Posts tagged ‘opinii’

aprilie 26, 2012

milă pentru preşedinte

a ajuns să joace table singur, să bea cu faţa la oglindă,
amanta îi spune la telefon că o doare capul şi
că nu iese din casă,
se gândeşte ce a făcut iliescu când a fost să fie, constantinescu,
îl sufocă ceea ce credea că n-o să-l sufoce,
tăcerea creşte ca alte covoare în cabinet, pe scări, chiar pe aleile grădinii cotroceniului,
bea,
câteodată aude maşina hingherilor cum strânge câinii de pe străzi,
deschide mai tare fereastra ca să audă,
da, s-a ocupat şi el de ei cândva,
da, eutanasia e o formă a iubirii
-îî plăcea să-şi spună-
sau a milei,
nu reuşea să-şi dea seama exact,
în vis se transformă în câine,
negricios şi vioi,
e urmărit de hingheri,
şi fuge,
şi găseşte iar mâncare şi căţele,
oamenii nu-i zic că-l iubesc,
e negricios, câine,
şi oamenilor nu le e milă
Alexandru Petria

Reclame
aprilie 25, 2012

Eveniment. Lansarea platformei eBook a Editurii Herg Benet (JOI 26 APR)

aprilie 23, 2012

poezia, gen

ia două tipe fuselate ultima oră, gen,
aşa,
o cameră largă să nu vă învineţiţi de pereţi,
brunetă şi roşcată în hotel,
cu ţâţe onorabile,
ştiu că nu eşti în limbă după blondele cu neuron stingher, gen,
bumbăceşte-le până le zdruncini siguranţa,
până se răsucesc recunoscătoare,
şi spune-le că şi mâine o luaţi de la zero,
că e ok,
că sexul tău nu doarme în bibliotecă între proust şi james joyce ,
apoi vezi cum iese poezia
precum pasta de dinţi din tub,
gen

Alexandru Petria

aprilie 21, 2012

punct

supă de urzici şi cald
şi plăci de îndreptat părul
şi ceară de depilat
şi salate, câte salate,
şi chiloţei negri,
ăia-mi plac, acolo, vântul e un precipitat
în eprubetă,
eşti ca o scuză a respiraţiei, umbrelă a umbrei
şi nu-mi răspunzi pe chat
dintre săruri de baie, demachiante şi pâine intergrală prăjită,
de acolo
de pe linia lui 286
unde poezia a murit
şi nu intră dragostea
cât un vibrator

Alexandru Petria

aprilie 20, 2012

Mircea Mihăieş se crede ţap ispăsitor. Pe când e un ticălos profitor al regimului Băsescu

„Oamenii nu doresc niciodată schimbarea, iar cititorii mei au fost, de regulă, cei puţini deja convinşi că trebuie să trăim altfel. Prin urmare, publicam săptămânal articole de-o perfectă inutilitate. Şi am ţinut-o în aceeaşi notă până de curând, când, deşi susţin exact aceleaşi idei ca în urmă cu douăzeci de ani, am fost pus pe lista celor care n-ar mai trebui să aibă dreptul să-şi expună opiniile. Ba chiar, prin extensie, pentru că particip de aproape opt ani la cel mai de succes proiect cultural de care a avut parte România de când există (îmi măsor bine cuvintele!), Institutul Cultural Român, proiect iniţiat de Horia-Roman Patapievici, m-am trezit şi înfierat drept un „călău al culturii române”. Iar Piaţa Operei din Timişoara – locul unde era să fiu împuşcat în seara lui 17 decembrie 1989 – a devenit spaţiul execuţiei mele publice. Nişte tembeli au găsit de cuviinţă să mă „omoare” în efigie: mi-au ars fotografia. E drept, într-o companie istorică: Ceauşescu, Băsescu, Patapievici!
Nu sunt singurul care-şi dă seama de inutilitatea de a continua să scrii ce crezi. Bune, proaste, eronate, naive, acestea sunt însă ideile mele. Nu mi-a dictat şi nu mi-a sugerat nimeni vreodată despre ce şi cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc au capitulat în faţa unei mişcări politice conjuncturale, a unei combinaţii dubioase, fără pic de substanţă, în care se adună violenţa minerească şi spaima pierderii privilegiilor, precum şi refuzul reformei statului, fireşte că e nevoie de indivizi care să funcţioneze pe post de ţapi ispăşitori. Dar, vorba poetului: „bucuroşi le-om duce toate!” „- articolul „Contra cronicii literare”, de Mircea Mihăieş, „România literară” nr. 14.

