Posts tagged ‘proza’

noiembrie 16, 2012

Premiul Cartea anului 2012 reformeaza calendarul

Cartea Anului 2012 se acorda… in 23 noiembrie! Si anul editorial nu s-a incheiat. Daca asta-i profesionalism, sunt de la Martorii lui Iehova. Premiul- in valoare de 10.000 RON- este dat de Romania literara, cu sprijinul financiar al Guvernului Romaniei. Juriul: Nicolae Manolescu – presedinte, Gabriel Chifu, Cosmin Ciotlos, Sorin Lavric, Simona Vasilache si Mihai Zamfir.

noiembrie 2, 2012

A apărut Călăul harnic!

A apărut Călăul harnic! Are un preţ uman- 12 lei. Se poate comanda online de aici http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/calaul-harnic-alexandru-petria

De pe coperta a IV-a:

Alexandru Petriaeste autorul excelentului volum de povestiri D

enia Neagră, apărut de curînd la această editură, şi al minunatelor „nopţi cu Renata”, o mică bijuterie de literatură erotică. Poeziile pe care a început să le posteze pe blogul său în această primăvară au fost pentru mine o surpriză. Una foarte plăcută, de altfel, şi iată-le acum făcînd laolaltă un volum. Ceea ce mă tulbură în primul rînd în această poezie, în mod esenţial de dragoste, este forţa imaginilor şi modul surprinzător în care acestea se asociază. Nu, nu la întîmplare, pentru că nu despre suprarealism este vorba în poezia lui Alexandru Petria, ci după nişte criterii misterioase şi una dintre cele mai palpitante dimensiuni ale lecturii este să încerci să găseşti raţiunea – sau, poate, i-raţiunea! – care stă în spatele acestor asocieri. Bun venit în poezie, Alexandru Petria. De fapt, bine ai revenit. Nu cunosc cele două volume de acum douăzeci de ani, dar cum cel de faţă e straşnic, va trebui să le caut şi pe acelea, ca să înţeleg cum stau istoriceşte lucrurile, pe ce se bazează excelenţa acestui volum…”
Liviu Antonesei

“Pe Alexandru Petria îl ştiam ca pe un bun prozator şi ca pe un publicist vertical. Cu acest volum îmi dau seama că este şi un poet extraordinar.”
Liviu Ioan Stoiciu

“Întâlnirea cu acest lirism demn de Benedetti sau Montalbán mi-a provocat o reală şi intensă plăcere. De aceea, fără să stau pe gânduri, m-am hotărât să traduc Călăul harnic în franceză pentru editura noastră. Alexandru Petria este un mare poet.”
Raoul Weiss Weiss, editor Le Présent Littéraire

octombrie 29, 2012

1 noiembrie

ca atunci când strângi în pumn bănuţi
indispensabili pentru o pâine,
era şi-o anumită pudoare,
ploua precum vara pe lumânările aprinse de luminaţie,
bunicii m-au crescut, părinţii
mi-s indiferenţi, eufemistic zis,
nu voiam să-i pierd, dar nici să creadă
vreunul că-s o momâie, din ăia
de lângă mormintele vecine,
bunicii-s unde îi simt,
când am închis ochii
mi-am amintit că şi copiii îi închid
şi cred că aşa nu-s văzuţi
şi nimeni nu-mi vedea bunicii
Alexandru Petria

octombrie 27, 2012

Alexandru Petria: „Intelectualii să fie oameni întregi, nu proiecţii de liste de preţuri”

Transcriu un interviu dat cu ceva vreme in urma pentru Spune si tu!-

Alexandru Petria este un om neobişnuit. Este un intelectual, dar nu din grupul intelectualilor lui Băsescu. Dimpotrivă. Scrie poezie (foarte buna) si o publica pe blog si pe facebook. Are opinii politice ferme, pe care nu se fereste sa si le spună. Tot pe blog si pe facebook. Locuieste intr-un oras de provincie, dar se comportă ca un cetăţean al lumii globalizate. In curând îi va apărea o carte de poezie, „Călăul harnic”. Între timp. poeziile sale sunt traduse deja in  diferite colţuri ale lumii-fără sprijin de la ICR. Citindu-l in fiecare zi, am inceput sa văd mai bine legatura dintre politică şi poezie. Este sincer in tot ceea ce face, pentru că sinceritatea il ajută sa se suporte. Într-adevăr neobişnuit, pentru că mulţi dintre noi trebuie să ne minţim ca să ne putem suporta.
  Ne-am întâlnit pe Facebook, unde îţi citesc în fiecare zi poeziile şi părerile despre situţia politica din România. Îmi plac foarte mult poeziile tale şi avem de multe ori aceeaşi parere în ce priveşte politica. Spui undeva ca îţi place viata nu ca soarece de biblioteca, ci viata tumultoasă, cu adrenalina ei. Felul in care ai ales să comunici face parte din aceasta atitudine a ta faţă de viaţă?

 

Mă bucur şi sunt onorat că mă citeşti. Sigur, internetul mă ajută să fiu cu promptitudine în mijlocul evenimentelor, pe care încerc să le influenţez după felul cum gândesc, cu puterile pe care le am. Este destulă adrenalină în comunicarea de acest tip, uneori prea multă. Însă nu pot fără ea. N-am cum să nu spun ce gândesc, când simt că trebuie şi merită s-o spun. Dar mă mai apucă şi greaţa, acum tocmai trec printr-o asemenea pasă din cauza revenirii lui Băsescu la Cotroceni.

 

         “Poezia e ceva ce te poartă nu ştii nici tu exact unde, capricioasă, şi de multe ori te caută când nu eşti acasă sau când nu vrei să fii deranjat”

 

  Ai debutat in literatura ca poet, dar In ultimii ani ai fost jurnalist si ai scris proza. De curand ai reinceput sa scrii poeziii. Are asta legatura cu vremurile in care traim sau numai cu timpul tau interior ?

 

Da, de anul acesta, după 20 de ani de tăcere poetică, am inceput sa scriu din nou poezii. Poezia aş lega-o de ce am mai intim, nu de conjunctura exterioară. Dar nici ea nu-i de neglijat. Poezia e ceva ce te poartă nu ştii nici tu exact unde, capricioasă, şi de multe ori te caută când nu eşti acasă sau când nu vrei să fii deranjat.

 

  Unii ti-au spus ca este o frivolitate sa publici poezii in acest spatiu, dar tu ai continuat si cred ca ai avut dreptate. Poeziile tale sunt citite in ziua in care le scrii, de prieteni si de necunoscuti. E o modalitate inedită de comunicare cu cititorii si mi se pare ca are un anumit farmec.

 

Cred că am fost primul scriitor, dintre cei care contează, care am publicat literatură pe Facebook. E doar o constatare. Pe atunci se postau îndeosebi poze de mâţe şi de copilaşi. Cei care vorbesc de frivolitate se înşeală. Timpul a demonstrat-o. Fără Facebook nu ştiu dacă m-ar fi citit oamenii care mă traduc acum, oameni pe care nu i-am văzut altminteri în viaţa mea şi cărora le sunt recunoscător.

 

 Poeziile tale au fost traduse deja in mai multe limbi. Cartea ta „Călăul harnic”, care urmeaza sa apara in curand Romania, s-ar putea să apară la anul in mai multe limbi. Ai vrut sa demonstrezi ca se poate sa devii cunoscut si apreciat in strainatate si fără sa fii sprijinit de ICR sau de alte instituţii ale statului?

 

Nu am vrut să demonstrez nimic, aşa a ieşit. Recunosc, prefer drumul de unul singur, dar nici ajutoarele nu sunt de lepădat. Dacă tipii noi de la ICR o să se g‚ndească şi la mine, OK, dacă nu- asta e, merg mai departe, am treabă de făcut, n-o să ling pe nimeni pentru o traducere sau un drum în străinătate.

 

        “Sinceritatea mă ajută să mă pot respecta, asta contează. Inclusiv în cele politiceşti”

 

 Esti o prezentă inedită pe facebook. Scrii o poezie, o postezi, apoi iti exprimi parerea despre situatia politica.( o poezie, politica asta). Strategia ta este sa fii sincer  in tot ceea ce faci, pentru că astfel castigi pe termen lung, chiar daca in prima instanta poti pierde.Cum te ajuta faptul ca iti spui mereu transant parerile despre politica? 

 

Altfel nu pot, nu e o strategie. Fiindcă strategia ar presupune un plan, iar firescul nu se ghidează după planuri. E modul meu de viaţă. Când citesc o carte bună, n-am cum să nu mă bucur şi să nu-mi exteriorizez bucuria. Când cineva realizează o invenţie sau nevasta îi naşte un copil frumos, la fel. Când îl prind pe unul că mă minte în faţă, pe o altă scală, n-am cum să nu-l trimit în originile lui ginecologice. Aşa sunt şi n-am cum să mă schimb. Ipocrizia o las altora. Nu neg, am o anumită doză de egoism, eh, nu cred că e chiar egoism, nu ştiu cum să-i zic exact, în fine, mi se fâlfâie că se găsesc nemulţumiţi de ceea ce spun, că isc confruntări din cauza sincerităţii. Sinceritatea mă ajută să mă pot respecta, asta contează. Inclusiv în cele politiceşti.

