de… 400 de lei; încerc să trăiesc din puținul pe care-l avem, cu demnitate; a mi se scoate ochii că primesc indemnizație de merit, e o porcărie fără margini, de o imoralitate degradantă, înjositoare; azi, altă sursă de venit nu am, nici măcar nu mi se mai plătesc textele pe care le public; sunt redactor la revista Viața Românească, angajat al USR cu salariu de 950 de lei pe lună, care a fost suspendat de luna trecută; cer scuze că m-am mărturisit într-atât). Dar e cazul să uit mizeria colegială reînnoită. Ce credeți că mi-a fost dat să citesc azi, în Evenimentul zilei, apropo de situația inadmisibilă în care a ajuns USR, citez articolul:

“Jenă financiară” la Uniunea Scriitorilor

Autor:  Horia Tabacu

Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu a lansat un articol disperat care descrie o situaţie dramatică la Uniunea scriitorilor. Pe scurt, scriitorii şi angajaţii Uniunii ar fi rămas pur şi simplu “pe drumuri”.

Nu şi-au mai primit salariile, li s-au schimbat contractele de muncă şi nu mai beneficiază de asigurări medicale şi eventuale drepturi de şomaj. Revistele Uniunii nu mai au bani nici pentru tipar, editurile refuză să plătească timbrul literar şi casa de avocatură, angajată să “îl” recupereze, cere prea mulţi bani.

Culmea, chiar preşedintele Uniunii plăteşte benzina autoturismului de la USR din propriul buzunar.

“Toate aceste informaţii, larg mediatizate, sunt false. Este adevărat că USR se află într-o jenă financiară. Cazinoul Vernescu, aflat într-o locaţie a noastră, a dat faliment şi nu ne-a mai plătit chiria, o sumă considerabilă. Acest fapt ne-a dezechilibrat, dar am identificat deja soluţii. Chiar în aceste zile am participat la acţiuni culturale de amploare la Călimăneşti şi Alba Iulia. Suntem sprijiniţi de Guvern, de Consilii Judeţene şi am atras chiar unele finanţări europene”, ne-a declarat Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei scriitorilor din Bucureşti şi membru în conducerea USR.

Uniunea Scriitorilor din România a organizat, recent, un colocviu al romanului românesc la Călimăneşti şi Alba Iulia, iar la sfârştiul acestei luni are pe agenda de lucru o manifestare culturală dedicată literaturii SF.

“Cei care au lansat zvonurile alarmiste au exagerat”, a mai adăugat Gârbea.

(Sursa- http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/jos-basescu-nu-si-scandari-cu-monarhia-salveaza-romania-sau-regele-mihai-despre-scriitorii-sefi-falsul-horia-garbea-inca-o-demisie/ )

Nu vreau să comentez ce a făcut Horia Gârbea. Sunt doar curios ce ar găsi Garda Financiară la un control serios la Uniunea Scriitorilor.

Mai 9, 2012

Cotcodac ca un brotac. Un fragment din romanul meu in „Bucovina literara” nr. 3-4

A aparut numarul 3-4 al revistei „Bucovina literara”, o publicatie de tinuta. La pag 31-32 am publicat un fragment din romanul meu in lucru, „Prima faptă bună”, sub titllul „Cotcodac ca un brotac”. Aveti pdf-ul revistei aici Bucovina literara nr. 3-4, 2012

Mai 9, 2012

cavaleria

îţi aduci aminte de bătrânul general,
cel care a fost copil de trupă
şi a fugit de pe front fiindcă i-a fost dor de părinţi,
era la cavalerie, atunci luptam contra ruşilor,
cel care de zăpăcit a luat-o spre est nu spre românia,
a fost considerat erou după război şi a ajuns la infanterie,
aşa-i şi cu tine, trădarea o
văd alţii ca pe-o virtute,
te îmbăiezi în virtutea trădării tale,
frumoaso,
bătrânul general îmi repeta o treabă
haioasă, ţii minte,
natural de cazonă,
cică era deviza cavaleriei-
„descalecă şi fute,
încalecă şi du-te!”-
da,
îţi aminteşti,
dar de unde să arunc fân cailor
din calculatoare?
Alexandru Petria

