Cine-l decuplează pe Băsescu?

Traian Băsescu este în comă politică, un lest pentru România. Imobilizat în propriile obsesii, lubrefiate de un orgoliu cu umbre de nebunie.
Trăieşte într-o lume fantasmatică, autist, chiar şi când slugile sale îşi trec la ţel principiul „scapă cine poate”.
Spună ce-o vrea, Traian Băsescu e şi nu e. Depinde când o să fie decuplat de la aparate. Şi de cine.
Să dea Dumnezeu ca viaţa artificială a comatosului să nu-şi treacă în cont victime, vărsări de sânge!
Alexandru Petria

Regizorul Radu Afrim: ” ia nu mai bociti atata cele trei cosuri de gunoi in flacari”. Despre manifestatiile de la Bucuresti

De pe Facebook:

ia nu mai bociti atata cele trei cosuri de gunoi in flacari. ca nu v’a luat foc bershka. nici h&m’ul. cum v’ati fi asteptat sa actioneze monstrul produs de societatea ultimelor decenii? de unde sa’si ia educatia? de la televiziunile care acum plang un esec ? din presa de circ ? adevaratii vinovati n’au fost acolo. n’au aruncat cu bolovani. au aruncat cu subcultura si prostie in populatie ani de zile.

Sculptorul Vlad Ciobanu este in greva foamei

Am gasit pe Facebook acest apel disperat semnat de Ara Septilici:
„sint absolut ŞOCATĂ! SCULPTORUL VLAD CIOBANU ESTE ÎN GREVA FOAMEI DE 15 ZILE!!!! nici o televiziune, nici un post de radio NU au vorbit despre asta! VLAD CIOBANU a fost din cei care la revoluţie s-au aflat de partea bună a baricadei. n-a cerut niciodată NIMIC! n-a mai suportat să le vadă pe scroafele revoluţiei îngrăşîndu-se. FACEŢI CEVA, CEI CARE PUTEŢI!”

Amanunte http://www.asociatia21decembrie.ro/

UPDATE/ Mesaj primit de la scriitoarea Doina Uricariu: „Nu cunosc motivul pentru care Vlad Ciobanu este în greva foamei.Sunt alături de el și îl rog să fie atent pentru motivul care l-a determinat să ia această decizie. Și îl rog din tot sufletul să nu aștepte de la o lume de impostori și de nesimțiți o reacție.Și să se gândească la Dumnezeu și la darul primit și la talentul lui și la ce poate schimba real într-o lume de nesimțiți gestul lui. Să sculpteze monștrii în loc să se lase covârșit de ei.”

Manifestul Studentului din UBB

Ne confruntam cu o atmosfera in care atitudini precum nepasarea, latenta, pasivitatea domnesc in randul nostru , lasand loc setei de putere , coruptiei, intereselor personale si financiare sa ne conduca intr-o directie total eronata care nu ne aduce niciun beneficiu, in care am fost transformati in instrumente de vot, in niste cifre.

Studentii au reprezentat intotdeauna un motor al progresului, al reformelor sociale. Marile schimbari au fost sustinute de studenti (vezi Revolutia din 1989). In 1995 mii de studenti au protestat reusind sa introduca noi drepturi pentru studenti, cel mai important fiind dreptul la reprezentare, care astazi, din pacate, se pare ca si-a pierdut sensul real. Luna trecuta in Londra 10.000 de studenti s-au solidarizat impotriva maririi taxelor , iar la Bucuresti sute de studenti si-au unit glasurile cerand un sistem universitar care sa ne aiba in centru pe noi, studentii. Am fost “antrenati” sa ne supunem vointei altora, dobandind o capacitate de a suporta demna de remarcat, iar sintagma dupa care am ajuns sa ne ghidam a devenit “capul plecat sabia nu-l taie”. Universitatea a fost transformata intr-o afacere convenabila , sustinuta fara drept la replica de catre studenti. Aceasta institutie menita sa ne educe a devenit subordonata diverselor interese care profit de urma noastra. Si noi ce facem? Se opune cineva? Avem parte de reprezentanti care sa lupte pentru noi? Procuparea reprezentantilor nostri se rezuma la impunerea “solidaritatii” fata de alte grupuri de interes din universitate, nicidecum inspre sustinerea reala a drepturilor si intereselor noastre.

Absenta oricarui tip de actiune ne transform in complici la aceasta degradare a educatiei care se poate sesiza cu ochiul liber. Priviti mai atent in jurul vostru si veti observa o sumedenie de probleme: nu avem suficiente locuri in camin, nu toti studentii care merita si au nevoie de aceste locuri reusesc sa fie cazati, iar despre locurile ramase libere nu primim nicio informatie, numarul de burse este prea mic, urmeaza sa fie introdus examen de licenta la mijlocul anului universitar, birocratia din universitati si facultati este excesiva, invatamantul centrat pe studenti lipseste cu desavarsire, sansele sa ne putem gasi un loc de munca in domeniul in care am studiat sunt minimale, avem parte de studentii reprezentanti care ocupa aceeasi functie de mai bine de 7 ani.

