Posts tagged ‘social’

mai 30, 2018

Mic elogiu al fricoșilor și leneșilor

Frica și lenea sunt vitale, ca mâncarea, căldura, un dinam al evoluției.

Sunt defecte doar în măsura în care nu sunt urmate de acțiune, atunci când se rămâne într-o auto-combustie inertă, în blegeală, tangentă cu prostia și autosuficiența, amputată de urgența voinței, stearpă.

Din frică, omul își ascute reflexele, are atenția mai trează, încearcă să nu scape niciun amănunt care i-ar putea periclita statusul sau chiar existența. Are nevoie de ea în artere ca, prin turbionul reflexele de apărare, să găsească soluții noi, neașteptate, surprinzătoare. Improbabile ori imposibile dacă nu se aprindea bricheta fricii. Fiind pus la zid, în extremis- având de ales între viață și moarte, e nevoit să depășească imobilismul, conformismul, regulile încetățenite, conștiința altitudinii propriilor puteri, să găsească resurse nebănuite de curaj pentru a rămâne pe linia de plutire. Nu e o noutate să spun că din frică s-au născut nenumărați eroi.

Leneșul nu e un inutil, dacă are încrengăturile neuronale profund și amplu definite la purtător. Este de tolerat, nu e exagerat de zis- de ocrotit, precum un monument al naturii. Va imagina orice ca să nu muncească, cu impunerea unui target, imaginația având traseu pe ruta acțiunii. Lenea e de obicei un ataș al inteligenței. În contradicție cu insul harnic, ce obține un plus prin constanța muncii, prin efort, leneșul o să facă să apară, ca un prestigitator din mânecă, o soluție ca să ajungă grabnic în punctul unde se situează și plusul celui harnic. Nu prin încordarea mușchilor, nu prin valuri de transpirație, prin scurtături, prin invenții și inovații. Prin scăpărările intelectului. Lenea îl provoacă și obligă să fie cu aflux de idei, ca să-și prelungească tabieturile. Cu adaos de acțiune imaginativă, fereala de muncă aduce mai aproape progresul.

Nu condamnați pe nimeni la prima strigare, e la fel de pasibil de un avantaj ca învățarea obiceiurilor leilor pentru un cosmonaut. Ce și cum pare nu e chiar ce este.

 

Reclame
mai 29, 2018

Cazul revoltător al unui deținut politic în U.K. Free Tommy Robinson!

Să vorbești despre libertate, când arunci un om în pușcărie pentru ideile sale, reprezintă o ipocrizie, precum ai susține că Arabia Saudită este un fanion al democrației. Și când lucrurile se petrec într-o țară ca Anglia, treaba e de natură să ne pună al naibii pe gânduri, asupra viitorului fiecăruia dintre noi, al omenirii în viitorul apropiat.

Ziaristul Tommy Robinson a fost arestat în fața Tribunalului din Leeds, în 25 mai, fiindcă transmitea de pe stradă, în direct pe Facebook, despre un proces al unei bande de violatori musulmani. A fost acuzat de suspiciunea de tulburarea a ordinii publice, condamnat în regim de urgență pentru 13 luni și încarcerat.

De parcă condamnarea în sine nu era destul de revoltătoare, judecătorul de caz a interzis presei britanice să relateze despre Tommy Robinson. Dacă ce-a pățit omul nu e o secvență desprinsă din practicile regimurilor totalitar comuniste sau fasciste, atunci nu e o minciună dacă zic că-mi beau zilnic cafeaua tacticos cu Papa Francisc.

La ora aceasta, Tommy Robinson este un prizonier de conștiință, un deținut politic, victimă a fătălăilor corectitudinii politice. Condamnat la fel de aberant de justiția britanică precum a fost condamnat la moarte micuțul Alfie Evans, căruia, cu toată insistența părinților, i s-a refuzat plecarea la tratament în Italia, ca să moară, în final, într-un spital englezesc.