aprilie 19, 2012

Scriitorul şi regizorul Dan Stoica se retrage din rândurile Bisericii Ortodoxe Române

Am hotarât să mă retrag din rândurile Bisericii Ortodoxe Române

1) Patriarhul Daniel nu a luat atitudine atunci când un oarecare enoriaş, Traian Băsescu, a vorbit românilor fără nici un drept în ziua de Paşti. Este o ruşine ca unuia care nu are nici o funcţie bisericească să i se permită aşa ceva.
2) Circul cu lumina sfântă de la Ierusalim este dezgustător. Biserica ortodoxa română este autocefală şi singura lumină de Paşti ar trebui să plece din Mitropolia Bucureştiului. Mormântul Domnului din Ierusalim e o simpla atractie pentru turisti si nu are nici o prerogrativa sfântă care să îndreptăţească gestul.
3) Credinţa ortodoxa este acaparată în acest moment de saltimbancii de la P.D.L (partidul delicvenţilor liberi) şi faptul că Biserica nu încearcă să se separe de această apropiere mai mult decât discutabilă arată ca ea actţionează fără respect în Credinţă şi Dumnezeu.
4) De ani de zile biserica este cumpărată, tace şi încurajează circul verbal şi mediatic al unuia pe nume Becali care a făcut din religie ultima slujnică a nebuniei sale. Credinţa este murdărită de fiecare vorba a acestui individ cu care refuz să mai împărtăşesc aceiaşi confesiune.
Dumnezeu e mare şi e loc destul pentru fiecare din noi.
Doamne ajută.
Dan Stoica

Date despre DS http://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Stoica_%28scriitor%29

aprilie 18, 2012

Lansarea volumului Victimele inocente si colaterale ale unui singeros razboi cu Rusia de Liviu Antonesei

Vineri, 27 aprilie, de la ora 19.30, în Cafeneaua din Corpul R al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi va avea loc lansarea volumului Victimele inocente şi colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia de Liviu Antonesei, apărut de curînd în colecţia „Ego. Proză” a Editurii Polirom.
Alături de autor, vor lua cuvîntul Ioan Holban şi Bogdan Creţu.
Unsprezece povestiri inedite, tratînd în special relaţia de cuplu, dar şi o serie de drame mici, cotidiene. Deşi ţările în care autorul îşi poartă personajele sînt diferite (şi, prin asta, se asigură spectaculozitatea „decorului”), preocuparea majoră ce leagă textele şi creează tematica întregului volum este aceea a confruntării cu propriul destin, la o vîrstă la care îţi conştientizezi nu doar maturitatea, ci şi calea ei firească spre bătrîneţe.
„Prozatorul Liviu Antonesei e un postmodern pursînge. El readuce fără inhibiţii vocea autorului în text, amestecă abil realitatea cu ficţiunea, «păcăleşte» convenţia literară, asemeni tuturor «meseriaşilor» postmodernişti şi străbunilor lor din secolul al XVIII-lea. Toate acestea pentru a-l readuce mai aproape pe cititor de text, pentru a-l cuceri. Şi, trebuie spus, povestirile lui Antonesei sînt cuceritoare…” (Andrei Bodiu)
 Liviu Antonesei (n. 1953) este profesor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi; membru al PEN Clubului român şi al ASPRO; fondator şi preşedinte al revistei de cultură Timpul. A debutat în 1988 cu Semnele timpului. Alte volume: Pharmakon (poezii, 1989), Căutarea căutării (poezii, 1990), 1990. Vremea în schimbare (interviuri, 1995), Apariţia Eonei şi celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei (1999), Nautilus. Structuri, momente şi modele în cultura interbelică (1999; ediţia a II-a, 2007), Despre dragoste. Anatomia unui sentiment (eseuri, 2000; ediţia electronică, 2005; ediţia a II-a, 2010), Check Point Charlie. Şapte povestiri fără a mai socoti şi prefaţa (2003), La Morrison Hotel. Povestiri de pînă azi (2007).
La Editura Polirom a mai publicat: Jurnal din anii ciumei: 1987-1989. Încercări de sociologie spontană (1995), Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei (1996), O prostie a lui Platon. Intelectualii şi politica (1997), Literatura, ce poveste! Un diptic şi cîteva linkuri în reţeaua literaturii (2004), Polis şi Paideia. Şapte studii despre educaţie, cultură şi politici educative (2005).
(Nota Alexandru Petria-Textul a fost redactat de Polirom. Doar fotografia mi-a trimis-o autorul))
aprilie 17, 2012

