Posts tagged ‘PSD’

decembrie 9, 2011

Dacă n-ar fi Cărtărescu, aş spune că omul e cam idiot

Pe Mircea Cărtărescu l-au apucat spaimele în Evenimentul zilei de azi: „Întrebat la o întrunire ce se va întâmpla cu pedeliştii dacă el va veni la putere, junele a răspuns fără să clipească: „Îi bag la-nchisoare, că doar la asta mă pricep bine”. Fraza e incredibilă şi inimaginabilă în gura unui politician tânăr, ce vrea să fie altceva decât bătrânii aiatolahi. Da, chiar e altceva: e mai rău decât ei toţi. Cum să te apuci tu să-l dai jos pe Băsescu pentru comportament nedemocratic, cum îl numeşti tu tiran şi cum îţi mai vine la gură, când poţi scoate din tine, tu însuţi, o asemenea monstruozitate? Cum se numeşte cel care bagă oameni la închisoare fiindcă asta ştie să facă cel mai bine? Justiţiar, ca Vadim? Ţepeş-Vodă? Ce scenariu se cloceşte-n mintea întunecată a junelui de pe-acuma corupt de putere?” Se referă la Victor Ponta.  Trec peste chiţibuşul aiatolahi se scrie altfel.
Oho, dar Cărtărescu nu l-a votat pe Băsescu în 2004, cu ale lui ţepe în Piaţa Victoriei? Ba da. Care-i atunci problema?
Scriitorul reuşeşte să comită săptămânal câte-o gogomănie, vândută fraierilor ca editorial. Dacă ar fi vorba de altcineva, şi nu de un autor talentat, aş spune că omul e cam idiot. Că senil n-are cum să fie la 55 de ani.

Reclame
februarie 21, 2011

Scrisoare deschisă către fratele maghiar

Sper că n-o să te superi că te numesc fratele meu. Pot să-ţi spun Attila, şi  Béla, şi Miklós, chiar şi Kornél, ca să fii chiar tizul meu. În fond, e o convenţie. N-o să folosesc cuvinte mari, că scriu aceste cuvinte pentru că trăim pe acelaşi loc geografic, că România este sau ar trebui să fie o mare familie. Încerc să fiu doar firesc, familiar. Şi sincer, în primul rând.

Amândoi avem o problemă. Una imensă. Şi care nu suferă amânare. Pe lângă nenorocirile de fiecare zi, legate de preţurile crescute haotic, pe lângă faptul că nu te poţi culca liniştit de grija a ceea ce-o să se întâmple mâine. Şi problema aceasta care priveşte viitorul, dacă stăm să judecăm, are treabă şi cu preţurile, şi cu liniştea somnului. Problema e că ţara este guvernată dezastruos. Neajunsurile economice numai naivii le pot pune doar pe seama crizei mondiale. Şi tu nu cred că eşti un naiv.

Ce mă doare pe mine, cred că te doare şi pe tine. Numai că există o deosebire. Dacă eu reprezint un partid de opoziţie, tu, prin cei pe care i-ai votat, Attila, fără să vrei şi probabil fără să te mai întrebe nimeni, cauţionezi un guvern care distruge ţara. Şi vieţile noastre, tizule Kornél. Îţi place de ce se întâmplă în spitale, de ce se întâmplă cu pensionarii, de toată mizeria care ne înconjoară, că învăţământul este la pământ? Dar oare ce nu mai este la pământ în afara instituţiilor de forţă, represive? Care să fie eficiente ca să ne dea în cap dacă ne strigăm păsurile, la o adică.

Attila, când ai votat cu UDMR, ai sperat că o să fie mai bine. Pentru tine şi copiii tăi. Şi este mai bine? Am ajuns slugile FMI, iar guvernul PD-L a ajuns să fure din banii luaţi pe datorie. Datorie pe care va trebui s-o plătim toţi, şi eu că sunt în opoziţie, şi tu fiindcă UDMR este la putere. Ce-o să le zici copiilor tăi, peste ani, când o să te întrebe de ce tot trebuie să plătim datorii? Că  UDMR a fost la guvernare ca să fure clica lui Băsescu şi Boc? N-o să poţi să-i explici că ai urmărit nu ştiu ce drept al maghiarimii, acum când maghiarimea are şi universitate. N-o să te creadă. Şi pe drept cuvânt. Ba, s-ar putea ca peste ani să nu mai fie nici un UDMR, deoarece este real riscul ca să nu mai intre în Parlament dacă îşi menţine asocierea cu o gaşcă de hoţi şi incompetenţi.