 

Faptul ca iti expui parerile politice public (pe blog, Facebook) ti-a adus prieteni, ti-a adus dusmani, te-a adus in situatia de a te certa cu prieteni care au alte pareri?

 

Toate situaţiile. Ca în viaţa de pe stradă. Te cerţi, te săruţi…

 

      „Intelectualii trebuie sa spuna ce cred, nu sa sustina lucruri convenabile unui anumit grup, contrar evidenţelor”

 

Sustii ca n-ai cum sa separi omul de scriitor, ca un scriitor ”trebuie sa scrie ce crede, sa nu manance cacat”. Te intristeaza lichelismul unor intelectuali numiti generic intelectualii lui Băsescu, despre care crezi care au facut rau tarii sustinand un regim dement. Ce crezi ca ar trebui sa facă intelectualii in aceste vremuri?

 

Să nu mănânce căcat. Risc să mă repet, dar şi păpatul ticăloşilor de rahat este încă în desfăşurare, într-o multilaterală şi grandioasă desfăşurare. Să spună doar ceea ce cred, nu să accepte să fie plătiţi ca să susţină lucruri convenabile unui anumit grup, contrar evidenţelor. Intelectualii să fie oameni întregi, nu proiecţii de liste de preţuri.

 

  In concluzia cartii “Capcanele istoriei-Elita intelectuală romaneasca intre 1930 si 1950”, Lucian Boia spune: “Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că şi este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice şi presiunilor ideologice. Śntr-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere … Am intalnit si intelectuali consecventi in apararea unor valori si idealuri. Adaptabili sunt insa o specie mai numeroasa.” .Daca intelectualii din secolul XX au avut scuza si justificarea unei istorii zbuciumate si neiertatoare, care sunt astazi scuzele intelectualilor care legitimeaza regimul Băsescu?

 

N-au nici o scuză. Ar fi o scuză prostia, singura, dar nu-i suspectez de ea.

 

     ” Intelectualii care l-au sustinut pe Băsescu au facut-o de teama pierderii accesului la bani, la vizibilitatea publică, la privilegii”

 

   De ce au tăcut cand derapajele lui au fost evidente şi contraziceau vădit ce susţinuseră public ei pina atunci ? De ce nu reactionat niciunul la rusinoasele afirmatii ale lui Băsescu la adresa Regelui Mihai, in schimb au reactionat vehement cand ICR a fost scos de sub tutela Presedintiei ?

 

Din cauza banilor. Apoi, printre ei sunt cohorte care au valoarea gonflată mediatic, iar aceştia n-au cum să piardă şi să li se maculeze ce n-au avut. La valoare mă refer.

 

   De ce l-au sutinut atatia intelectuali pe Traian Băsescu in campania pentru referendum, in ciuda faptului ca a facut praf institutiile statului de drept, in ciuda grobianismului sau, in ciuda faptului ca singurele sale lecturi constante sunt Levantul si stenogramele convorbirilor telefonice ale adversarilor politici?

 

De teama pierderii accesului la bani, la vizibilitatea publică, la privilegii. A fost o reacţie aproape viscerală. Parcă mi-e ruşine de lipsa lor de ruşine.

 

   “Privesc cu uimire intelectualii fascinaţi de Băsescu. Cum se poartă ca nişte slugi umile în faţa stăpânului. Parcă-s setaţi pe creiere. Şi nu mă refer la profitorii ticăloşi.”,  spui intr-o postare pe blog. Asadar,  cei care nu profitori, sunt fascinati. De ce ? Ce explicatie crezi ca există pentru aceasta fascinatie ?

 

Sunt precum şoriceii fascinaţi de şarpe. Naiba ştie.

 

   „Sunt curios ce ar răspunde Liiceanu sau Pleşu dacă un ţăran i-ar întreba de de ce au tăcut atunci când procurorii i-au speriat şi găinile din bătătură.”

 

    Ai semnat, împreună cu alţi intelectuali neînregimentaţi, o scrisoare de protest adresată CSM, împotriva procurorilor care au terorizat satele dupa referendum.

 

Da. Acţiunea procurorilor a fost o imensă porcărie. O paradă de servilism, nesimţire şi destulă fărădelege. Am fost onorat să mă regăsesc alături de Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Dinu Gheorghiu, Sorin Mărculescu, Carmen Muşat, Şerban Foarţă, Vasile Gogea, Mircea Daneliuc, Zoe Petre, Doina Uricariu, Ioana Geacăr, Gheorghe Geacăr, Octavian Hoandră, Alexandru Dobrescu, Michael Shafir şi încă destui alţii.. Sunt curios ce ar răspunde Liiceanu sau Pleşu dacă un ţăran i-ar întreba de de ce au tăcut atunci când procurorii i-au speriat şi găinile din bătătură.

 

   Din ce traieste un scriitor care nu face parte din grupul intelectualilor lui Băsescu? Se poate trai din scris in Romania? 

 

Fac gazetărie şi alte chestii care n-au nimic comun cu scrisul. Nu ştiu alţii, suntem pe cont propriu. Dacă nu eşti cu limbă lipicioasă, acum nu se poate trăi din scrisul literaturii. Dar sper să pot în câţiva ani, după ce o să fiu tradus şi cu proza mea.

 

   Pe blogul tau, politica si poezia tin mereu aproape una de alta. Vezi o legatura intre poezie si politică? Ai scris chiar si o poezie despre Taian Băsescu. Are si politica poezia ei? 

 

Sigur că are, dintotdeauna. Ei, nu chiar numai despre Băsescu, ci despre un preşedinte ca el, cu aceleaşi caracteristici. Dar fiecare are libertatea să citească în cheia dorită poemul:

 

milă pentru preşedinte

a ajuns să joace table singur, să bea cu faţa la oglindă,

amanta îi spune la telefon că o doare capul şi

că nu iese din casă,

se gândeşte ce a făcut iliescu când a fost să fie, constantinescu,

îl sufocă ceea ce credea că n-o să-l sufoce,

tăcerea creşte ca alte covoare în cabinet, pe scări, chiar pe aleile grădinii cotroceniului,

bea,

câteodată aude maşina hingherilor cum strânge câinii de pe străzi,

deschide mai tare fereastra ca să audă,

da, s-a ocupat şi el de ei cândva,

da, eutanasia e o formă a iubirii

-îî plăcea să-şi spună-

sau a milei,

nu reuşea să-şi dea seama exact,

în vis se transformă în câine,

negricios şi vioi,

e urmărit de hingheri,

şi fuge,

şi găseşte iar mâncare şi căţele,

oamenii nu-i zic că-l iubesc,

e negricios, câine,

şi oamenilor nu le e milă

 

  Povesteste mai mult despre cartea care iti apare la sfarsitul acestei luni.

 

Volumul de poeme „Călăul harnic” trebuie să apară la editura „Herg Benet” la sfârşitul acestei luni sau la începutul celei viitoare. N-aş vrea să vorbesc despre poezia mea, nu sunt un teoretician al literaturii, doar scriu. Că să mă scot cumva în faţa dumneavoastră, o să redau ce au scris doi scriitori de prima mână pentru coperta a IV a cărţii- Liviu Antonesei: „Alexandru Petria este autorul excelentului volum de povestiri Denia Neagră, apăru de curînd la această editură, şi al minunatelor „nopţi cu Renata”, o mică bijuterie de literatură erotică. Poeziile pe care a început să le posteze pe blogul său în această primăvară au fost pentru mine o surpriză. Una foarte plăcută, de altfel, şi iată-le acum făcînd laolaltă un volum. Ceea ce mă tulbură în primul rînd în această poezie, în mod esenţial de dragoste, este forţa imaginilor şi modul surprinzător în care acestea se asociază. Nu, nu la întîmplare, pentru că nu despre suprarealism este vorba în poezia lui Alexandru Petria, ci după nişte criterii misterioase şi una dintre cele mai palpitante dimensiuni ale lecturii este să încerci să găseşti raţiunea – sau, poate, i-raţiunea! – care stă în spatele acestor asocieri. Bun venit în poezie Alexandru Petria. De fapt, bine ai revenit. Nu cunosc cele două volume de acum douăzeci de ani, dar cum cel de faţă e straşnic, va trebui să le caut şi pe acelea, ca să înţeleg cum stau istoriceşte lucrurile, pe ce se bazează excelenţa acestui volum…” şi Liviu Ioan Stoiciu: „Pe Alexandru Petria îl ştiam ca pe un bun prozator şi ca pe un publicist vertical. Cu acest volum îmi dau seama că este şi un poet extraordinar.”