Mai 8, 2012

Vladimir Tismăneanu este dator cu demisia

Vladimir Tismăneanu a scris cu câteva zile în urmă:

(…)cand premierul desemnat va fi investit si va putea primi in aceasta calitate mesaje oficiale, va afla decizia mea privitoare la pozitia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Orice om normal care citeste ce-am scris in aceste zile (si nu doar in aceste zile, ma grabesc sa o spun) o poate anticipa. Numit de un premier al Romaniei, mi se pare firesc sa-l anunt despre aceasta decizie pe un premier al Romaniei. Este o chestiune de minima politete. A bon entendeur, salut…
Sursa- http://tismaneanu.wordpress.com/2012/04/30/doamna-lelia-munteanu-si-amintirile-anului-1990/

Acum, acest lingău băsescian are cui să-şi prezinte demisia. Numai să aibă onoare.

Mai 8, 2012

Uniunea Scriitorilor este în derivă financiară

Poetul Liviu Ioan Stoiciu a scris pe blogul său:

Uniunea Scriitorilor din România e în pragul falimentului – pe moment. Poate în următoarele trei luni USR își revine. Membrii USR trebuie să știe care e realitatea, să nu li se mai ascundă adevărul. Este de necrezut, dar aceasta e situația. Fiindcă totul se datorează unui ghinion (las la o parte faptul că el putea fi prevăzut și ar fi trebuit să se ia măsuri de preîntâmpinare a unei prăbușiri a USR), a dat faliment cazinoul cu care aveam contract nou încheiat de participațiune de 50.000 euro pe lună (cazinoul ocupa sediul USR din frumoasa Casă Vernescu). De fapt, nu știe nimeni exact ce se întâmplă cu acest cazinou. În martie 2012, USR a semnat un nou contract avantajos cu noii acționari ai cazinoului (pe filieră evreiască), promițându-se că se vor plăti și restanțele. Numai că noii acționari (am înțeles că unul dintre acționari e fiul lui B. Elvin, decedat de curând, fostul director al revistei Lettre Internationale, care apare pe banii ICR, azi condusă de Irina Horea) nu numai că nu și-au achitat datoria față de USR de 330.000 de euro (între timp a crescut; USR a acceptat să piardă 46.000 de euro prin noul contract încheiat, numai să primească banii), în două tranșe, cum au promis, dar au și dispărut, încuind cazinoul. A fost o lovitură de teatru, angajații USR trăind din acești bani primiți de la cazinou. Nu e greu de înțeles ce a urmat la USR – s-a trezit înglodată în datorii la stat! E vorba de o datorie la stat de 100.000 de euro (430.000 lei noi sau 4 miliarde 300 milioane lei vechi). La această sumă se vor adăuga și penalizările. Enorm! Vă dați seama, această datorie la stat va crește… Trebuie reținut că angajații USR nu și-au primit salariile pe luna trecută (nici eu nu l-am primit, ca redactor la revista Viața Românească). Teribil, între timp s-a aflat că i s-a ridicat licența de funcționare cazinoului, deoarece are o datorie la stat de 1 milion de euro! Asta înseamnă că nu mai e nimic de așteptat de la el. Nenorocirea e că noii acționari ai cazinoului n-au eliberat Casa Vernescu, să se încerce găsirea unor noi parteneri! Degeaba s-au făcut notificări de evacuare a cazinoului. Să se pună sigiliu, e iar o problemă, fiindcă trebuie plătite sume imense. Las la o parte temerea că în Casa Vernescu vechii acționari au făcut investiții de amploare și că n-ar fi exclus să plece și cu clanțele de la uși… De aceea s-a convocat în ședință de urgență azi Consiliul USR. Președintele Nicolae Manolescu a anunțat că se trece la măsuri radicale, se stopează, pe cât posibil creșterea datoriei la stat (care a blocat conturile USR). Cum? „Am suspendat toate indemnizațiile de conducere (inclusiv la președinții și vicepreședinții de filiale ale USR) și trecem din această lună toți angajații USR cu carte de muncă pe convenție civilă”. Ce înseamnă „convenție civilă”? Că USR nu va mai plăti impozitele la stat ale fiecărui angajat, asigurările la sănătate și pentru șomaj și în acest fel nu va mai acumula datorii (numai că fiecare angajat rămâne astfel fără „drepturi” de a fi spitalizat sau a fi șomer; sigur, fiecare angajat își poate plăti singur aceste CAS și șomaj, salariul lui pe convenție civilă fiind automat impozitat). Îi