Tommy Robinson a condamnat violențele islamiștilor din U.K de mai mulți ani, aspect pentru care nu e la prima încarcerare. Ceea ce nu se face, nu? Doar ei sunt toți pașnici, cu o religie a păcii, nu? Doar e civilizat să ne lăsăm fiicele și soțiile violate, stând pasivi, nu? „Tommy Robinson, un „băiat de cartier”, născut și crescut în Luton, alături de musulmani, unul dintre numeroșii ultrași englezi, putea rămâne un anonim, dar viața i s-a schimbat complet în momentul în care a văzut cum veteranii din Afganistan, care defilau anual pe străzile orașului său, au fost atacați de islamiștii lui Anjem Choudary, fără ca poliția britanică să intervină! Soldații trimiși de guvernul britanic să lupte în Afganistan împotriva fundamentaliștilor islamici, odată întorși acasă erau atacați de fundamentaliștii islamici fără ca guvernul să facă ceva! A fost momentul în care s-a hotărât să înființeze English Defense League. A fost momentul în care a devenit un „extremist de dreapta”. A fost clipa care l-a transformat pe Tommy Robinson în inamicul nr. 1 al guvernului britanic și al islamiștilor protejați de acesta!”, a scris Bogdan Calehari pe blogul său.

În societățile unde corectitudinea politică încalcă ordinea naturală și legile firii, patrioții riscă să fie etichetați rapid ca „extremiști de dreapta”, pentru ca prin anatemizare să se înăbușe orice discuție, să se ascundă adevărurile neconvenabile. Patriotismul este un delict de neiertat în ochii globaliștilor.

Ce e mai dramatic e că Tommy Robinson este în pericol să-și piardă viața în detenție, deoarece majoritatea închisorilor din U.K. sunt pline de bande de islamiști, din cei cu care a avut altercații.

Pe internet a fost lansată o petiție către Theresa May, ca să-l grațieze pe ziarist. Vă invit s-o semnați. Este aici https://www.change.org/p/theresa-may-mp-free-tommy-robinson?recruiter=867031286&utm_source=share_petition&utm_medium=twitter&utm_campaign=share_petition&utm_term=triggered.

Free Tommy Robinson!

aprilie 19, 2018

Invidia ca vehicul al progresului

Cum mănâncă spaghete, fripturi, ciorbe, precum se îndrăgostește și se bucură de sex, cum bea coniac ori votcă, cu aceeași repetitivitate și constanță individul își invidiază semenul. E în fibra relațiilor sociale.

Pe conexiune creștină, mă refer la ce cunosc, invidia este condamnată, desconsiderată, însă n-ai cum s-o eradichezi, fiindcă e în proporție de masă, cu reflexe existențiale de duritatea oțelului. Și nici nu cred că e de înlăturat, și dacă ar exista posibilitatea. Invidia e în sine un vehicul al progresului. O pistă, susținută prin ambiție și muncă, de-a depăși o situație materială inferioară, de-a accede într-o funcție, de-a ajunge la ceva îndelung râvnit; ca la culturiștii ce-și lucrează mușchii- un supliment nutritiv al competiției. În același timp, ea scoate din letargie, din eventualul imobilism, declanșează sau accelerează ambiția, lichid amniotic și, totodată, cordon ombilical al curajului. Deschide o șansă. E o formă de conștientizare, prin puterea exemplului, că e posibilă înfăptuirea și a ceva la care, înainte de-a observa la alții, nici nu te-ai fi gândit. Sau ai considerat că nu merită să te preocupe, deoarece vorbea un vocabular al imposibilului. Invidia nu e motiv de mândrie, dar e sănătoasă pentru bunăstarea colectivității umane, vitalizantă. Ca oaia- nu-i frumoasă, ba și pute, dar carnea ei este comestibilă, iar lâna-i folosită în industrie.

Desigur, ca în tot ce-i omenesc, e cu plus și minus. Pe lângă aspectul stimulator, în anumite cazuri, are forță gravitațională și-o latură călcând chiar în pașii infracționalității, când invidia devine distructivă, și auto-distructivă câteodată. De ce să aibă altul ce n-am eu? Și dă-i și încearcă să ștergi de pe fața pământului exemplul țintit, la a cărui stare îți dai seama că n-o să ajungi în vecii-vecilor. Însă, cum nu-s mai numeroși infractorii și sinucigașii decât oamenii normali, așa e și cu această trăsătură de caracter.