 

  Intr-adevar,  frumoase cuvinte. Faptul ca multi cititori au luat contact cu poeziile tale inainte ca ele sa apara in carte te-a ajutat intr-un fel?

 

Enorm. Mi-au dat sentimentul că nu scriu degeaba şi că munca mea este chiar apreciată.

 

   O poeta japoneza a descifrat semnificatia numelui tau: “Dupa cum ti-a fost vrerea”. Care ti-e vrerea, Alexandru Petria, in literatura si in politica?

 

Literatura mea să fie citită de cât mai multă lume. Iar în politică să scăpăm de gunoaie. Începând cu Băsescu.

Dorina Rusu

Sursa http://spunesitu.adevarul.ro/Cultura/Interviuri/Alexandru-Petria-Intelectualii-sa-fie-oameni-intregi-nu-proiectii-de-liste-de-preturi-9963

 

octombrie 26, 2012

Literatorul, numarul pe octombrie

Aveti aici pdf-ul numarului de pe octombrie al Literatorului LITERATORUL octombrie

Ultima mea carte este comentata pe doua pagini…

Publicatia are si un supliment special de opt pagini, care contine textul integral al piesei de teatru Hoţul sau trei în dormitor, de Radu Ţuculescu LITERATORUL_160_SUPLIMENT-1 radu tuculescu

 

octombrie 1, 2012

Interviu cu scriitorul Radu Țuculescu. ”Sînt un ins ale cărui spaime și neliniști se domolesc doar atunci cînd scrie…”

Materialul o să apară în revista culturală „Literatorul”, numărul pe august-septembrie, care este în curs de tipărire.

”Sînt un ins ale cărui spaime și neliniști se domolesc doar atunci cînd scrie…”

– O să încep discuţia mai abrupt şi neprotocolar. Radu Ţuculescu, eşti un mare scriitor! Este credinţa mea. Îţi  propun un joc. Ai în faţă un personaj cu numele tău. Cum l-ai descrie şi contextualiza?

Un ins puțin năuc, parcă mereu pus pe șotii, gata să sară în ajutorul vreunui semen, dacă acesta are nevoie de așa ceva…Un ins colerico-melancolic, căruia îi sare țandăra repede dar, la fel de repede, se domolește…Un ins mereu curios de ceea ce se întîmplă în jurul său, încercînd să vadă și dincolo de aparențe…Un rebel care mai este în stare să viseze… Un ins pe care cel mai tare-l deranjează prostia agresivă…Un ins care i-a detestat, încă din perioada grădiniței, pe pîrîcioși…Un veșnic îndrăgostit, de una de alta…Un mare iubitor de animale pe care le consideră mai bune, mai integre, mai sensibile decît mulți dintre cei ce se numesc oameni…Un ins care-și maschează, constant, singurătatea ce-l însoțește chiar și atunci cînd se află în mijlocul prietenilor…Un ins ale cărui spaime și neliniști se domolesc doar atunci cînd scrie…Și cînd se poate ascunde printre rafturile unei biblioteci…Un ins a cărui cea de a doua mare pasiune este… arta culinară!

– Anul acesta ai fost în Franţa, unde a fost tradus romanul tău „Povestirile mameibătrâne”. A fost un turneu de promovare a cărţii, cu foarte bune ecouri în presa de acolo. Povesteşte-ne…

Hai să fac o mică ”trecere în revistă”. Să (mai) afle lumea…Prima carte tradusă a apărut la Budapesta, în 1996. Un volum de proză scurtă –Liftben(trad. Szlafkai Attila).  Zece zile de lansări organizate de Pen Clubul maghiar și foarte multe comentarii în presa culturală budapesteană a vremii. La noi, revista Tribuna a comentat evenimentul (cu traducerea cronicilor maghiare), în rest, tăcere…În 2008 mi-a apărut la Viena falsul roman Der Mikrowellenherd (trad. Zorin Diaconescu) cu comentarii în marile cotidiene din…Germania și Elveția: Frankfurter Allgemeine Zeitung, Neuer Zurcher Zeitung.  Revista literară Orte din Berna a notat cartea ca fiind printre primele șapte cele mai bune cărți traduse în spațiul german,  alături de autori din India, Anglia, Italia, Polonia etc. Lansarea de la Viena, cu o sală arhiplină, cu un actor austriac citind fragmente din carte și cu dialoguri aprinse pe care le-am purtat (sînt și vorbitor de limba germană….) în miez de noapte, a rămas o vie amintire pentru mine! La noi, tăcere deplină…La sfîrșitul lunii mai a apărut romanul amintit de tine la Paris, Mere-vieille racontait (trad. Dominique Ilea).  A fost o experiență extraordinar de emoționantă pentru mine să-mi văd opul în marile librării Gibert și Fnac și să reușesc a răspunde cititorilor francezi… Deja există comentarii ample pe diverse bloguri (franceze, desigur), o primă cronică a cunoscutului critic Jean-Pierre Longre, comentarii în presa locală a micilor localități în care am lansat romanul și…vara abia a trecut…Îți  mărturisesc că am mai semnat două contracte iar pînă la sfîrșitul toamnei trebuie să îmi  apară  traduceri în alte două importante capitale europene. Dar, superstițios cum sînt, nu dau amănunte. Doar cînd voi primi exemplarele care mi se cuvin…le voi ”etala” pe facebook…Gata cu…lauda de sine!

– Pe care dintre volumele tale mizezi?

Eu țin la toate cele șapte romane publicate pînă acum. O cifră…magică, nu? Sper ca și…opt să fie o cifră la fel de magică…Nu ”mizez” pe unul anume. Îmi place să cred că fiecare carte își are destinul ei…chiar dacă afirmația asta poate suna destul de…telenovelistic!

– Cum scrii? Uşor? Greu? Te poartă povestea sau îi stabileşti tu clar regulile? Ai tabieturi legate de timpul scrierii? Radu Ţuculescu, în fond, ce e un scriitor?

Greu. Mulți ani m-a chinuit ideea că nu sînt absolvent de filologie…Pînă ce un bun prieten și un extraordinar critic literar pe nume Petru Poantă, mi-a scos tîmpenia asta din cap, demonstrîndu-mi exact contrariul…Scriu greu dar, datorită formației mele de instrumentist, am o oarecare ritmicitate. Pentru a cînta un concert, de exemplu,  trebuie zilnic să studiezi, nu doar concertul respectiv, ci și game, și arpegii, și diverse studii tehnice…Da, deseori mă poartă povestea, cum zici. Adică, îmi propun un ”drum” dar, pe parcurs, apar abaterile. Unele personaje încep să-și impună personalitatea…Modul de gîndire. Răsar și personaje noi, care nu le aveam în ”proiect”. Dar, de la bun început, știu foarte clar care este ”sîmburele”. Iar subiectul (subiectele) romanului ori ale povestirii, îmi impune forma. Precum în muzică.  Structura mea de muzician mă obligă să combin registre diferite, ritmuri diferite, să ”amestec” tonalitățile majore cu relativele lor minore…Îmi place ca propozițiile și frazele să aibă muzicalitatea lor proprie, să nu scîrțîie precum arcușul fără sacîz pe corzile viorii…

– Dacă e adevărat că râsul îngraşă, un om are şanse să pună serios pe el dacă stă în preajma ta. De unde tonusul ăsta la tine, râsul care ţi-a devenit aproape o marcă? Nu e cumva o mască, o evadare? Eşti un om fericit?

Irina Petraș scria odată (și doar intuiția feminină putea trece așa bine dincolo de aparențe) că Țuculescu se arată mereu bine dispus, mereu găsește pentru fiecare cîte o vorbă bună, o vorbă de duh, ca și cum fericirea l-ar bîntui continuu dar….numai el știe ce se ascunde în sufletul său. Și Monica Spiridon m-a numit un autor încercat de neliniști… Tu poți spune că ești fericit? Eu, poate, doar în scurte momente, cînd îmi văd o carte proaspăt ieșită de sub tipar, cînd mă (mai) vizitează copiii, cînd mă aflu pe malul unei ape, departe de zgomotele orașului, cînd reușesc să călătoresc prin lume, fără vreun program dinainte stabilit, cînd aud rîsul dezarmant de sincer al nepotului meu de patru ani…Locuiesc, din nou, singur într-o garsonieră , aproape de o stație a Salvării și de cîteva ori pe zi sînt obligat să aud sirena stridentă a mașinilor! Sper să nu se transforme în…picătura chinezească! Și să-ți mai zic ceva. Tocmai mi-am făcut rezonanța magnetică, cu un aparat performant fabricat în Germania. La capitolul stres, a apărut scris Seelisches Stress…În limba germană Seele înseamnă suflet. No comment…

– Ne ştim de mulţi ani, dar ne vedem la intervale enorme, ceea ce nu înseamnă că sentimentul prieteniei s-a alterat în timp. Ce înseamnă pentru tine prietenia dintre scriitori?