vom păstra în schema de angajați pe „convenție civilă”, a continuat N. Manolescu, pe cei ce n-au altă sursă de venit, la ceilalți le vom micșora salariile – „până se va reintra în normalitate”. S-a dat de înțeles că se așteaptă plecarea de bună voie a celor nemulțumiți. Altfel, schema de angajați ai USR rămâne neschimbată… Ce mai trebuie știut. USR nu se mai poate baza pe timbrul literar. Am mai scris aici, s-a ajuns într-o situație inadmisibilă, directorii (proprietarii) de edituri refuză să-l plătească, au ajuns până acolo încât l-au contestat la Curtea Constituțională, susținând că e un timbru abuziv (o taxă în plus). Între timp Curtea Constituțională a declarat timbrul literar perfect legal și constituțional, așa că directorii de edituri ar trebui să se conformeze și să plătească, dar în continuare nu plătesc. N. Manolescu a dat exemple o editură mică, de genul celei a lui Alex Ștefănescu (Editura Mașina de scris) și o editură mare, de genul celei a lui Călin Vlasie (Editura Paralela 45). În următoarea perioadă vor fi date în judecată editurile care n-au plătit timbrul literar, USR a angajat prin Varujan Vosganian o casă de avocați (care vor 10 la sută din timbrul literar adus și 1.000 de euro pe lună) în acest sens. Cum în România procesele durează, varianta de a aduna bani din timbrul literar rămâne un deziderat. USR mai are surse de venit doar de la hotelul „din Bastiliei”, care mai mult „merge pe burtă”, și de la Ministerul Culturii, bani prevăzuți de guvern pentru apariția unor reviste literare (care nu acoperă nici un salariu; se decontează numai cheltuielile cu editarea revistelor) – am dat cifra primită de la guvern zilele trecute aici, citându-l pe Horia Gârbea (președintele ASB, care știe ce vorbește): Guvernul acorda revistelor de cultură (nu numai literare) o sumă de 1 milion de lei (10.000.000.000 lei vechi sau 250.000 Euro), prima tranșă fiind de 30% din sumă decontabilă imediat. De asemeni erau aprobate finanțări pentru Premiile USR și mai măruntele financiar dar importantele Premii Ion Hobana pentru literatura SF si Fantasy acordate de ASB și SRSFF. Concursurile AFCN sînt și ele în desfășurare. Am asistat la o contrazicere a lui Gabriel Chifu cu N. Manolescu, primul susținea că banii primiți pentru reviste de la Ministerul Culturii nu acoperă cheltuielile revistelor, al doilea că banii primiți ajung și pentru a da salarii redactorilor… Cred că o problemă în plus e legată de faptul că USR nu are bani să plătească revistele, să poată mai apoi să deconteze facturile cu cheltuielile făcute cu ele. N. Manolescu ne-a asigurat că se vor găsi soluții în acest sens. A rămas ca fiecare redacție să dea socoteală, să ia măsurile pe care le crede de cuviință (inclusiv să dea redactori afară), rămâne de văzut (în cazul meu, poate chiar mâine). S-a votat o schimbare de statut (o adăugare la articolul 46) cu „suspendare a indemnizațiilor pe durată determinată”. Deoarece cheltuielile cu participarea la ședințele de Consiliu al USR au un preț ridicat (cu transportul, cazarea și masa reprezentanților scriitorilor veniți la București din provincie; plus cei din Basarabia), s-a cerut să nu mai fie convocat Consiliul USR și să se dea voie Comitetului Director (la ședințele căruia vor participa și președinți de filiale) să ia măsurile de criză… Se anulează toate proiectele USR, în frunte cu Festivalul internațional Serile de literatură de la Neptun. Vor mai avea loc manifestări literare numai cu banii sponsorilor (autorități sau particulari), nu cu banii USR. De altfel, N. Manolescu a subliniat că a făcut tot posibilul să nu fie nimeni dat afară dintre salariații USR, deși a ajuns să-și plătească din buzunarul propriu benzina în deplasările legate de USR (asta dă de gol cât de gravă e situația). S-a mai atras atenția că premiile USR se vor da și în acest an la timp.( Sursa http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/guvernul-usl-ponta-a-trecut-si-de-presedintele-basescu-uniunea-scriitorilor-are-datorii-de-100-000-de-euro-la-stat-si-s-a-trecut-la-masuri-radicale/)

