Posts tagged ‘radu tuculescu’

iunie 11, 2012

Azi sunt la TVR 3

În seara asta, de la 22.30, mă puteţi vedea pe TVR 3. Scriitorul Radu Ţuculescu a realizat un film de 30 de minute despre mine. Emisiunea „Români fără frontiere”

Reclame
mai 6, 2012

Romanul „Povestirile mameibatrine”, tradus in franceza. Radu Tuculeascu pleaca intr-un turneu de promovare

O traducere a romanului „Povestirile mameibatrine” de Radu Ţuculescu a apărut ieri la Paris, la editura Ginkgo, într-un tiraj iniţial de 3.000 de exemplare, ceea ce este fantastic. Nu ştiu câţi autori români se pot lăuda cu aşa ceva. Începând cu 10 mai, Ţuculescu începe un turneu de 10 zile de promovare a cărţii în Franţa. O să vă dau în curând şi alte amănunte.

decembrie 29, 2011

Cu cine dintre scriitori ai vrea să te îmbeţi de Anul Nou şi cu cine nu? Ancheta Tiuk

Intrebarea din titlu este subiectul anchetei pe care o s-o publice nonconformista revistă literară Tiuk, în ianuarie.

Zis-am meu:

Cu Radu Ţuculescu. Nu ne-am îmbătat împreună de când eram elev la Cluj. Nu ştiu dacă mai bea ca altădată, însă scrie proză la fel de bine, dacă nu mai bine. Este unul dintre marii prozatori ai acestei ţărişoare, căruia critica îi este datoare. Ştiu că trebuie să-i apară un roman cu care cred că o să dea lovitura. Deşi nu-mi surâde, ca altădată, perspectiva de a-mi bea minţile, cu Radu aş face o exceţie. Este generos, are simţul umorului. Altfel, prefer un coniac lejer alături de un prieten care n-are treabă cu literatura.

Redacţia aşteaptă răspunsuri de la scriitori pînă pe 10 ianuarie, pe adresa de e-mail:
revista.tiuk@gmail.com

septembrie 25, 2011

PDF Revista „Tribuna” cu articolul lui Radu Ţuculescu despre „Deania neagră”

Cu întârziere, am făcut rost de pdf-ul cu numarul în care a apărut cronica marelui prozator Radu Ţuculescu despre mine… E aici tribuna cu deania

septembrie 5, 2011

Bucuria scriitorului

Care scriitor spune că nu se bucură când scriu despre textele lui autori pe care îi simte aproape,pe care i-a citit încă din timpul liceului, în perioada de formare, acela este un ipocrit mâncător de cacao.

De-a lungul timpului, am fost emoţional când au scris despre poezia mea Alex Ştefănescu, Romul Munteanu, Traian T. Coşovei, Ioan Holban sau despre proză Petru Popescu, Liviu Antonesei, George Arion şi Radu Ţuculescu.  Le mulţumesc!

septembrie 4, 2011

Radu Ţuculescu despre Deania neagră

Petria din Deania sau Petele negre ale vieții noastre cotidiene…

 

Morți, cimitire, sinucideri, copilărie, babe, adolescente, sex, primari, indivizi maturi și tembeli bătîndu-și joc de copii, senatori, mărunți afaceriști postrevoluționari, lapte de mamă tînără, profesori obtuzi, pensionari, liceeni, îmbogățiți peste noapte, garoafe cu viermi, tiruri pline cu prezervative, chat, consilieri, partide, primari, iubiri carnale, bunici, copii tăiați de tren, medici, benzinari, tîrfe, călugări, înecați, spînzurați, sicrie, ziariști, români, maghiari, țigani, scriitori…Toate acestea, și multe altele, în orașul (fictiv) numit Deania. Acesta poate fi foarte bine orice oraș, mai mic ori mai mare, din draga noastră patrie. Cel care a ”inventat” numele orașului se numește Alexandru Petria și locuiește, zic eu, în…Deania, cum altfel? Mai ales că Petria rimează, subtil, cu Deania…  Dar nu locuiește el acolo degeaba.  Observă, analizează, disecă realitatea din juru-i cu lama subțire a unui bisturiu de chirurg, fără menajamente, ”operează” caractere și sentimente, trece dincolo de aparențe încercînd să descopere laturile mai puțin vizibile (și, adesea, mai puțin plăcute…) ale oamenilor societății din care este obligat și el să facă parte. Iar apoi, cînd renunță la grijile prea pămîntești și reușește să se desprindă de mica lui ”obsesie” – Internetul- …Alexandru Petria scrie. Pînă cînd se adună de-un volum. Apoi îl publică, doar n-o să țină manuscrisul în sertarul biroului ori pe noptiera vreunei femei (mai mult ori mai puțin iubită…) care s-ar putea numi Renata sau Miralma sau, de ce nu, Salma Hayek! Cel mai recent volum al său poartă titlul vag misterios  Deania neagră și a apărut la Editura Herg Benet în anul de grație 2011. (În țara noastră, se pare, toți anii sînt ”de grație”…)

Sandu Petria a publicat întîi, ca orice român care se respectă, cîteva volume de poezii, apoi un micro-roman intitulat (pur și) simplu Zilele mele cu Renata iar după ce a operat cu bisturiul (precum un fin specialist) dar a dat și cu toporul, obligat de situații și de…vremuri,  persiflînd parcă un vechi îndemn poetic comunist (citez aproximativ: ”…haideți, băieți,  să dăm cu barda/ căci aceasta este arta…” ),  a imaginat un ”ținut” cu oameni și străzi, cimitire și instituții, clădiri și stadioane, parcuri și crematorii. Prozele din volumul Deania neagră amintesc de ”nuvelele-minut” ale lui Orkenyi Istvan dar și de unele povestiri ale minunatului Hrabal. Umorul negru dansează fără opinteli cu ironia și chiar cu autoironia, grotescul se aliniază corect cu duioșia, sarcasmul face casă bună cu notația exactă, aproape reportericească. Autorul se mișcă degajat pe diversele ”portative” stilistice, preferînd, mai ales, expresivitatea simplității față de ”stufozitatea” unor fraze prea îndelung elaborate. Se dezvăluie, adesea, a fi fără menajamente, arătînd cu degetul, punîndu-l pe ”rană”, folosind un limbaj frust, fiind în stare, însă, a ”scrie chestii vesele chiar și cu inima flendurită.” Contrapunctul e bine stăpînit iar cuvintele se înșiruie în propoziții și fraze de-o acuratețe și o sprinteneală lăudabile. ”Ciurar sponsoriza biserici și mănăstiri. Mergea în fiecare duminică la slujbă. Când nu era în vreo delegație sau la vînătoare. A descoperit că la vânătoare poate să-și facă noi relații utile. Și-a cumpărat puști, ogari. Deși nu-i plăcea băutura, după partidele de vânătoare stătea la câte-un chef cu colegii vânători. Afaceriști, magistrați, polițiști, ziariști. Se prefăcea că bea și-i urmărea cum îi apucă limbuția, cum devin alți oameni după creșterea numărului de pahare date peste cap. Lua aminte. Ajuns acasă își nota picanteriile compromițătoare. Atent. Nu știa când o să-i fie de folos. Pe fișe, după nume. Cu anii, și-a strâns suficiente informații cât să poată ruina carierele unor suspuși din regiune…”

Alături de micro-romanul Zilele mele cu Renata, volumul de scurte povestiri intitulat Deania neagră se dovedește a fi încă o ”piatră” solidă pusă la temelia  prozei lui Alexandru Petria.

Radu Țuculescu

textul a aparut in Tribuna nr 216