Ai dreptate!!   Încep să cred tot mai mult că prieteniile durabile sînt tocmai acelea în care, paradoxal,  protagoniștii…se văd rar…Iar cînd este vorba despre scriitori, măcar de s-ar citi între ei. Eu am scris comentarii (și continui să o fac…) despre mulți confrați de ai mei, despre cărțile lor, ceea ce invers se întîmplă…mai puțin. Am dedicat un volum de publicistică unui confrate pe care-l prețuiesc, care lucrează în redacția unei importante reviste dar în revista respectivă volumul meu nu a fost menționat nici măcar că a apărut! Zău,  nu m-am supărat, doar m-am …amuzat cu tristețe, desigur. Tare aș vrea să văd și eu un prozator român scriind o carte întreagă despre alt prozator român….cum a făcut-o, de exemplu, Llosa despre Marquez! Îmi amintesc de un dialog pe care l-am purtat la Radio București cu Mircea Horia Simionescu. Brusc, l-am întrebat: ați fi în stare să scrieți o carte despre creația unui confrate de-al dumneavoastră, precum a făcut-o Llossa? După o scurtă ezitare, a găsit răspunsul: aș fi în stare dar…acuma sînt prea bătrîn pentru asta! Elegantă driblare…

– În încheiere, n-am cum să nu te întreb- la ce lucrezi?

Definitivez un volum de șapte (!) povestiri și mai lucrez la o monodramă dedicată unei excelente actrițe căreia, sper, să-i fac o plăcută surpriză. Cînd împlinise 18 ani (mai repede ar fi fost caz penal…) , mă îndrăgostisem de ea și, o bună perioadă de vreme, am descifrat împreună tainele scenei și ale culiselor…A, da, și concep fișe pentru noul roman. În timp ce beau cîte un pahar de vin într-o vinărie unde o masă la care rar mă poate deranja cineva…

Interviu realizat de Alexandru Petria

 

septembrie 27, 2012

Am două pagini de poezie in revista târgovişteană de cultură LITERE

Aici aveti pdf-ul revistei Litere numarul pe iulie-august litere iulie-august

septembrie 24, 2012

Coperta la Călăul harnic

Aceasta e coperta volumului de poeme… Apare în câteva săptămâni, sper.

septembrie 15, 2012

Apar cu poeme într-o antologie Hungarian PEN Club

Sub egida Hungarian PEN Club, în aceste zile trebuie să iasă de sub tipar în Ungaria, la AB- ART Publishing House, volumul „Pécs Writers Camp 2012”, o antologie literară cu autori din Europa, textele fiind traduse în mai multe limbi. Coordonatorul volumului este scriitorul Balázs F. Attila. Din România au fost antologaţi Ion Cristofor, Ioan Es Pop, Alexandru Petria, Géza Szőcs, Grete Tartler şi Igor Ursenco. Poemele mele au fost traduse în maghiară şi sârbă.

septembrie 14, 2012

Şase poeme de-ale mele traduse în catalană

provoc, exist

mă provoc şi provoc,
aerul e cât provocarea,
n-are cum să ningă pe lângă mine,
să număr doar de-a prostul bobocii de raţă şi gâturile de coniac,
să crească spaima
şi să mă scarpin în cot,
impasibil în forfotă- un marţian la cina reginei angliei;
aerul e cât provocarea,
reţineţi dacă vă interesează,
scriitorul care nu provoacă
e ca un testicol în absenţa menirii,
ca un piţigoi cu veleităţi de vultur

provoque, existesc

em provoque i provoque,
l’aire és com la provocació,
no té com nevar al meu costat,
comptar només la ximplesa dels pollets d’ànec i les glopades de conyac,
créixer la por
i gratar-me en el colze,
impassible en el renou -un marcià al sopar de la reina anglesa;
l’aire és com la provocació,
aneu en compte si vos interessa,
l’escriptor que no provoca
és com un testicle en absència de misió,
com un ocell carboner amb veleitats d’àguila

înăuntru

dar sunt înăuntru
cu orgoliul şi vorbele grele
şi-n oglindă mă
urmăresc ochii tăi când mă privesc

(lucidă oglindă, dimineaţă de oglindă),
nu mai bea ceai,
îl vrei prea fierbinte,
mă arzi când înghiţi, un pliculeţul de mentă, negru,
două linguri de zahăr, nu trei,
mă dor şi plămânii,
te rog, aruncă ţigara,
am început să fiu interesat
de rujuri

adins

però sóc adins
amb l’orgull i paraules greus
i en el meu espill
contemple els teus ulls quan em mire

(lúcid espill, matí d’espill),
no beure ja te,
el vols massa calent,
em cremes quan engoleixes, una bosseta de menta, negra,
dues cullerades de sucre, no tres,
m’enyore dels pulmons,
si et plau, tira el cigarret,
he començat a interessar-me
pels roigs de llavis

spălă-mă cu tine

„te simt pe valul meu”, ai răspuns nu demult. acum- „sunt
ca un brotac! am păpat pepene verde până…
stai să mă întind”, cu familiaritate.

ţi-am cedat întâietatea fiindcă aşa te deschizi,
precum un soldat care evită să tragă într-un puşti cu kalaşnikov ce-l ia în cătare,
dar ţigara de după o împărţim la milimetru,
„să nu te scapi în pat”, zic râzând,
pleosc şăgalnic peste fese,
„e ceva între noi care nu poate fi rupt ….la naiba”, schimbi registrul.

urmărim o gală de box la tv, parcă bonyasky,
„ahhhh ce orgasm… pffff,
extraordinar!” – apoi,
cauţi la calculator grease- „you’re the one that i want”.
am boxat în adolescenţă, ştii parcă,
până un ţigănuş mi-a spart arcada stângă şi nasul,
ţi-am spus?,
„you’re the one that i want”

„eşti valul meu”- o ştii,
spălă-mă cu tine de noapte,
spală-mă ca să-ţi reflect chipul,
decisă

llava’m amb tu

„et sent en la meua ona”, he respost no fa molt. ara- „sóc
com una granota! he papat meló d’Alger fins que…
espera que m’estire”, amb familiaritat.

t’he cedit el torn perquè així t’obres,
com un soldat que evita descarregar el kalasnikov en un xiquet que té en la mira,
però el cigarret de després el compartim al milímetre,
„que no t’escapes pel llit”, dic rient,
plaf enjogassat en les natges,
„hi ha alguna cosa entre nosaltres que no es pot trencar… dimonis!”, canvies de tema.

Seguim una gala de boxa a la tv, sembla que bonyasky,
„ahhhh quin orgasme… pffff,
extraordinari!” -després,
busques a la calculadora lubricador – „you’re the one that i want”.
he boxat en l’adolescència, trobe que ja ho saps,
fins que un quinqui em partí la cella esquerra i el nas,
t’ho havia dit?,
„you’re the one that i want”

„ets la meua ona”- ho saps,
llava’m amb tu de nit,
llava’m com per a reflectir la cara,
sense tallar-te

nu ştii

rămâne cum a fost,
nu-ţi disimulezi emoţiile,
bumbacul hainelor e neschimbat,

cafeaua nu uită să iasă pe foc
dis-de-dimineaţă imediat după prima erecţie,
şeful e acelaşi scârţar bodogănitor,
nu ţi-ai schimbat prietenii, numerele de telefon.
conturile de mail,
eşti previzibil,
de vrei nu ştii dacă te iubeşte,
stai şi nu ştii

no sàpies

roman com fou,
no dissimules les emocions,
el cotó dels vestits és el de sempre,

no t’oblides de posar el café al foc
de bon matí justament després de la primera erecció,
el col•legueta és el mateix ronyós rondinador,
no t’has canviat d’amics, el número de telèfon.
els comptes de correu
ets previsible,
que no vols saber si t’estima,
queda’t i no sàpies

joint

poezia e ca banda de prins muşte
la femeile de treabă-
lăsaţi-le
să vină la mine,
sunt un bun creştin

joint

la poesia és com una banda de mosques
enganxada a dones de legal-
deixeu-les
que vinguen a mi,
sóc un bon cristià

joint

dacă fericirea are cheie de contact,
oare unde
mi-am uitat
maşina?

joint

si la felicitat té clau de contacte,
on, collons,
m’he deixat
el carro?
Alexandru Petria
Traducere în catalană de Pere Bessó

septembrie 10, 2012

despre văicărelile scriitorilor şi alte cele. pe f scurt

majoritatea văicărelile scriitorilor seamănă cu ale femeilor neregulate. sau nesatisfăcute cum au fost regulate. e în ele o aşteptare pasivă care mă seacă, o eclipsă de bărbăţie cât everestul. ia, nu aştepta să ţi se dea!