Situaţia financiară a U.S. se arată extrem de gravă. Mă abţin de la comentarii.

Mai 7, 2012

Lansare romanului Pervertirea, de Cristina Nemerovschi

Lansare romanului Pervertirea de Cristina Nemerovschi, miercuri, 9 mai, ora 19.30, Club Control din Bucuresti.

Mai 6, 2012

Romanul „Povestirile mameibatrine”, tradus in franceza. Radu Tuculeascu pleaca intr-un turneu de promovare

O traducere a romanului „Povestirile mameibatrine” de Radu Ţuculescu a apărut ieri la Paris, la editura Ginkgo, într-un tiraj iniţial de 3.000 de exemplare, ceea ce este fantastic. Nu ştiu câţi autori români se pot lăuda cu aşa ceva. Începând cu 10 mai, Ţuculescu începe un turneu de 10 zile de promovare a cărţii în Franţa. O să vă dau în curând şi alte amănunte.

Mai 5, 2012

Despre problemele de la TVR. Claudiu Lucaci: Scrisoare catre un tanar jurnalist

Scrisoare catre un tanar jurnalist:

 

Tinere jurnalist, ai curaj si spune-mi in fata ce aprecieri ai la adresa mea. Nu te afisa plin de aroganta, in intimitate, cand rostesti numele meu:

„Claudiu Lucaci este un om lipsit de viziune si insuficient pregatit profesional”.

Inteleg ca tu ai viziune si esti suficient de pregatit profesional. Ajuns la varsta la care eu reprezentam ceva in spatiul public, te-a incalzit prea tare aburul schimbarii si ai auzit ca prietenul tau nu mai are loc ca sef al stirilor TVR. Fiindca el n-a ajuns mai devreme, prin iarna, cand a fost invitat sa castige dinainte postul la stiri, ti s-au inecat corabiile sperantei. Si esti plin de naduf impotriva mea.

Te astept sa-mi spui cum ai ajuns sa lucrezi la o emisiune despre care orice angajat TVR iti poate spune cum s-a pastrat in grila, atata amar de timp. Daca ti-ai castigat cinstit locul in platou? Daca iti doresti de ceva timp sa profiti de pilele tale si sa ajungi, fara nicio frontiera profesionala, in locul altui jurnalist TVR? Care si-ar fi dorit sa munceasca la acea emisiune unde, din nefericire, tu, „deontolgic” si absolut amoral, tragi sforile.

” Aici se ajunge cand o institutie precum TVR nu este lasata in afara jocurilor politice. Eu, personal, cred ca cei care conduc TVR-ul si cei care vor fi instalati in functii, tot pe criterii politice sunt…”. Banuiesc ca am citat exact din opinia ta, tinere jurnalist. Ce sa vezi? Si eu sunt de acord cu tine, desi pentru aducere aminte, de vreo sapte ani, numirile astea politice ne-au adus unde suntem…. Si sa nu crezi, cumva, ca in tara aceea unde ti-a luat sase ani sa ajungi doctor in „albanologie”, presedintele Republicii (despre care tu comentezi, maine, la TVR) nu si-a pus problema intruziunii in afacerile editoriale ale postului public.