Kornél, dacă nu iei atitudine urgent, copiii tăi o să te considere vinovat. Este un moment decisiv. Convinge-i pe parlamentarii din UDMR să nu mai susţină PD-L-ul la guvernare. Să se alăture celor care iubesc această ţară, cărora le pasă de ce se întâmplă cu ea. Ca ardelean, am crescut cu convingerea că maghiarii sunt oameni dintr-o bucată. Că iubesc legalitatea şi echilibrul. Şi România are nevoie de legalitate şi echilibru.

Kornél, sper ca în aceste momente de răscruce să judeci corect şi să acţionezi.

 

Cu gânduri doar de bine,

Cornel Itu,

Deputat PSD

Vice-lider al Grupului PSD pe Ardeal

septembrie 15, 2010

Cum urasc politicienii de la putere presa

Tocmai vroiam să scriu despre aberația legislativă propusă de Silviu Prigoană, care se dorește un pumn în gura presei, când am văzut pe agențiile de presă o declarație politică a deputatului PSD Cornel Itu, susținută în Parlament. Același politician dejean s-a solidarizat săptămâna trecută cu creatorii împotriva nedreptei O. G. 58, fapt relatat de mine în ”Răsunetul”.  Deoarece ideile politicianului sunt în concordanță cu ale mele, am o soluție ușoară. Fiindcă merită, îi reproduc în totalitate textul, intitulat ”Libertatea presei este în pericol”:

”Politicienii de la putere urăsc ziariştii. Cum urăsc şi oamenii cu casele distruse de inundaţii care-şi spun păsurile, cum urăsc profesorii care-şi cer drepturile, cum urăsc pensionarii care n-au acceptat să li se reducă pensiile. Politicienii de la putere au ajuns să-şi urască propriul popor, popor ce nu mai acceptă minciuna, batjocura şi crasa lor incompetenţă. Iar ziariştii, cu minusurile şi plusurile lor, ca toţi oamenii, sunt ce-i ce scriu despre starea de spirit existentă, despre calvarul prin care trece România sub conducerea lui Traian Băsescu şi a camarilei sale. Ceea ce nu convine şi exasperează. Ceea ce produce prăbuşirea în sondaje a acestor oameni pricepuţi doar în nepricepere, încolţiţi de teama apropiatului lor sfârşit politic. Care este inevitabil.

Asemuirea ziariştilor cu teroriştii, ca un risc pentru siguranţa naţională,  într-un document al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a fost primul semn de netăgăduit, nedrept, revoltător şi stupid, al urii faţă de presă. A urmat istoria cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, umilitoare a creatorilor, printre care se numără şi gazetarii, ce a născut un imens scandal- despre care am vorbit în declaraţia mea politică anterioară, când m-am solidarizat cu aceşti oameni de valoare-, nestins încă, fiindcă bâjbâielile de ultimă oră ale guvernului nu au reparat încă răul generat. Nu amintesc ieşirile bruşte în peisaj ale câte unui potentat, zbârlelile câte unuia cu nervii slăbiţi la presă, acestea sunt insuliţe pe marea de ură a guvernanţilor faţă de presă, pe care ar dori-o obedientă şi controlată, poate asemenea celei din Estul nu prea îndepărtat. Controlul asupra presei a devenit o obsesie a guvernanţilor, simptomatică pentru teama lor în fond, pentru dorinţa lor arzătoare de-a ascunde ce nu le convine.

Ca politician, nu ai cum să nu fi omeneşte nemulţumit de ce scrie câteodată vreunul despre tine. Dar trebuie să accepţi situaţia, face parte din regula jocului, nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi. Şi să încerci să tragi o concluzie, dacă textul nu este vădit rău-intenţionat, ca să vezi dacă ai greşit. Însă, când aproape toţi te critică, atunci ai o problemă. Ca în povestea cu insul căruia îi zice şi al treilea apropiat că este beat şi el se hotărăşte, în final, să meargă să se culce. Aşa-i şi cu actuala putere, numai că liderii ei nu recunosc că ar trebui să meargă să se culce, să se eclipseze.  