da, menirea unui scriitor e şi să se pronunţe despre chestiunile zilei, despre politică. pe faţă. m-am săturat de aşa-zişii apolitici, de fapt inşi care vor mulgă prin toate părţile, dar vacile să nu ştie una de alta.

reluând spusa cuiva, când mi-or face unii statuie, prefer în pielea goală, să pot fi pupat mai uşor în fund

septembrie 7, 2012

trei poeme de-ale mele traduse în catalană

Traducere în catalană de Pere Bessó

llet

enamorada de la intimitat del somni sembla que
marxes amb els ulls tancats
com jo els he tancats quan
he begut la llet que he munyit de la cabra fins i tot en
la seua campana,
jo tenia una fam terrible llavors en la plana desplomada de calor,
ets tan bonica com jo ho era, de fadrí astut,
i fa el mateix calor,
i sospite que tens fam,
i crec
que tractes de deixar-me,
només que
mai no sentí
que un somni donara llet

lapte

îndrăgostită de intimitatea visului parcă
mergi cu ochii închişi
cum am închis ochii când
am băut laptele pe care i l-am muls caprei chiar în
clopotul ei,
mi-era teribil de foame atunci pe câmpia rostogolită de căldură,
eşti frumoasă cât eram atunci de puştan penibil,
şi e la fel de cald,
şi bănuiesc că ţi-e foame,
şi cred
că încerci să mă părăseşti,
numai că
n-am auzit
vis să dea lapte

ombra redona

ets l’aire de la bomba,
l’oli viscós dels engalzaments,
m’embrutes les mans,
amor,
l’ànima,
els hams de pesca i àncora barca pneumàtica trau
el meu riu de dona sincerament,
et visc amb una ombra
més redona

umbră rotundă

eşti aerul din pompă,
uleiul vâscos al îmbinărilor,
mă mânjeşti pe mâini
iubito,
pe suflet,
cârligele de pescuit şi ancora

barca pneumatică trage
râul meu de femeie

sincer, te trăiesc cu o umbră
mai rotundă

el que ha quedat

dóna’m el teu embenat,
pren el meu embenat,
fins i tot les tires de pell, el cel esquerdat, l’estómac i el cor,
t’estime fins a les dues cares de la fulla del bisturí,
me’l tornes fins a la fulla, molt més profund,
caminem en els pensaments amb peus i braços
de goma,
no hem cremat la roba vella,
ni la cremarem,
ens banyem en la nit,
pregona,
amb venciments vitaminitats.

ce a rămas

dă-mi pansamentul tău,
ia pansamentul meu,
petice chiar şi pe cerul crăpat, pe stomac şi inimă,
te iubesc până la prăselele bisturiului,
mi-o întorci până la prasele, cât mai adânc,
umblăm în gânduri cu picioarele şi braţele de gumă,
nu ne-am ars hainele vechi,
n-o să le ardem,
ne îmbăiem în noapte,
adânc,
cu scadenţe vitaminizate
Alexandru Petria

septembrie 5, 2012

un poem de-al meu în franceză

lapte

îndrăgostită de intimitatea visului parcă
mergi cu ochii închişi
cum am închis ochii când
am băut laptele pe care i l-am muls caprei chiar în
clopotul ei,
mi-era teribil de foame pe câmpia rostogolită de căldură,
eşti frumoasă cât eram atunci de puştan penibil,
şi e la fel de cald,
şi bănuiesc că şi ţie ţi-e foame,
şi cred
că încerci să mă părăseşti,
numai că
n-am auzit
vis să dea lapte
Alexandru Petria

lait

amoureuse de l’intimité du rêve, on dirait
que tu va les yeux fermés
comme j’ai fermé les yeux pendant
que je buvais le lait de cette chèvre, le trayant à même
sa propre cloche,
j’avais une faim terrible sur le plateau recroquevillé de canicule,
autant tu es belle, autant j’étais alors un pénible morveux,
et il faisait tout aussi chaud,
et j’imagine que toi aussi tu as faim,
et je crois
que tu cherches à me quitter,
seulement voilà :
où a-t-on vu
un rêve donnant du lait ?

tradus în franceză de Raoul Weiss

septembrie 2, 2012

Cu poeme in Arges si Vatra veche

Cu certitidine, n-am mai avut o săptămână aşa plină pe plan literar. A ieşit pe piaţă si numărul pe august al lunarului piteştean de cultura „Argeş”, unde am o pagină cu poeme…
umbră rotundă

eşti aerul din pompă,

uleiul vâscos al îmbinărilor,
mă mânjeşti pe mâini
iubito,
pe suflet,
cârligele de pescuit şi ancorabarca pneumatică trage
râul meu de femeiesincer, te trăiesc cu o umbră
mai rotundă

status quo

dacă vrei să mă enervezi,
vorbeşte-mi cum să mă las
de ţigări,
dacă vrei să te părăsesc,
că scrisul n-are rost,
iubito tace-mă,
aşa păstrăm măcar aparenţele,
am apă de mare în inimă,
tace-mă cu o cafea,
o prepari minunată

n-am a mă lăuda

n-am a mă lăuda
şi dacă încercaţi
e pe riscul vostru,
cam cu toate sunt,
ca şi stomacul crocodilului; păcate, defecte…

am şi ucis cu premeditare-
speranţele în mine, cinci pisoi negri
lângă un pârâiaş
la ţară

consumaţi-mă cum sunt,
termenul de valabilitate este incert

n-am lins încă unde am scuipat,
nu mi-am futut mama

cea adevărată

cea adevărată e căreia să-i spui că ai diaree,
deşi n-o cunoşti de demult,
chit că abia după realizezi că te-a luat gura pe dinainte,
că te-ar putea crede un mârlan patentat,
şi să-ţi ofere imodium,
„atenţie la drum”, să-ţi mai zică înainte de-a întoarce cheia în contact,
şi vocea să se încălzească, „dragul meu”,
n-are cum să nu urmeze o zi ok
cu o asemenea voce lipită pe creier,
e cea adevărată

curge apa

hai că-s la duş,
uşa băii rămâne întredeschisă,
apa loveşte gresia albastră,
citeşte revistele de pe măsuţă, sunt două degete de coniac
în frigider, please prosopul din dulap, de sub cămăşile de noapte,
cade apa pe fese, te scarpini pe cea dreptă- sub aluniţă,
e tihnă, oare să mă vâr sub duş,
sigur că atunci când eşti gata,
am reţinut că nu suferi duşul în doi,
calculatorul a început să funcţioneze ciudat,
coniacul a ajuns la fix, gustul lui a rămas pe limbă,
nu văd uşa, curge apă din monitor,
dau restart

să ştiu

erai grăbită, cu părul nepieptănat,
răscoleai camera după un pieptene şi pasta de dinţi,
zece minute, venea autobuzul, ne-am înjurat,
mi-ai zgâriat lobul urechii,
noroc cu eschiva, îmi poceai obrazul,
n-ai întors ochii căprui pe alee.
ai rămas, te-ai trezit şi mi-ai umplut viaţa,
mi-am reamintit cum nu s-a petrecut,
ce era dacă urcai,
la ştiri s-a spus că au fost cinci supravieţuitori în autobuz,
sunt topit să ştiu
ca un copil care vrea să facă sex

arma aceea sofisticată

ţigările cu urme de ruj strivite în scrumieră, fumate pe sfert,
cum şezi pe taburet cu picioarele desfăcute,
unghiile tale de la picioare pe mochetă parcă-şi trăiesc autonomia,
cum se lasă sânii, siliconul e o insultă pentru ei,
dreptul mai lunguieţ, cu mamelon mai pronunţat,
plângi şi zici că nu se mai poate,
că n-ai vrut-o, s-a întâmplat pur şi simplu,
îţi privesc anesteziat chiloţii negri, pe care i-am cumpărat de la winmarkt,
intraţi între fese când te ridici să arunci la coş batista de hârtie,
ai nasul roşu,
cum ne-am pierdut,
arma aceea sofisticată care trage de după colţ ne ocheşte

provoc, exist

mă provoc şi provoc,
aerul e cât provocarea,
n-are cum să ningă pe lângă mine,
să număr doar de-a prostul bobocii de raţă şi gâturile de coniac,
să crească spaima
şi să mă scarpin în cot,
impasibil în forfotă- un marţian la cina reginei angliei;
aerul e cât provocarea,
reţineţi dacă vă interesează,
scriitorul care nu provoacă
e ca un testicol în absenţa menirii,
ca un piţigoi cu veleităţi de vultur

încurcat

odată cu vara a venit, şi unde să te retragi
când conştientizezi ce
n-ar trebui să îngâni, trebuie ăsta îţi vântură preşul de sub picioare,
te seacă şi, la fel, te revoltă.
nu reuşeşti s-o cuplezi la un cuvânt,
ai contracte de respectat, copii de purtat la şcoală,
o nevastă cu pofte, n-o defineşti.
unde să fugi în afară de tine,
acolo e sigur, în măsura în care sufletul
nu se ascunde de el însuşi, încurcat

share astă-vară

două libelule împreunate
deasupra râului,
noi doi,
licuriciul de pe verandă,
e primul an în care mi-a fost dat să văd
un licurici- ca în reclamele eco noi doi