O perversiune a lui Nicolae Manolescu

Parcă din stratosferă, Nicolae Manolescu se întreabă „Cui i-e frică de Pleşu şi de Patapievici?” în „România Literară”. Crede că sunt atacaţi pentru valoarea lor şi nu pentru lichelismul care le este mod de viaţă. În fond, ce să zică şi prestigiosul critic literar, doar e un om al regimului Băsescu, în acelaşi lot al compromisului ruşinos… Pervers articol. Ca să răspund la întrebarea lui Manolescu, pot să spun că mie unuia n-are de ce să-mi fie frică. Mi-e doar scârbă. Aici romania literara

aprilie 15, 2012

de paşti, la purtător

no, ce e bine şi nu să faci de paşti
se întreabă prietenul horia pătraşcu pe facebook,
chiar aşa,
să o iei prin grădină ca melcii din curtea mea,
să sforăi ca gigi butterfly după ce a adus
lumina sfântă de la ierusalim cu avionul,
preoţii aveau nevoie de bricheta lui dacă se stingea,
da,
să mânânci şi să bei până uiţi şi telefonul salvării,
să-ţi iubeşti măcar în vis femeia
până îţi intră în coaste arcurile canapelei
şi-ţi juleşti coatele şi genunchii,
să-i mărturiseşti că e unică,
că până una-alta
ea e învierea ta la purtător
Alexandru Petria

aprilie 11, 2012

Institutului Cultural Roman face politica pe bani publici

Romania culturala este un site al Institutului Cultural Roman, finantat din bani publici. Si care face politica pe banii fraierilor, adica a noastra. Pe el sunt vizat acum eu, care am criticat consecvent actiunile Intelectualilor lui Basescu. Se reia un articol de-al lui Laszlo Alexandru din Tribuna in care sunt vizat pentru o actiune civica iesita din tipare, care vroia sa evidentieze lasitatea si oportunismul conducerii Uniunii Scriitorilor fata de actuala putere. Aici http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Tribuna_p.11.pdf

aprilie 10, 2012

pe şoseaua goală

vrei să ieşi
dar cum să ieşi dacă eşti legat precum
poliţistul de hoţ
ca vâscul de pomul tras de verdeaţa frunzelor spre cer
asemeni pruncului de ţâţă
ca spermatozoidul de ovul

suntem în maşină pe şoseaua goală
cu cheia de contact rătăcită

suntem curaţi în haine murdare şi flendurite

istoria recentă
e a cruzimii,
frumoaso
Alexandru Petria

aprilie 9, 2012

Să ucizi în numele artei? Pervertiţii Cristinei Nemerovschi

Un scriitor de succes își pierde dintr-o dată interesul pentru oameni. Un pictor e atras atât de lolite cât și de septuagenare. O prostituată pasionată de experiențe erotice ieșite din comun, cu precădere sado-masochiste, se îndrăgostește de doi bărbați.  O adolescentă care ascunde un secret dispare fără urmă. Niște ruine cu o poveste stranie sunt loc de întâlnire al artiștilor. Ele sunt personajele din “Pervertirea”, romanul Cristinei Nemerovschi de la editura „Herg Benet”.