Este un dezastru pe care nu il putem evita, insa un viitor care nu ne ofera niciun fel de perspective, al umilintei, al lipsei de putere, al lipsei de informatii, proiectat de actualii nostri reprezentanti este unul care nu trebuie sa ne lase nepasatori. Noua, tuturor ne revine datoria de a veghea ca universitatea sa redevina acel spatiu pentru educare si formare reala a studentului, o universitate de care sa putem fi mandri, nu cea de astazi, cu taxe exorbitante, cu locuri in camin si burse insuficiente, cu decizii luate peste noapte care ne pot ruina viitorul. Scepticismul de care am dat dovada pana acum nu a fost decat o scuza confortabila a propriului nostru refuz de a actiona.

Daca stiti pe cineva caruia drepturile ii sunt sunt refuzate, sustineti-l, ajutati-l sa le dobandeasca.

“Priviti critic prezentul si indignandu-va, refuzati sa-l acceptati. Priviti critic viitorul pe care acest prezent vi-l impune si, indignandu-va refuzati sa-l acceptati. Priviti critic viitorul pe care acest prezent vi-l impune si indignandu-va impotriva lui construiti viitoruri alternative” Stéphane Hessel
Sursa http://osubb.ro/?p=483

Lingoule! Catre Cotroceni. PS- Si piticii presedintelui

Mihai Goţiu o să vă expice treaba cu Lingoule! E de importanta nationalahttp://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/basescu-sa-nu-ti-se-aplece-presedintele-isi-asuma-coruptia-din-cazul-rosia-montana-66742.html

Apropo de Statele Unite ale Europei, ultima idee a preşedintelui

Băse isi trimite piticii de pe creier la export. Are treaba cu Europa. Vrea s-o reorganizeze. Ca unul pe care l-am cunoscut. Spunea ca-i Napoleon. Si domicilia la balamuc.

Rebelul Ştefan Bolea

Clujeanul Ştefan Bolea este un rebel. Unul cu metodă, care ştie să-şi teoretizeze nemulţumirile în eseuri. Acum o să mă opresc doar la poet, cel din „Gothic”, volum apărut anul aceste la editura „Herg Benet”.

Bolea scrie ca şi cum ar trage cu pistolul sau cu mitraliera. Foc cu foc. Ori în salve. Cadenţat, căută să obţină cu resurse minime efecte maxime. Nu înseamnă că scrie neapărat scurt, ci eficient.  Muniţia trebuie economisită, nu?

„Cartuşe”:

Self help

şi dacă tot  te scuipi în oglindă

trânteşte-ţi capacul sicriului în cap

red

m-aş întoarce în timp să-l omor pe marx

garden of eden

we fuck ten times a day and we’re still virgins

 

îngerii al-qaeda

îl aştept pe isus să-mi extragă piatra nebuniei

dar ca un şarlatan diavolul a construit o adevărată capelă sixtină între sinapsele mele

şi-ţi trebuie tone de dinamită s-o ciobeşti măcar

„Salve”:

necropola

 

ion iliescu mort

sicriul său a fost cărat de mineri direct la crematoriu

urmându-se un ceremonial antic oamenii muncii au servit drept combustibil

gigi becali RIP

cum i-au urat fanii

adrian minune decedat

în memoriile sale discipolii au găsit destinaţia atlantidei

mircea badea, andreea esca, bursu morţi

şi azi plânşi de nepoţii lor

oreste sinucis la mormântul lui eliade

corina chiriac a încurcat uşa reanimării cu morga

dan diaconescu mort chiar atunci când se reinstaurase monarhia

la funeraliile sale au asistat darth vader, elodia şi moş crăciun

vadim lasă în urmă un voiaj turistic pe planeta marte zdrobit de un meteorit a mai apucat să îngâne sunt negru ca tine malcolm x

sediul antenei 1 a fost pulverizat de o găleată de TNT au urmat pro tv realitatea şi restul

oamenii au început să investească în radio, cărţi şi rebus

sunt cei care te căutau în casă şi care îţi masturbau creierul la televizor

sunt cei care te setau pe somn înainte să adormi

sunt elefanţii cartaginezi iar noi reprezentăm legiunile romane

nietzsche reîncarnat într-un sat din grecia este păstor şi citeşte cu disperare psalmii nu ştie nici o limbă străină şi cântă frumos la fluier

sartre este chelner în praga, citeşte kleist şi aspiră la perfecţiunea marionetelor

kierkegaard motociclist în san francisco de câte ori intră la pârnaie se descurcă cu abilitate şi-i converteşte pe tinerei la islam

cioran asistent juridic al vaticanului

kant într-un laborator din anzi a reuşit să izoleze sufletul de spirit şi să-l imunizeze contra sentimentalismului subiectul său e mefient şi indiferent până la batjocură experimentul s-a derulat pe un porcuşor de guineea numit ironic om bun

descartes e traficant de marijuana în cairo

empedocle face bungee jumping la sziget şi se minunează cum pulsul său rămâne 90

în fine ceauşescu după o ucenicie în siracuza s-a reîncarnat ca strănepot al lui kim-jong-il şi toată suflarea din asia îl venerează ca pe dalai lama

gothic

„Awaiting for the call 
For all life to expire” (Paradise Lost) 