încă puţin şi intră trenul
prin apă pe şine proaspăt dibuite,
o să aibă şi wireless crapii şi
ştiucile,
să nu ne iluzionăm

dacă ai a te fute normal cineva
o să aducă inevitabil prezervative, spermicide,
că e safe, cool şi alte picioare în zid,
să profităm cât nu se rupe coarda

pe foarte repede
reclama o s-o ia la vale,
se va vărsa aiuritor pe facebook,
să nu ne iluzionăm,
şi câte like-uri o să
primească fără noi,
share
această vară
Alexandru Petria

Arges se poate citi în pdf aici pag 2-8 http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/images/pdf/arges-08-2012/Pag02-08.pdf
pag 9- 18 http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/images/pdf/arges-08-2012/Pag09-18.pdf
pag. 19- 26 http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/images/pdf/arges-08-2012/Pag19-26.pdf
pag 27- 38 http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/images/pdf/arges-08-2012/Pag27-38.pdf
pag. 39- 47 http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/images/pdf/arges-08-2012/Pag39-47.pdf

A apărut numărul pe luna septembrie al lunarului cultural „Vatra veche”. Am în el un poem la pag 16 şi un material despre un scandal literar de pe Facebook, de fapt un nou episod din transcrierea lui, la paginile 29- 30. Va las să-l descop

eriţi in pdf-ul revistei http://costyconsult.files.wordpress.com/2012/08/vatra-veche-9-2012.pdfTranscriu şi aici poemul:începutul

nu ştiu alţii cum sunt, vorba unui prieten trecut în manuale,
dar de mic mă atrăgeau,
le vedeam rostogolite în spatele blocului, câd săltau între două pietre
închipuind o poartă sau şutate peste gardul vecinului de care ne rugam
să ni le dea înapoi,
nu mă omoram decât după fotbalul imaginaţiei,
îmi era milă întrucâtva de ele,
cum îmi era milă şi de
cele ale învăţătoarei părăsite de prietenul azilant în franţa,
de ale colegei care-şi punea sutien ca să spună că i-au apărut,
câte seri numai că n-am făcut bătături la palme în cinstea lor,
apoi le-am studiat la anatomie,
le-am pipăit, zeci parcă boltind misterul, orgolioase sau placide,
n-a fost nevoie să mă înveţe nimeni
că lumea începe de la ţâţe
Alexandru Petria

august 28, 2012

Patru poeme de-al mele traduse în catalană de Pere Bessó

în aşteptare

prăpastia ta să astupe prăpastia mea
vroiam

după săptămâni
mi-ai scris pe mail:
„nu vei şti niciodată
dacă te iubesc sau nu”

napoleon n-a spus degeaba
„toate femeile sunt curve, în afară de mama şi de sor-mea!
dar să nu uităm că şi ele sunt femei!”,
reparaţiile capitale
ridică o rugă în aşteptare
Alexandru Petria

en l’espera

que el teu buit tapara el meu buit
volia

després d’una setmana
m’escrivires per mail:
„mai no sabràs
si t’estime o no”

napoleó no digué de bades
“totes les dones són putes, llevat de la mare i la meua germana,
però no cal oblidar que són dones!”,
les reparacions capitals
eleven una pregària en l’espera

click

spaima de bărbaţi în care te culcai şi trezeai,
oglindă cu tentacule

dragostea- o uşă
peste o uşă
peste încă o uşă
închisă

eram în tine
în loc de penis cu o umbră

click

por d’adult amb què et gitaves i et despertaves,
espill amb tentacles

l’amor- una porta
damunt d’una porta
damunt encara d’una porta
tancada

era en tu
en comptes de penis amb una ombra

n-am cu ce mă lăuda

n-am cu ce mă lăuda
şi dacă încercaţi
e pe riscul vostru,
cam cu toate sunt,
ca şi stomacul crocodilului; păcate, defecte…

am şi ucis cu premeditare-
speranţele în mine, cinci pisoi negri
lângă un pârâiaş
la ţară

consumaţi-mă cum sunt,
termenul de valabilitate este incert

n-am lins încă unde am scuipat,
nu mi-am futut mama

no tinc de què vantar-me

no tinc de què lloar-me
i si ho proveu
és al vostre risc,
sobretot sóc
com l’estómac del cocodril; pecats, defectes…

he mort amb premeditació
les esperances en mi, cinc gats negres
a la vora d’un rierol
del país

consumiu-me com sóc,
el termini de garantia és incert

no he llepat encara on escopí,
no he fotut la mare

ploaia

şi ploaia e un alt chip de-al tău,
un cadou

ca atunci când îmbraci ultima
tanga cumpărată şi
aştepţi ce o să zic.

recunosc că asteptarea e un prizonierat plăcut
cum mă ţii, cum te ţin.

din orizontul meu şi norii-s în tine
femeie care mă îngădui
şi nu deschid umbrela

pluja

la pluja és una altra cara de tu,
un regal

com quan et poses l’última
tanga comprada i
esperes que diga la meua.

reconec que l’espera és una captivitat plaentera
com em tens, com et tinc.

del meu horitzó i els núvols en tu
dona que accepte
i no òbric el paraigües

august 27, 2012

un poem de-al meu în maghiară

rugăciunea johnnie walker tradusă în maghiară de Raoul Weiss (foto)

rugăciunea johnnie walker

hei, şefu, ştiu că sunt împiedicat,
n-o ascund,
e drept că mai mint, însă
numai când trebuie să-mi
scap pielea,
mai fumez, mai beau,
băutura cu măsură, ţigările
să meargă- cât încape,
dacă am coaie sigur că-mi plac femeile,
îmi iubesc şi cinstesc aproapele
îndeosebi dacă e în fustă, colanţi
şi cu mintea aerisită.
am ucis, da-
gândaci de bucătărie şi
alte gongării, dar sunt de socotit?
şefu, scoatem lichidul din
sticla asta de johnnie walker?
cu măsură, în doi,
am pitit-o pentru o ocazie deosebită,
după dulap.
o să vorbim pe îndelete
de păcate, dacă vrei.
hei, ştiu că ai umor şi
coaie, doar suntem după
asemănarea ta,
n-o să renegi ce au scris unii.
fă-ţi timp,
că fabrica timpului e la tine, fără sindicalişti şi greve
şi piese de schimb lipsă.
hai că avem de povestit, de mustăcit,
nu poza în ciufut, nu mă provoca să înjur, te-am înjurat destul,
ajunge whisky- ul,
ţigări mai cumpăr dacă vrei
Alexandru Petria

johnnie walker ima

hallod-e főnök, tudom hogy béna vagyok,
nem tagadom,
tény hogy néha hazudok, azonban
csak akkor, mikor bőröm
forog a kockán,
dohányzok is, iszok is,
a piát mértékkel, a cigit
ami csak belém fér,
s ha tököm is van hogyne szeressem a nőket,
nem félig szeretem felebarátnőm, s egész közelről
főleg ha szoknyában jön, harisnyában
s jól szellőztetett ésszel.
ölni, öltem,
konyhai svábokat valamint
egyéb férget, de vajon számít az ilyesmi?
főnök, ne szifonáljuk meg együtt ezt
a johnnie walker üveget?
mértékkel, ketten,
eldugtam valami különleges alkalomra,
a szekrény mögé.
majd kidumáljuk magunk
akár bűnökről, ha akarsz.
de hát tudom hogy van humorod meg
tököd is, hisz saját képedre
termetél,
amint egyesek írták, s gondolom, egyetértesz.
szabj rá időt,
hisz nálad van az időgyár, szakszervezet nincs, njémá sztrájk
alkatrészhiány nuku.
gyer’ mer dumálni- s vigyorognivalónk van,
ne légy most fapofa, ne vegyél rá, hogy káromkodjak, hisz sértettelek eleget,
a whisky elég lesz,
cigit ha kell még veszek

 

august 21, 2012

IMITATIO SENSUI

Între Benedetti şi Petria
la cumpăna dintre
lemn
cavernă
suflet

eu rămân cu cel din urmă
departe de a fi înger

dar îl pot sărbători
cu cuvintele mele cele mai bune 

m-ar impresiona mai mult sfărâmarea celor căzuţi
mi-aş da aripile şi eu la dezmembrat
Pere Bessó
Traducere de Alice Valeria Micu

# Mario Benedetti http://en.wikipedia.org/wiki/Mario_Benedetti

august 21, 2012

un poem tradus în maghiară de Balázs F. Attila

pregătită?

o să te cauţi în mine
cu mintea,
cu uterul

n-ai decât să accepţi, sângele tău
să-mi lărgească venele mâinii,
muşchii spatelui,
ca deschiderea unei uşi vara la o cameră întunecată
să-mi încălzească sexul

să intru prin uterul şi mintea ta
precum în gară
în aburul cu miros de cărbune al vechii locomotive

sunt prea comod ca să mă schimb,
n-ai şansa decât să mă umpli

sunt ok vinetele papoutsakia,
bem vinul şi
mergem mai departe,
pregătită?
Alexandru Petria

készen állsz?

keresni fogod magad énbennem
elméddel,
méheddel

kénytelen leszel elfogadni, hogy véred
kezem ereit tágítsa,
hátam izmait,
hogy nyáron sötét szoba ajtajának nyílása
fűtse szexuális éhségemet

hogy méhedbe és agyadba érkezzek
mint vasútállomásra a régi mozdony
szénszagú gőzben

túl kényelmes vagyok, hogy megváltozzak,
csak arra van esélyed, hogy megtölts

a papoutsakia padlizsán jól sikerült,
megisszuk a bort
és elindulunk,
készen állsz?