Dacă prin romanul său de debut, „Sânge satanic”, Cristina Nemerovschi a creat controverse atât prin limbajul dezinhibat cât și prin filosofia extrem mizantropică și nihilistă ce-l caracterizează pe enigmaticul M., cu „Pervertirea” autoarea nu pare a se fi cumințit deloc, ba chiar dimpotrivă. Deși supratema romanului este una asupra căreia s-a mai speculat – motivația artei, ce anume îl face pe artist să creeze, prozatoarea ne aruncă însă într-o situație-limită în care personajele, extreme și ele, ucid pentru a perpetua arta. Întrebarea cu care rămâi după: am merge până la crimă în numele artei autentice?

Un suflu de o imoralitate adâncă animă artiștii din “Pervertirea”, care par a-și fi inventat un sistem propriu de valori, în răspăr cu cel agreat de societate. Un artist genial ar trebui judecat după aceleași norme banale după care îi vezi pe ceilalți? Cât se poate ierta creatorului? Ca și în „Portretul lui Dorian Gray”, în romanul Cristinei Nemerovschi artistul are un singur rival – arta, care fie îl acaparează până la distrugere, fie i se sustrage ca o mironosiță.

Criza existențial-creativă a lui Ulf, personajul în jurul căruia gravitează ceilalți, dă pagini de instrospecție în care te vei regăsi dacă te îndeletnicești cu literatura. Paginile în care este descrisă Cala, locul secret de întâlnire, amintesc de filmul-cult al lui Andrei Tarkovski, “Călăuza”. Figuri expresiv colorate apar și pe fundal: un moșneag se plimbă cu un cârd de pelicani, o bătrână își proiectează silueta enormă pe blocuri, o Stăpână în latex e desprinsă din filmele pentru adulții cu gusturi nonconformiste. Intriga care dă coerență cărții este însă dispariția adolescentei Amalia (aka Veverița), un mister care se accentuează gradual, o oglindă în care observăm transformările celorlalți.

Din roman nu lipsesc umorul foarte negru, reveriile și introspecțiile, situațiile tensionate, satira socială, filosofia, nihilismul sau scenele condimentate de sex. În paginile „Pervertirii” descoperim un București altfel: întunecat, distopic, nostalgic și haotic. Romanul este și prima prezență în literatură a manifestațiilor anti-guvern din ianuarie-februarie 2012, evenimente ce se întind pe câteva pagini, povestite de pictorul Corbu, un personaj atroce și original pe care cititorul și-l va scoate doar cu multă caznă din minte.

Trei povești incitante, trei voci se îmbină coerent într-un thriller actual. Încercați “Pervertirea”, de Cristina Nemerovschi!
Alexandru Petria

Text apărut în Timpul, nr 3. Găsiţi aici pdf-ul TIMPUL_03_2012

aprilie 9, 2012

rezonabil

m-ai articulat cu reteveiul unui citat din karl popper:
„Dacă vrei o păpuşă, cumpăr-o…
Dacă vrei o curvă, plăteşte-o…
Dar dacă vrei o femeie, iubeşte-o şi respect-o”

oho. dar nu eşti nici curvă
nici papuşă
şi nici femeie
ca o fântână cu apă rece
eşti la fel ca pingunii
cu aripi
şi fără zbor

oho. spun adio chipului tău de pe facebook
coma cotidiană
împlineşte un exil rezonabil
Alexandru Petria

aprilie 8, 2012

Isus, pus la flotări

Că aşa-i meciul, la mine în familie, anul acesta, Isus învie de două ori, de parcă ar fi pus la flotări de socotelile popeşti. E trist că politichia mai primează în bisericile creştine. Celor care sărbătoresc Paştile azi le urez numai bine, să creadă în Şeful de sus, asta contează. Dumnezeu e mai îngăduitor decât suntem noi. Şi nu cred că n-are simţul umorului.

