# # #

netulburat, într-o  alveolă a oraşului

încearcă  sintagme  umede

alexandru- îi strig-

alexandru…

de pe catarigele literelor

priveşte curcubeul, arar trecătorii;

şi iarna se lungeşte.

încearcă sintagme umede,

netulburat.

la fel cum orbul aşteptând bănuţul

de argint,

câteodată strada

din pagini îşi încarcă bateriile

# # #(I)

cântecele ehei! au început să se subţieze

notele

caută un port de rezonanţă

iar feminitatea

e un bandaj de umbre

dintr-o tăcere

se mută pionii,

teatrul de iarnă

şi

gata!

în această încăpere

se intră

– totdeauna- pe jos

sandalele şi osanalele

îngheaţă în dreptul uşii

scrisorile primite

la post-restant

modelează- modulează…?

iar minutul e un

liliac cu ochii deschişi

orbit de cer, de ger?

amprentă II

păşeşte în cămăruţa aparatului fotografic

vânturile îi vopsesc părul;

cu meticulozitate dansul măştilor curge

în cer s-a adâncit seara

şi mâna-i obosită

versurile lui developează

fotografiile tăcerii- e tot ce poate face;

cititorule mă crezi?