Diferenta intre opinia ta si a mea, este ca eu vorbesc in cunostinta de cauza despre politizare si acces incorect in functii publice. Lucrez in TVR din 1994 si n-am fost niciodata sef, desi mereu ma intrebau colegii, de ce? In timp ce multi neaveniti sau acoperiti ingrosau randurile coinducatorilor. Imi permiti, la varsta mea si in urma experientei acumulate, sa aspir la o functie jurnalistica?

N-ai fost, probabil, in tara, in 2010, cand un concurs trucat mi-a rapit dreptul profesional de a conduce o redactie de stiri. Am pierdut in dauna unei persoane care isi ascunde de pomana apartenenta la un partid istoric. Mi s-a reprosat ca am obtinut experienta manageriala in institutii publice care n-au fost conduse de partidul „care trebuie”. In schimb, a fost preferat un candidat fara nicio zi de experienta, dar cu un carnet de partid. N-ai avut, probabil, suficiente informatii ca sa accesezi proiectul meu managerial, despre care insusi presedintele institutiei s-a exprimat ca este foarte bun si sa incerc sa-l pun in aplicare. Ai, totusi, ocazia sa-l citesti, daca accepti sa-ti ofer (cu dedicatie) cartea mea de publicistica: Programarea binelui….. N-ai avut timp sa te informezi (in afara presei care ma denigreaza) ca sa afli ca un alt concurs la care m-am inscris a fost anulat pentru un motiv din repertoriul absurdului. N-ai cum sa stii, fiindca nu citesti decat acea presa, ca eu voi actiona in instanta vinovatii. Nu exista referinte publice despre abuzul la care sunt supus de doi ani de zile, timp in care, prin „bunavointa ” jurnalistilor dotati cu viziune si profesionalism sunt interzis pe canalele 1 si 2 ale Televiziunii publice si n-am dreptul sa exercit nicio activitate, in Directia Stiri. Amanunte, vei spune. Pentru tine, poate! Pentru mine, reprezinta doi ani pierduti si multe alte prejudicii despre care tu vei afla cand ne vom intalni.

Am remarcat (cand imi pregateam teza de doctorat in sociologie) ca pentru jurnalistii romani de scoala noua, tot ce conteaza cand gandesc despre un subiect tine de perceptia lor asupra fenomenului. Chestie de ignoranta… Era sa mi se intample si mie in 1990. Fiind printre primii jurnalisti din noua generatie, a presei libere. Sau in 1991, cand eram printre fondatorii radioului la care tu lucrezi de cativa ani. Ceea ce imi aduce aminte; ce lipsit de viziune am fost! N-am prevazut ca va veni vremea cand un tanar jurnalist ma va acuza, in contumacie, de insuficienta pregatire profesionala.

Draga domnule Popescu. Stiu ca ti-ai facut un drum de seara la Ora de stiri. Cand mai intri in platou, te rog sa-i intrebi pe colegii mei: cine a fost primul producator al acelei emisiuni? Daca nu vei gasi raspuns, cauta-ma. Desi as putea sa am un nou regret; am fost lipsit de viziune cand, in 2006, la lansarea acestui program de news, n-am prevazut ca veni ziua cand un tanar jurnalist ma va acuza de insuficienta pregatire profesionala.

Realizez acum cat de utila este scoala romaneasca. Macar aici poti sa vorbesti cu studentii la cursuri si sa ai garantia ca va veni o zi cand isi vor aduce aminte de tine, profesorul, care ai avut suficienta intuitie sa-i inveti bunele maniere….