Ca politician, fără să mă tem că greşesc folosind cuvinte mari, am convingerea că trebuie să încerc să veghez şi asupra libertăţii presei, presă confruntată şi aşa cu grele probleme economice, care-i fac extrem de dificilă activitatea, pentru că românii au murit în decembrie 1989 şi pentru libertatea cuvântului, nu numai pentru căldură în case şi alimente. Din această cauză, proiectul de lege depus la Parlament de un grup de parlamentari în frunte cu Silviu Prigoană, de trecere a presei scrise sub controlul Consiliului Naţional al Audiovizualului, care să emită licenţe publicaţiilor, şi să le retragă, la o adică, atunci când ziariştii nu ascultă comenzile politice, a fost pentru mine picătura care a revărsat paharul.

Libertatea presei este într-un serios pericol. Fac apel la toţi oamenii responsabili din Parlament să nu mai tolereze această stare de lucruri.”

Sper ca politicienii responsabili din arcul guvernamental să-l oblige pe Prigoană să-și retragă aberația legislativă.

septembrie 8, 2010

Cultura nu este excrementul unui caine, totusi

În apărarea creatorilor

Solidarizare la nesupunere civică

Într-o ţară cu avalanşe de vorbărie, în care cuvântul cultură este purtat propagandistic pe drumurile celor patru zări ca sfintele moaşte, dar care- de fapt- nu valorează în ochii politicienilor – a majorităţii lor – nici cât excrementul unui câine, excepţiile merită evidenţiate. Ca să n-o lungesc, spun că am reuşit să conving un deputat, din Dej, oraşul în care m-am născut, fiindcă pe cei din circumscripţia electorală de care aparţine Becleanul, oraşul unde stau, îi vezi mai repede în pozele rămase din campania electorală, să ia poziţie în parlament împotriva spolierii fiscale a creatorilor, pusă la cale de Emil Boc şi şleahta sa. Transcriu declaraţia politică a omului, citită luni în Camera Deputaţilor:

„ Susţin greva fiscală a creatorilor

Elita intelectuală a României este batjocorită de către Guvernul Boc. Nefiind în stare să sprijine cum ar trebui cultura, guvernanţii au găsit modalităţi de-a încurca şi mai mult lucrurile, care au ca rezultat sărăcirea creatorilor.

Un grup masiv de scriitori, actori, pictori şi jurnalişti de mare valoare a adresat nu demult o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu, Avocatului Poporului- Ioan Muraru şi preşedintelui Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, intitulată- “Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?”. O redau aici:

”Impunerea CAS şi CASS pe drepturile de autor şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20% ne obligă pe noi, semnatarii acestei SCRISORI DE PROTEST, creatori şi deţinători de drepturi de autor, să protestăm cu fermitate şi să cerem Guvernului României, Preşedinţiei şi Curţii Constituţionale să corijeze o decizie care îi va face pe cei mai mulţi dintre deţinătorii de drepturi de autor să trăiască la limita de jos a subzistenţei. Atragem atenţia decidenţilor din Executivul României că vom folosi, până la rezolvarea cererii noastre, toate formele legale de protest, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.

Nu avem de ce să fim impozitaţi de două sau chiar de trei ori în plus pentru creaţia noastră. Pe lângă impozitul de 16% pe veniturile din drepturile de autor, cât lua statul fiecărui creator până acum!, se vor adăuga noi impozite sociale şi scăderea cotei forfetare de la 40% la 20%. Se vor impozita astfel 80% din orice contract pe drepturi de autor şi 75% din contractele pentru operele monumentale.

Guvernul României nu trebuie să pună noi biruri sociale pe creaţie pentru că astfel îi aduce pe mulţi creatori într-o situaţie de faliment social, economic şi financiar şi îi va determina pe foarte mulţi dintre aceşti creatori să părăsească România. Rezultatele acestor drepturi de autor nu sunt produse de serie, sunt produse unicat!, chiar şi atunci când un jurnalist ori un scriitor scrie un text critic la adresa guvernării sau a clasei politice. Creaţia fiecăruia dintre noi nu e mediată nici de Fisc, nici de cei de la putere, ci numai şi numai de o Instanţă superioară tuturora dintre noi. Operele noastre culturale, artistice, ştiinţifice şi info-educaţionale sunt unicat, taxate numai de talent, stil şi educaţie. Cu ce drept ne diminuaţi drepturile de autor?