 

eşti roca în care  îmi frâng corabia

turnul în care îmi prăbuşesc avionul

cutremurul care mă înghite de viu

vulcanul care mă soarbe

eşti blocul de gheaţă ce mă înrămează

prăpastia ce creşte în mine şi mă paralizează

terenul minat peste care trebuie să păşesc pentru a ajunge la liman

sunt rechinul care devorează sirena

o caracatiţă ce-ţi scufundă lumea

briciul care te aşteaptă la arteziană printre arginţii îmbietori

sunt şobolanul care te scanează cu coada în timp ce dormi

şarpele care-ţi creşte în plămâni când fumezi

sunt a doua moarte a lui lazăr pre care nici isus nu mai poate călca

ne vom întâlni într-un film pentru că spaţiul nu poate răbda doi lunetişti care-şi iau propriile inimi în vizor

doi vânători cu privirea goală

două oglinzi, care, puse faţă-n faţă, ar face universul să scapere şi anima să detoneze

ar fi ca şi cum diavolul i-ar sări lui Dumnezeu la beregată

şi Dumnezeu l-ar săruta iudaic pe jugulară

da, iubito, suntem dincolo de bine şi de rău

aminteşte-ţi în timp ce ne rotim în spirală că sunt proprietar de sclavi în iad

te pot cumpăra oricând

şi când ţi-e silă, am să-ţi convertesc visele din petrol în napalm

caesura II

canceroşilor le-au construit o biserică

să moară mai uşor, să moară mai practic, să moară cu Dumnezeu

am 6 ani, mi-a căzut părul şi stridenţa urletului meu poate să-l trezească pe lazăr

sunt deci egalul lui isus, celebrul supererou din southpark

am 6 ani şi doctorul mi-a dat 6 zile

suficient

ca să simt furia unui Dumnezeu necruţător

suficient să-mi dau seama că au băgat arsenic şi bromură în apa sfinţită

că pâinea miroase a mort

că îngerii din icoane mă privesc mustrător ca educatoarele ce duc lipsă de pulă

mai am 6 zile de trăit dar o să mă arunc de pe geam într-a 5-a

vreau să-mi vărs creierii pe asfalt

să ajung în iad mai devreme

pentru că nu sunt târfa nimănui

şi cu atât mai puţin a unui moloch creştin care prizează suflete cu râtul

 

Violenţa limbajului este reculul nemulţumirilor scriitorului. Şi lista nemulţumirilor e bogată. Pe ea este pe post de ţintă inclusiv Dumnezeu. Bolea reuşeşte să nu cadă în vorbărie goală, demonstrând că este un poet născut, nu făcut. „Gothic” e un tur de forţă.

Observaţie: cred că Bolea ar avea de câştigat dacă nu s-ar feri de metafore. Nu muşcă!

De pe coperta a IV-a a volumului:

„În poemele lui, Ştefan Bolea taie destul de adânc în carnea lumii, exact cum se laudă în arta poetică din finalul volumului. Vizionarismul de-o claritate fără cusur în eseuri devine, în poezie, o apocalipsă notată din perspectiva unui spectator mizantrop şi un cântec despre detaliile prozistice ale morţii generale. Imaginaţia lingvistică, gustul apoftegmelor ori luciditatea discursului se află într-un acord discret cu emoţia unui bărbat peste care trec, în găşti compacte, motociclişti, şoferi de taxi din Pakistan, Nietzsche şi Kierkegaard, umbra lui Lautréamont şi stoluri de tv-homunculi, scoşi din showuri de staniol reciclat. Gothic este un titlu sub care stau, pitiţi împreună, un om puternic şi un altul aparent neajutorat şi cu toate porţile deschise. Nu vă lăsaţi înşelaţi de cel de-al doilea! E tot Ştefan Bolea pregătit să intre la bal.” (Doina Ruşti)

“Poezia lui Ştefan Bolea se află la vârsta trufiei. Şi a catastrofei. Poetul simte enorm şi vede monstruos. Din fericire pentru poezia lui, vocea care-i dictează este nu numai provocatoare şi sarcastică, ci şi încărcată de forţă. Şi expresivă.” (Marta Petreu)

Cine vrea să afle mai multe despre autor, n-are decât să dea un search pe Google. Efortul nu este în zadar. La 31 de ani, Bolea a reuşit să-şi traseze apăsat o linie a lui, recognoscibilă.

Alexandru Petria

Publicat pe Agenţia de Carte

http://www.agentiadecarte.ro/2011/08/%E2%80%9Crebelul-stefan-bolea%E2%80%9D/