Draga tinere jurnalist. Iti promit ca nu voi accepta sa fiu obiect de troc pentru nimeni in TVR si imi voi da toata silinta sa devin conducator, prin forte proprii, nicidecum numit politic. Pentru ca, acum, am o viziune si un scop : vreau sa te ajut sa fii mai modest…

Acelasi,
Claudiu Lucaci

Mai 3, 2012

Stelian Tănase despre mine şi „Intelectualii lui Băsescu”

VÎNĂTOAREA DE VRĂJITOARE

Dl Alexandru Petria publică pe blogul său un text intitulat “Mai au un dram de onoare Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu & company? ” Iata continuţul lui. “Aşa-numiţii “Intelectuali ai lui Băsescu” au pierdut partida. Căderea guvernului Ungureanu o să aducă ieşirea lor din viaţa publică. Şi aici mă gândesc la decablarea de la funcţii, de la sinecuri. E o chestiune de timp, desigur. Au mizat pe o alcătuire politică aberantă, un veritabil regim de ocupaţie a României, şi-au bătut joc de inteligenţa şi talentul lor pentru bani, e timpul să stea pe tuşă. Vânzarea are şi o oră a scadenţei, inevitabilă şi binefăcătoare. Că n-o să-şi ceară scuze pentru răul făcut, sunt sigur, la cât sunt de plini de sine.

Acum, au în faţă doar două opţiuni: să-şi dea demisiile sau să aştepte să fie demişi. Prima onorabilă, a doua – o plecare cu coada între picioare. Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este în subordinea guvernului. Vladimir Tismăneanu e cazul să aleagă repejor. Timpul şefiei lui a apus. Ca şi Gabriel Liiceanu, membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Romăn, funcţie unde a fost desemnat de către primul-ministru. Din solidaritate cu Liiceanu, până nu se va ajunge la înlăturarea lor după cea a lui Băsescu, momentan sunt la adăpost fiindcă sunt subordonaţi preşedintelui României, ar fi salubru să elibereze locurile şi Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului, şi vicepreşedintele Mircea Mihăieş. Sunt curios dacă mai au un dram de demnitate ca să-şi prezinte demisiile, când funia le este lângă par.”

Înainte de orice, de demisii, de concedieri, noi numiri, execuţii publice, e necesară o discuţie deschisă. Schimbarea lui X cu Y nu schimbă natura problemei. Ar pleca unii ca să vină alţii la fel de legaţi de oamenii zilei. Altă zi, alţi zei. Temele unei dezbateri ar fi – cum a reuşit Băsescu să îşi afilieze atîtea nume de prestigiu ? E vorba de oameni nici prosti, nici dependenţi pînă atunci cel puţin ( 2005-7)  de  drogul politicii. Cum de au văzut ei în Băsescu omul providenţial ? Cum de au tăcut cînd derapajele lui au fost evidente şi contraziceau vădit ce susţinuseră public ei pina atunci ? Au fost atraşi de şarmul personal, au fost nişte naivi? E vorba de stipendii sau de vechea atracţie a intelectualilor pentru putere ? Este în adeziunea la persoana lui Basescu complexul celui care se vrea iniţiat, informat despre secretele zeilor? E oportunism pur si simplu, goana după favoruri, sinecuri şi posturi ? E moftul de a fi acolo unde se iau marile decizii ? E teama de vicisitudini care il face pe intelectual să se pună sub pulpana unui personaj puternic? E dependenţa în lumea românească a intelectualilor de politic ? Nu eşti respectat ca artist, intelectual, dacă nu eşti bine conectat cu vîrfurile unui partid, cu diverşi miniştri şi dacă nu le serveşti.E şi problema răspunderilor, de neocolit.

Dl. Petria a mai publicat un text pe blogul d-sale, pe această temă, cînd a propus o ”Antologie a ruşinii”  conţinind texte ale intelectualilor lui Băsescu, apetria@gmail.com”. Atunci i-am răspuns –  “O asemenea antologie este utilă doar ca un capitol într-o istorie a intelectualităţii din România anilor 2000. Dezbaterea în jurul acestei chestiuni “dureroase” trebuie să rămînă strict între intelectuali. Orice invitaţie la o vînătoare de vrăjitoare mi se pare de neacceptat. Oricine se poate înşela şi chiar o face. Mai cred încă în buna credinţă a unora. Nu întotdeauna puterea şi banii explică lucrurile sau le explică doar la suprafaţă. Şi capacitatea de înţelegere limitată a unui fenomen politic contribuie în egală măsură la opţiunile cuiva. În plus, unii îşi doresc cariere mai importante decît ce le oferă piaţa culturală românească, profesorat şi cărţi în tiraje infime. Adică sărăcie şi periferie. Mai explică deriva şi vechiul complex al intelectualului aflat “sub vremi”. Un alt factor este dorinţa de a face parte din “cercul restrîns al puterii”, de a avea acces la Vodă. Exemplul lui Nae Ionescu cu Carol ll e cunoscut. Aventura carlistă a lui Nae a durat pînă cînd s-a văzut pe scările Palatului neprimit de rege aflat în braţele Lupeascăi…Scenă actuală şi azi. Puţini au tras concluziile necesare din această poveste arhicunoscută.”