aprilie 8, 2012

dâre

le-am pus pozele pe facebook
pe ridicăturile de fân de lângă fereastra de la baie
au căutat după ploaie soarele
asemeni cardiacilor pilula de nitroglicerină
au primit zeci de like-uri
au avut povestea lor
melcii mei de anul trecut
povestea lor
are timp şi tristeţe
pe facebook
Alexandru Petria

aprilie 6, 2012

Pe Realitatea FM

Ieri i-am acordat un interviu de o oră lui Octavian Hoandră de la Realitatea FM Cluj. Am tăifăsuit despre literatură, lichelismul unor intelectuali (cei cunoscuţi sub numele generic „Intelectualii lui Băsescu”) şi despre alte cele. O să postez şi înregistrarea, cum intru în posesia ei. Vă puteţi da seama cam cum a fost emisiunea dacă vă mai spun că personalul tehnic, atent la ce am discutat, a uitat să bage un calup de publicitate.

aprilie 5, 2012

pe verandă

apa unei cascade poţi s-o opreşti cu un pet
să ţii gazele în paharul cu apă minerală
poţi să spui că sarea din pâinea dospită
o să-ţi ajungă şi pentru tocăniţa de pui,
că inima e doar o alăturare de cămăruţe de muşchi
că sexul e doar lucrul mecanic din cărţile de fizică,
poţi apoi pe verandă, la o ţigară
şi o cafea cu o căciulă groasă de caimac,
să vezi noaptea
trei licurici în iarbă aproape de cuşca câinelui
şi să-i zici copilului că sunt o poezie
poţi?
Alexandru Petria

aprilie 4, 2012

baliză

cum s-o scoţi în parc
cum să asculţi vladimir vîsoţki
cu ea în sticla de votcă
şi cohen şi pink floyd la whisky
cum să se bucure că alexandru petria scrie ok
cum s-o regulezi pe cinstite fără să îmbraci părerile de rău
ca geaca de piele veche şi trainică
cum să-i spui că-ţi plac pinguinii
şi urşii panda
şi melcii
şi vorbele oable
cum pe cinstite?
noul meu storcător de fructe
este mai bun decât fostul meu soţ, gângureşte cu ochii-n telemarket
Alexandru Petria

aprilie 3, 2012

pâine

tocmai am băgat aluatul în cuptorul electric
vreau fără e-uri

dospeşte de ani cu genunchii zdrobiţi

nu mă tem uneori să fiu patetic, cum remarca o prietenă,
când ironia şi cinismul uită să mă spele în mâinile lor

sunt acelaşi în sare
ca şi în apă
şi în poemul ce-l feliezi pentru sendvici,
bon appetit,
fără grijă, nu îngraşă!
Alexandru Petria

aprilie 2, 2012

apă plată, ceai verde

te-am iubit cu trupul pe cuvinte
m-ai iubit cu umbra

am băut numai cafele tari
în căni de apă
ai băut numai ceai verde şi apă plată

am înjurat şi am dat din mâini revoltat
ai zis că perturb liniştea

mi-am jupuit pielea să-ţi acopăr
inima,
iar inima se rostogoleşte pe stradă,
asfaltul se înmoaie pe unde ajunge,
şi rostogolindu-se devine mai rece, aburită, mai rece,
ciudăţenie pe asfaltul topit, zimţată,
inima ta
cu apă plată şi ceai verde
Alexandru Petria

martie 31, 2012

fratele meu

în noaptea-n care m-am tăiat în tine
am închis mobilul

prăpastia ta să astupe prăpastia mea
vroiam

după săptămâni
mi-ai scris pe mail:
„nu vei şti niciodată
dacă te iubesc sau nu”

fratele meu,
napoleon n-a spus degeaba
„toate femeile sunt curve, în afară de mama şi de sor-mea!
dar să nu uităm că şi ele sunt femei!”,
fratele meu,
reparaţiile capitale
ridică o rugă în aşteptare
Alexandru Petria

martie 29, 2012

O saptamana literara buna

Pentru mine. Mi-a aparut o cronica la Deania neagra aici http://www.agentiadecarte.ro/2012/03/deania-neagra-de-alexandru-petria/ , am acordat un interviu  http://scrieliber.ro/2012/03/26/interviu-cu-alexandru-petria-scriitor-roman-poet-si-jurnalist/ si am publicat o proza scurta in revista  Zona literara  http://www.scribd.com/doc/87054660/Revista-Zon-Literara-Nr-3-4-2012-Martie-Aprilie-Pe-Internet

