Lucia Verona, in memoria sotului

Este vorba de un blog pe care l-a deschis scriitoarea, care va cuprinde scrierile lui H. Salem, fostul ei sot. Merita citit. Lucia a inceput sa republice poeziile lui Salem, urmand proza

http://hsalem.blogspot.com/.

Două poeme ultrascurte

poem

cuvântul dizolvat în oglinzi-

întuneric

#   #   #

un ev mediu săpat în eprubetă-

o tăcere în os

# # #

fericirea nebunului
(pe strada principală) flutură-n drapele

urzicile fisurează cuvintele

bătrânul fotograf
cu iubirea sa (condamnabilă!)
şi-a tras iarna prin vene

sfârşit de anotimp

măsurând umbrele

bagheta dirijorului

rosteşte plăsmuiri

afundându-se-n pământ

din proxima incizie

va răsări valul

pe străzi

nepăsarea (unui câine) latră

# # #

în seara purtată- copil la sân: discul

violonistului e pus alături de raft

sticlele de şampanie asemeni partiturilor

se crestează pe oase

lumânările târziu se sting

la jumătate

când şi când

interzisă parcarea!

# # #(II)

monologul

cu trena de gesturi

şi case părăginite

s-a stabilit pe strada principală

ca pe nişte ferestre îngheţate

şi-a închis aripile un fluture; pot

numai să tac, acum

la bursă preţul poeziei

scade

amprentă I

tu sunt eu: cerul cu stele lipsă

împroşcat pe tavanul nopţii

gerul

şi oglinda născând

tu sunt eu: nepăsarea aromitoare,

oglindă ca un cuţit

în plămâni

ca o gramatică cu ochii încercănaţi

tu sunt eu: poemul cu articulaţii

rebele