Regimul Băsescu se apropie de final. O analiză a raporturilor dintre intelectuali şi actualul preşedinte ţine şi aprecierea pe care a o dăm acestor ani. Au fost un eşec sau un succes ?  A venit timpul să privim înapoi, cu sau fără mînie. Cert este că uitarea prea rapidă a acestei perioade de istorie politică şi intelectuală românească ar fi o pierdere. Este un prilej rar de a trage bune lecţii pe seama raporturilor dintre intelectuali şi putere în lumea românească şi nu doar pentru ultimii 7 ani.

Stelian Tănase

 

Notă Alexandru Petria- textul a apărut aici http://www.stelian-tanase.ro/sa-stam-de-vorba/vinatoarea-de-vrajitoare/

 

Aprilie 30, 2012

Cronica de Dan Stoica la Deania neagra in Vatra veche

O cronica literara de Dan Stoica la Deania neagra in Vatra veche, nr. 5. Va invit s-o cititi la pag. 42, ca si intreaga revista aici in pdf Vatra veche 5, 2012

Aprilie 29, 2012

Mai au un dram de onoare Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu & company?

Aşa-numiţii „Intelectuali ai lui Băsescu” au pierdut partida. Căderea guvernului Ungureanu o să aducă ieşirea lor din viaţa publică. Şi aici mă gândesc la decablarea de la funcţii, de la sinecuri. E o chestiune de timp, desigur.
Au mizat pe o alcătuire politică aberantă, un veritabil regim de ocupaţie a României, şi-au bătut joc de inteligenţa şi talentul lor pentru bani, e timpul să stea pe tuşă. Vânzarea are şi o oră a scadenţei, inevitabilă şi binefăcătoare. Că n-o să-şi ceară scuze pentru răul făcut, sunt sigur, la cât sunt de plini de sine.
Acum, au în faţă doar două opţiuni: să-şi dea demisiile sau să aştepte să fie demişi. Prima onorabilă, a doua- o plecare cu coada între picioare. Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este în subordinea guvernului. Vladimir Tismăneanu e cazul să aleagă repejor. Timpul şefiei lui a apus. Ca şi Gabriel Liiceanu, membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Romăn, funcţie unde a fost desemnat de către primul-ministru. Din solidaritate cu Liiceanu, până nu se va ajunge la înlăturarea lor după cea a lui Băsescu, momentan sunt la adăpost fiindcă sunt subordonaţi preşedintelui României, ar fi salubru să elibereze locurile şi Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului, şi vicepreşedintele Mircea Mihăieş.
Sunt curios dacă mai au un dram de demnitate ca să-şi prezinte demisiile, când funia le este lângă par.
Alexandru Petria

Aprilie 28, 2012

Ce vor face intelectualii ruşinii, profitorii şi giranţii regimului Băsescu?

Dau o listă a lor, sigur incompletă:
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş, Teodor Baconsky, Mihai Răzvan Ungureanu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Cătălin Avrămescu, Mihail Neamţu, Sebastian Lazaroiu, Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu, Cristian Preda, Dragoş Paul Aligica, Monica Macovei, Ioan Stanomir, Dan Tăpălaga, Adrian Cioflanca, Sorin Ioniţă, Cristian Patrasconiu, Andreea Pora, Rodica Palade, Mircea Marian, Brânduşa Armanca, Cristian Câmpeanu.
Şi un tomberon de gunoi e prea bun pentru ei…  S-au compromis din lichelism.