martie 28, 2012

Ce nu se face. Despre PNL

Totdeauna am votat cu PNL, deşi nu sunt membru de partid. Cred în liberalism. Ca ziarist, în ultimele campanii electorale, în gazeta mea locală, am precizat pe prima pagină cu cine o să votez şi i-am îndemnat şi pe cititori să facă la fel. Nu ştiu câţi conducători de publicaţii din România au procedat similar şi, de fapt, nu mă prea interesează. Nu m-am ascuns după cireş, mimând o imparţialitate ipocrită, am învăţat din familie să nu mint şi să-mi respect cuvântul, chiar dacă merg pe o mână perdantă. Din familie am învăţat şi să nu ling unde scuip, scuzaţi spusa mai din topor, să nu accept compromisurile care mi-ar periclita sistemul de valori.
Trecerea la PNL a lui Sorin Frunzăverde de la PD-L, urmat de trupeţii săi din regiune, m-a scârbit. Nu cred că PNL are de câştigat la nivel naţional din această mişcare, deşi este o lovitură torpiloare pentru PD-L. Am urmărit pe Facekook reacţiile pe grupurile liberale. Oameni gândesc ca şi mine, mă refer la cei care n-au de profitat de pe urma partidului şi n-au de gând să profite. Dacă nu mă miram de o asemenea manevră la PSD, la PNL mă mir, fiindcă am considerat totdeauna partidul în care mă regăseam ca pe unul al oamenilor curăţei, mai destupaţi la minte, care nu înghit orice. Mai ales rahat. Şi pentru o miză cu bătaie scurtă.
Aducerea lui Frunzăverde în PNL mă împinge spre ceva ce nu doresc- să nu votez USL la alegeri. O asemenea curvăsăreală n-am cum s-o justific în faţa celor pe care i-am îndemnat de-a lungul timpului să voteze partidul. Privindu-i în ochi. Cum să răspuns la afirmaţiile- vezi, toţi sunt la fel, nu au principii, n-au mamă şi tată, ci numai interese? După ce ai vituperat pe drept cuvânt împotriva traseiştilor, să-i accepţi în preajmă pe unii care sunt responsabili de dezastrul ţării, şi să le promiţi şi funcţii în PNL, întrece doza mea de suportabilitate. Nu se face.
Alexandru Petria

martie 28, 2012

acolo

o lecţie de luciditate:
să-ţi baţi un cui în cap
şi impersonal să vorbeşti despre vrăbii

că alta nu mai primeşti,
să-ţi iubeşti moartea

frumuseţea ta
e pe aripile vrăbiilor
e pe aripi
cu un cui de fier în inimă
Alexandru Petria

martie 27, 2012

free

creşte ceaţa pe noi

nu pot să-mi văd viaţa nici de departe
ca pe un copil dintr-o altă căsătorie

ca o piele ca noroiul
creşte ceaţa pe noi
ca o ramură cu vâsc

nouă luni şi
moartea o să ne nască
fără interdicţii
Alexandru Petria

martie 26, 2012

nodul

creierul unei femei e o planetă în sine,
am fumat această banalitate pe facebook
cu prietenii

cum nici motanul hârşit nu-şi bate capul să înţeleagă laptele din farfurie
m-am plictisit
să te descâlcesc

e altă zi, o să-mi schimb adresa
Alexandru Petria

martie 25, 2012

domestică

ieri am citit- „nu te juca niciodată cu inima unei femei,
are doar una, joacă-te cu sânii, are doi”
ca status pe facebook

nu bem coniac, savurăm ceai,
nu mâncăm carne, înfulecăm cereale

n-o să mă joc nici cu creierul,
ai două pulpe fese braţe
cu un soare domestic
Alexandru Petria

martie 24, 2012

puls

nu eşti aptă pentru iubire
şi încă n-o ştii

ca un partener de afaceri care a fugit cu toţi banii
crezi că-ţi aperi viitorul
renegându-ţi globulele roşii din venele mele