În al doisprezecelea ceas, puteţi opri exodul de creiere din România şi sărăcirea celor care apără prin operele lor unice identitatea culturală şi spirituală a României!

Aţi putea face un pas înapoi pentru a face toţi un pas înainte!”

Această scrisoare deschisă, până acum, după ştiinţa mea, n-a primit un răspuns rezonabil. De aceea, semnatarii ei, au declarat că vor trece, în semn de protest, la grevă fiscală începând cu 1 septembrie până la  abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010, care a provocat această stare de lucruri.

Personal, susţin greva fiscală a creatorilor. Oamenii de cultură trebuie preţuiţi şi stimulaţi, nu batjocoriţi, umiliţi şi spoliaţi. Prin nesupunerea lor civică atrag atenţia asupra injustiţiei.

Fac apel la colegii mei parlamentari, din toate partidele, ca să abrogăm Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010. Această reglementare ruşinoasă e cazul să fie îndepărtată. Aici nu este vorba de opţiuni politice, ci de respect pentru cultura română. 

Cornel Itu,

Deputat PSD,

Vice-liderul grupului PSD și PC pe Ardeal din Camera Deputaţilor”

Menţionez că sunt unul dintre semnatarii scrisorii deschise pro grevă fiscală. Din cei peste o mie. Este interesant că asociaţiile scriitoriceşti din Bistriţa au rămas pasive. Probabil că n-au vrut să scape din gură suzeta sponsorizărilor pe care le primesc din zona Puterii. Totuşi, pe lângă bani, ai nevoie şi de caracter. Când este cuţitul la os, măcar, ca efortul să nu fie insuportabil.

august 31, 2010

Serban Foarta: Un apel catre Ponta si Antonescu

Stimate domnule Crin Antonescu,

Stimate domnule Victor Ponta,

Ordinea în care vă numesc e una alfabetică, desigur; dezordinea la care (cu voie, fără voie) contribuiţi şi Dvs, e una analfabetică la culme.

Nu fac parte dintre indivizii care umplu, seară de seară, micile ecrane (sau… ecranii!) şi nu vorbesc decât în nume propriu.

Iată, pe scurt, cam despre ce e vorba, domnilor Crin şi Victor: aveţi nu doar o şansă unică, se pare, dată fiind degringolada actualei noastre guvernări, dar şi datoria istorică, aş zice, s-o măturaţi, cât mai e timp, de la Putere.

Or, Dvs vă tot hârjoniţi, făcând caz de marile principii doctrinare pe care vreţi să le întruchipaţi.

Dacă unul e pe cale să se-nece şi vă stă-n putere să-l salvaţi, nu cred că, înainte să o faceţi, îl întrebaţi dacă-i de dreapta sau de stânga!

Actualii noştri guvernanţi (sau guvernante) vă râd în nas, domnilor „cu principii”, deoarece aceştia n-au niciunul: nu sunt de dreapta, nici de stânga, ci de dedesubt, ca orice mafie.

Nu ştiu ce vă împiedică, de fapt – egolatria, vanitatea sau capriţul?! –, să vă daţi mâna temporar, alcătuind, cu ajutorul  a vreo zece transfugi ai coaliţiei guvernamentale, o majoritate aptă să-i imprime acestei ţări în comă un alt curs.

Altminteri, fără să vreau să cad în vorbe mari, va trebui, odată, să răspundeţi nu numai în faţa Istoriei (cu „I” majuscul), dar şi în faţa unui derizoriu viitor electoral al Dvs şi al partidelor pe care le conduceţi.

În aşteptare, – Şerban Foarţă, scriitor (membru al niciunui partid politic, nici în trecut, nici azi)

(de pe Agentiadecarte.ro(

noiembrie 18, 2008

Blasfemie marca PD-L

„Tatal nostru care esti in PDL

Sfinteasca-se candidatura ta;

Vie deputătia ta,

Faca-se voia noastra

Precum in politicianism sa nu fie

Si sa nu faci pe pamant.

Painea noastra cea de toate zilele

Da-ne-o noua astazi

Caci iti vom ierta si noi pacatele tale,

Precum ne vei rasplati si tu pe noi…”
Este o  dovadă a inteligenţei fiicelor lui Nicu Mihoc, candidat PD-L la Camera Deputaţilor în Târgu Mureş.
Cu ani în urmă Ioan Solcanu a spus că Dumnezeu este PSD
-ist.