Balázs F. Attila fordítása

august 19, 2012

acolo, tradusă în franceză de Raoul Weiss

acolo

să te desparţi de carne
precum de cana pe care scrie „boss”;
oho: vorba francezului- ce peripeţii
până şi cu zece degete şi o limbă;
un butic unde n-am lăsat rest
şi nu las, marfă mai de praştie

decât din china- abstinenţa: o aiureală;
statornic oficiez între pulpele
devoalate de fusta turcoaz
neagră, vişină putredă;
nu adoarme
ca în liniştea mănăstirii,
dumnezeu fişează acolo
Alexandru Petria

là-bas

renoncer à la chair
à la tasse marquée « boss » ;
ho ho ! dit-on gauloisement : la belle affaire
pour qui a ses dix doigts et toute sa langue ;
une boutique où je n’ai laissé
et ne laisse perdre aucune denrée, si ce n’est
la plus vulgaire des chinoiseries : la bien folle abstinence ;
j’officie sans relâche entre les cuisses
que me dévoile la jupe turquoise,
noirâtre, griotte mûre,
ne t’endors pas
comme au silence des monastères
car c’est là-bas que Dieu tient son fichier

august 18, 2012

Trei poeme de-ale mele traduse în catalană de Pere Bessó

formes

Semblant
a la pesca
vols alguna cosa que et tinga ocupades les mans
després d’un espetarrec generós de la carn
sentir que l’espera ha tingut al davant les espècies
que has d’assaborir en acabant un lucky strike
que et cansa
i el cansament és un henessy amb gel, en un got tulipa de cristall,
a prop d’unes bragues negres i cabellera
bruna de reflexos pèl-roig al llençol
amb mamelles
i en els pensaments com unes rèpliques percutants
has trobat en facebook: „una dona sense formes
és com un parell de blue-jeans sense butxaques”
açò és

forme

asemănător pescuitului
vrei ceva care să-ţi îngreuneze mâinile
apoi o sfârâială generoasă a cărnii
să simţi că aşteptarea a avut în capăt condimente
că ai după ce savura un lucky strike
că te oboseşte
iar oboseala e un henessy cu gheaţă, într-un pahar tulipe de cristal,
lângă o pereche de chiloţei negri şi plete roşcate brunete
pe cearceaf
că are sâni şi în gânduri ca nişte replici percutante
pe facebook ai găsit: „o femeie fără forme
e precum o pereche de blugi fără buzunare”
asta e

sediment

com la prevenció de les dones al sexe anal
i alcohòlic davant de la cervesa,
com llambric en l’ham,
la simplicitat

la terra en un
camp sembrat de cànem

cap altra cosa
en la longitud de l’estiu

sediment

ca reţinerea femeilor pentru sexul anal
şi alcoolicul în faţa berii,
ca râma în cârlig,
simplitatea

pământ într-un
lan de cânepă

nimic altceva
pe longitudinea verii

carnet d’identitat

la vida
, una resta d’esperma als teus llavis
això t’he contat
com t’he besat la planta dels peus
tenies por de ser ferida
per un altre dels insomnis començant des de demà
l’altre en cadena
no trobava els calcetins
la camisa a quadres
el carnet d’ìdentitat era als pantalons
val, sí
tens una crema marró per a les botes?
vinga, fem el llit
on hauré amollat la corretja?
t’has llavat, perfumat, pintat els llavis
formosa que no infantaràs per a mi
teníem temps encara per al café, el tren era a les 18
ploraves
i jo no plorava
només per a fer veure que sóc fort
a la plataforma el meu capell m’amagava els ulls
el teu capell crema no t’amagava els ulls
jo deixava el somni sense mi
amb el carnet d’identitat en la butxaca de darrere

cartea de identitate

viaţa, un rest de spermă pe buzele tale
ce ţi-am povestit
cum ţi-am sărutat tălpile
ţi-era frică să nu fii rănită
de un altul al insomniilor începând de mâine
altul în şir
nu-mi găseam ciorapii
cămaşa în carouri
cartea de identitate era în pantaloni
este, da
ai o cremă maro pentru bocanci?
hai sa aranjăm patul
unde am aruncat cureaua?
te-ai spălat, parfumat, rujat
frumoasă care n-o să naşti pentru mine
aveam timp de încă o cafea, trenul era la 18
plângeai
şi nu plângeam
doar ca să arăt că sunt puternic
pe peron pălăria-mi ascundea ochii
pălăria ta crem nu-ţi ascundea ochii
lăsam viaţa fără mine
cu cartea de identitate în buzunarul de la spate
Alexandru Petria

august 16, 2012

pregătită?, tradusă în catalană de Pere Bessó

pregătită?

o să te cauţi în mine
cu mintea,
cu uterul

n-ai decât să accepţi, sângele tău
să-mi lărgească venele mâinii,
muşchii spatelui,
ca deschiderea unei uşi vara la o cameră întunecată
să-mi încălzească sexul

să intru prin uterul şi mintea ta
precum în gară
în aburul cu miros de cărbune al vechii locomotive

sunt prea comod ca să mă schimb,
n-ai şansa decât să mă umpli

sunt ok vinetele papoutsakia,
bem vinul şi
mergem mai departe,
pregătită?
Alexandru Petria

llesta?

Buscaràs en mi
amb la ment,
amb l’úter

només has d’acceptar que la teua sang
se m’estenga per les venes de la mà,
els músculs de l’esquena,
com l’apertura d’una porta en estiu a una cambra fosca
que em calfe el sexe

que s’endinse per l’úter i la teua ment
com en l’estació
el baf amb olor de carbó de les velles locomotores

sóc massa còmode per a canviar,
no tens l’oportunitat sinó d’omplir-me

les albergínies papoutsakia estan bé,
ens bevem el vi i
ens n’anem més lluny,
llesta?

august 15, 2012

să-i cinstim la rând

curtea constituţională are rezonanţa beşinii, s-o cinstim,
procurorii vânează votanţi sub binecuvântarea
preoţilor atenţi să-şi atârne credinţa de catedrale,
să-i cinstim,
din pinguini iese cea mai crocantă friptură,
se dă şi copiilor,
vorbele au slăbit şi cad anemice pe stradă,
politicienilor li se întăreşte mai abitir prostia,

să-i cinstim,
în ţara asta second-hand
să-i cinstim,
pe calupuri de dinamită
la rând
Alexandru Petria
august 15, 2012

sediment, tradus în franceză de Raoul Weiss

sediment

ca reţinerea femeilor pentru sexul anal
şi alcoolicul în faţa berii,
ca râma în cârlig,
simplitatea

pământ într-un
lan de cânepă

nimic altceva
pe longitudinea verii
Alexandru Petria

sédiment

comme la réticence des femmes au sexe anal
et l’alcoolique devant la bière,
comme le ver sur l’hameçon,
la simplicité

terre qui dort
sous une fauchée de chanvre

rien d’autre
à la longitude de l’été

august 14, 2012

noaptea, tradusă în limba sârbă de JOLANKA KOVAČ

noaptea

mai ia tramvaiul, nu maşina,
redu ţigările

e păcat să mori sănătos, replici

banii-s scurţi de coadă, spune,

nu te mai întinde la fripturi şi coniac

se îngraşă doar groparii şi popii

e criză

da, e criză, şi dragostea se deschide second-hand:
spuneam aceste cuvinte în vis
iar visul
şi-a aruncat scăunelul de sub picioare
cu gâtul în laţ
Alexandru Petria

noć

sedi u tramvaj, ne idi kolima,
i puši manje.