ne trecem unu prin altul
cu urma peştelui în apă
Alexandru Petria

martie 23, 2012

Andrei Zbîrnea, coniacul şi femeia care ştie când să se dezbrace

De mult timp n-am citit tihnit un volum de poezie, ca „Rock în Praga” de Andrei Zbîrnea, apărut la „Herg Benet” în 2011. Născut în 1986, autorul e un sentimental camuflat în apelul la tehnologiile de ultima oră. Zbîrnea este lipsit de extravaganţe în ceea ce scrie, soft, dar nu e nici monocord sau plictisitor. Reuşeşte să adauge cu fiecare poem din acestă carte piese din puzzle-ul obsesiilor sale, totul este memorabil deşi individual poate că poemele s-ar susţine mai anevoie. Se simte că versurile sunt scrise cu plăcere.

Că să vă faceţi o idee, transcriu trei poezii:

copacul și Adela

ochii mei veghează naufragiul cărnii tale Adela copacul plânge râde vibrează copacul vociferează la orice cuvânt

și-a agăţat ramurile de carnea ta Adela aproape că o devorează vorbim ore în șir despre acest copac

acum stăm lângă crengile lui

ne-am așezat pe o bancă în cișmigiu copacul spune că  nu ar trebui să te cheme Adela numele tău e nepotrivit pentru o fată din berceni care fumează două pachete pe zi

copacul și-a agățat ramurile și de oasele tale adela copacul vrea să dispari la douăzeci și șapte cum au dispărut joplin hendrix morrison copacul ascultă rock

Adela copacul vociferează la orice cuvânt

lecții de tango

cerul s-a rostogolit peste depresiunile coapselor tale mă privești din penumbră nu mai porți rochia aceea roșie oricum sunt sigur că nu ți s-ar potrivi într-o zi ploioasă

nici nu mai știi să dansezi nu demult dădeai lecții de tango unor autiști

mi-ai intonat un marș funebru poate un requiem ceva din tine s-a stins nu mai sunt lacrimi zâmbete chipul tău e invadat de flori de cireș de flori de vișin

şi

totuși ești fericită cu noua ta mecanică depresiunile coapselor tale au suferit inversiuni termice vrei să-mi citești în șoaptă dar eu mă pierd între pașii de tango

osama killed obama

deșertul nu respiră bonus track-uri

coranul nu se scrie pe cd-uri/ hard disk-uri externe

și

gemetele morţii

în uniformele kaki neapretate

sângele soldatului afgan/ două brațe suspendate

iluzia oricărui yankeu

obama killed osama

(reluăm)

și în deșert plouă

la radio kabul/ obuze/ sunetul unui chip desfigurat

o cafea în madison square garden/ we want you for us army

un retro-romantic din wisconsin

citește fire de iarbă/ ediție bilingvă/ anglo-paștună

pentru el

osama killed obama

Fiindcă Andrei Zbîrnea este la începutul drumului său literar, e dificil de prognosticat ce ne aşteaptă din partea lui. Dar e sigur că are talent. „Rock în Praga” e o reuşită poetică. De lecturat lângă un coniac şi-o femeie care ştie când să se dezbrace.

Alexandru Petria

martie 22, 2012

sediment

aveam intenţia să-l abandonez pe hemingway în pădure

aşa cum te-ai descotorosit

de zilele mele pentru tine

 

deşi are câteva luni

hemingway a pus pe fugă

doi dulăi care au sărit să mă sfârtece

 

atunci

în pădure

prin noroi şi frunze uscate,

printre pâlcuri de zăpadă şi viorele anemice

hemingway m-a apărat

 

am fost ticălos cu hemingway

căţelul cu blană flocoasă

eşti ticăloasă

 

mi-am lărgit inima cu bârne şi corni de brad

să avem unde să ne iubim

într-o casă nouă

am ridicat un horn mai înalt pentru vatră

 

mi-ai arătat trădarea,

un sac de plastic negru peste cap,

femeie care ai trecut

 

hemingway trebuie să revină de la mall

o să asculte sibelius

Alexandru Petria