grehota je umreti zdrav, dolazi replika

para je uvek malo, nastavlja on,
prestani da se kljukaš mesom sa roštilja, konjakom,
samo se grobari i pope goje
kriza je

da, kriza, evo otvara se second hand za ljubav
rekao sam u snu
san je stajao na stolici
sa kanapom oko vrata
i šutnuo stolicu pod sobom
Prevela: JOLANKA KOVAČ

august 12, 2012

O să-mi apară un volum în franceză

O sa fiu publicat cu un volum de poeme in franceza, traduse de Raoul Weiss … Ieri am primit oferta. Aici http://www.le-present-litteraire.com/

august 10, 2012

Cu un grupaj de poeme în „Actualitatea culturală”

În numărul pe iulie-august al revistei „Actualitatea culturală” am un grupaj de poeme, la pag 9.

chibritele

biancă-i la 18 ani nu-i doresc
să-mi aştepte moartea;
nu pentru mine, fiica mea

să nu ne ruşinăm
că tremurăm noaptea,
că punem piedică statuilor în mers pe stradă,
undeva copii,
că ne e frică de întuneric,
mai avem ceva chibrite

nu m-am maturizat încă,
nu mi-a murit tatăl

ceasul

nu m-am pişat pe mine de frică,
a fost pe tăcute,
s-a întins pe spate, capacul, şi gata,
l-au afundat, popa avea de mers la pescuit,
a ţinut-o ca la desenele animate, repede pe foarte repede.
cumva a reapărut lada goală,
s-a întins altul, mitică tebecistul,
şi blonda de la operă,
popa era nervos,
şi iar pe altul au pus acelaşi capac,
„lasă că peştimea poate să astepte, padre,
o sloboade ăla de infiletează şuruburile,
dacă i-a apucat pe toţi,
cum trage la peşti, trage şi la murit”
au refolosit sicriul până au obosit şi au scris
„inventar” pe gard,
şi s-au cinstit cu o pălincă,
şi parcă mi-a trecut febra când a sunat ceasul

putem să murim

că nu e doar viaţa şi moartea,
că le cunoaştem doar pe ele nu-i un argument,
că sarcasmul meu e o iluzie,
şi eu constipat pe budă, şi tu rujându-te,
că iluzia ne pulsează iluzia inimii şi durerea,
că penisul în combustie e iar o păcătoasă de iluzie,
cicăleala ta aşişderea, aşişderea „mai vreau”,
nu te saturi- memoria pe cearceaful care ne ştie până la plictiseală-
neviaţa, nemoartea, îţi încerci şansa să lipeşti nenumitele
sub iluzia candelabrului apris,
pe larga iluzie a peretelui cu lavabilă verde,
că nu e doar viaţa şi moartea, e stabilit,
zici,
putem să murim că mai avem treabă

de un delete

cum să foloseşti scula drept stopitoare doar,
unde e viaţa,
unde şi şeful de sus
a setat altfel

e o modă de oră ultimă,
un nou duş
al inteligenţei,
asexualitatea

îngeri tereştri,
privesc magnoliile fără să le miroasă,
columbianca johanna villamil
îşi desface mândră părul, nu şi labiile,
eticheta unei conserve goale,
nu se îmbârligă când
şi melcii se,
şi cerul aşteaptă până la plictiseală recolta de sufleţele fragede,
îşi spun îngeri tereştri şi zâmbesc

cum şi plictiseala are pielea limitelor
cum nu se enervează şeful de sus de un delete

la amiază

oare tu ştii să mă explici,
ori chiar apartamentul, de nu saund-ul norilor,
ţigara, cafeaua cu gulerul cănii, energizantul assalt,
ca să fiu,
oare carnea e numai pentru tine,
tutunul pentru ţigările din buzunarul blugilor,
cărămida a acestor pereţi doar,
poate groapa din mine prin care văd,
şi cât suntem de nerăbdători

umbră rotundă

eşti aerul din pompă,
uleiul vâscos al îmbinărilor,
mă mânjeşti pe mâini
iubito,
pe suflet,
cârligele de pescuit şi ancora

barca pneumatică trage
râul meu de femeie

sincer, te trăiesc cu o umbră
mai rotundă

status quo

dacă vrei să mă enervezi,
vorbeşte-mi cum să mă las
de ţigări,
dacă vrei să te părăsesc,
că scrisul n-are rost,
iubito tace-mă,
aşa păstrăm măcar aparenţele,
am apă de mare în inimă,
tace-mă cu o cafea,
o prepari minunată

muta

în privire-mi ţin mâinile, gura,
până la scârbă, până la virgulă

eu chelesc, tu rămâi
relativ mare şi mută,
e de zis,
cu sex appeal relativ-
nu te-ai săturat să fii poştită?

te-aş arde cu o ţigară,
ţi-aş trage cu sete şuturi în cur,
să strigi, dovadă că exişti,
numele care-au lăsat în tine,
care au râs, ungându-te cu miere şi fulgi

nu te-ai săturat să fii poştită?

ca o păpuşă gonflabilă
românia
Alexandru Petria

Aici puteţi citi acest număr al publicaţiei http://www.ziarulactualitatea.ro/actualitatea-literara/actualitatea-literara-nr-23-iulie-august-2012/

 

august 9, 2012

Alexandru Petria tradus de Pere Bessó în catalană şi castiliană

noaptea
mai ia tramvaiul, nu maşina,
redu ţigările
e păcat să mori sănătos, replici
banii-s scurţi de coadă, spune,
nu te mai întinde la fripturi şi coniac
se îngraşă doar groparii şi popii
e criză
da, e criză, şi dragostea se deschide second-hand:
spuneam aceste cuvinte în vis
iar visul
şi-a aruncat scăunelul de sub picioare
cu gâtul în laţ
Alexandru Petria
 
a la nit
 
agafa més el tramvia, no l’automòbil,
redueix els cigarrets
és pecat morir sa, repliques
els sous tenen la cua curta, diu,
no et passes amb les fritel·les i el conyac
engreixen només els enterramorts i els rectors
és la crisi
sí, la crisi, i l’amor es destapa de segona mà:
jo deia aquestes paraules en somnis
i el somni
s’aferrà a la cadira de davall dels peus
amb un nus a la gola
 
de noche
coge más el tranvía, no el coche,
reduce los cigarrillos
es pecado morir sano, replicas
los dineros tienen la cola corta, dice,
no te pases con las fritangas y el coñac
sólo engordan los sepultureros y los curas
es la crisis
sí, la crisis, y el amor se destapa de segunda mano:
decía yo estas palabras en sueños
y el sueño
se aferró a la silla bajo los pies
con un nudo en  la garganta
august 4, 2012

noaptea, tradusă în maghiară de Balázs F. Attila

noaptea

mai ia tramvaiul, nu maşina,
redu ţigările

e păcat să mori sănătos, replici

banii-s scurţi de coadă, spune,
nu te mai întinde la fripturi şi coniac

se îngraşă doar groparii şi popii

e criză

da, e criză, şi dragostea se deschide second-hand:
spuneam aceste cuvinte în vis
iar visul
şi-a aruncat scăunelul de sub picioare
cu gâtul în laţ
Alexandru Petria

éjszaka

ülj villamosra, ne kocsiba,
és füstölj kevesebbet

bűn egészségesen meghalni, jön a replika

a pénz mindig kevés, folytatja,
ne tömd magad flekkennel konyakkal,
csak a sírásók és papok híznak
válság van

igen, válság, second-hand nyílik a szerelemnek is
mondtam álmomban
és az álom
nyakán kötéllel,
kirúgta maga alól a széket

în maghiară de Balázs F. Attila

august 3, 2012

Literar e bine

Toamna asta mi se arată rodnică din punct de vedere literar. O să-mi apară la Herg Benet volumul de poezii Călăul harnic. Unele poeme au fost traduse deja de Jeanette Carp în neerlandeză, de Raoul Weiss în franceză şi maghiară, tot în maghiară de Balázs F. Attila şi de Pere Bessó în catalană şi castiliană. Mai am încă două proiecte editoriale pentru lunile următoare, însă nu dau amănunte din superstiţie.

august 2, 2012

noaptea, tradusă în maghiară de Raoul Weiss

noaptea

mai ia tramvaiul, nu maşina,
redu ţigările

e păcat să mori sănătos, replici

banii-s scurţi de coadă, spune,
nu te mai întinde la fripturi şi coniac

se îngraşă doar groparii şi popii

e criză

da, e criză, şi dragostea se deschide second-hand:
spuneam aceste cuvinte în vis
iar visul
şi-a aruncat scăunelul de sub picioare
cu gâtul în laţ
Alexandru Petria

 

éjjel

villamossal is járj, ne csak kocsival,
csökkentsd a cigit

kár azért – vágod rá – egészségesen meghalni

a pénznek, asszongya, rövid a farka,
ne nagyon szaporítsd a grötárt, konyakot

hízni csak a sírásó, meg a pap hízik

válság van

igen, válság, s a szerelem is second-handként nyílik:
ezeket mondtam álmomban
álmom pedig
lába alól elrúgta a zsámolyt
s nyaka körül kötél volt