Nu-mi plac invidioșii, dar ce-i al lor e al lor!

ianuarie 30, 2012

Revolta slugilor

În ultimii ani, exasperarea mi s-a întins de la cafeaua de dimineaţă până adânc în noapte. Şi în orele de insomnie, când şi când. M-a copleşit aroganţa şi nesimţirea regimului Băsescu, apetitul pentru furt al celor de la putere, felul cum s-au înstăpânit în absolut toate domeniile ca o armată de ocupaţie. O ocupaţie a românilor asupra românilor, mai perfidă şi mai periculoasă decât una pe bune, împotriva căreia e o îndatorire să lupţi cu arma în mână. Într-un război real regulile sunt ca „bună ziua”, ştii ce să faci, inamicul e clar definit. Ocupantul străin nu încearcă să se ascundă mimând democraţia ca oamenii lui Băsescu. Împotriva perfidiei, armele regulilor democratice sunt puţin eficiente fără o susţinere masivă şi fermă a populaţiei.
În nu ştiu câte articole mi-am arătat nemulţumirea faţă de pasivitatea cetăţenilor, predispuşi să îndure ce n-ar îndura alte naţii. Lehamitea. Chiar şi scârba. Vorbeam de absenţa demnităţii, de mentalitatea de slugă, aia cu „capul plecat sabia nu-l taie”, „gura bate curul”… Dar cel mai mult m-a durut apatia tinerilor, nascuţi parcă bătrâni, încorsetaţi în conformism.
Începând cu 13 ianuarie 2012, odată cu debutul manifestaţiilor spontane din mai fiecare oraş, s-a deschis o falie. Populaţia protestează. Destul de anemic pe străzi, însă nemulţumirea este generalizată. Cei de la Putere sunt în cădere liberă, e o chestiune de timp să iasă de pe scena publică.
Articularea haotică a nemulţumirilor seamănă totuşi cu revolta unor slugi, numiţi viermi şi ciumpalaci de anumiţi oficiali din PD-L… E un început. Mai e până când românii o să înveţe să se ridice din genunchi fără complexe. Până-şi înscriu libertatea în ADN.
Alexandru Petria

ianuarie 22, 2012

Ce pozitie are Academia Romana fata de revolte

APELUL ACADEMIEI ROMÂNE

Prin tradiţie şi prin statut, Academia Română nu participă direct la viaţa politică a ţării. Obiectivele ei presupun o totală independenţă faţă de ideologiile de partid şi faţă de orice angajament electoral, dar ca instituţie de bază a naţiunii, Academia este un observator atent şi echidistant al societăţii româneşti.
Poporul nostru este confruntat cu o gravă criză, care nu se mărgineşte la domeniul economic, ci priveşte ansamblul vieţii şi al viitorului său. Academia Română, un adevărat parlament cultural, este datoare să fie apărătoarea intereselor fundamentale ale românilor şi nu poate trata cu nepăsare frământările actuale de pe scena publică şi politică.
În condiţiile actualelor mişcări politice, a nemulţumirilor cu privire la situaţia economică dar şi morală din ţară, ne adresăm întregii clase politice, îndemnând-o să dovedească, în acest moment delicat, nu doar maturitate, responsabilitate, luciditate şi echilibru, ci şi bună-credinţă, cooperare şi participare la dialog.
Economia, educaţia, sănătatea, ştiinţa şi cultura naţională, exploatarea resurselor naturale ale României numai în interesul poporului român sunt probleme care preocupă pe membrii şi cercetătorii Academiei Române.
Întreaga ţară, aşteaptă de la oamenii politici, soluţii economice şi sociale de dezvoltare durabilă a ţării, de atenuare a efectelor crizei economice. Aşteptăm o competiţie a ideilor bune, a programelor performante şi a acţiunilor perseverente, în dialogul atât de necesar pe scena publică şi la tribuna parlamentară.
Pentru elaborarea şi aplicarea programelor de dezvoltare, Academia Română îşi oferă competenţa si experienţa, având ca exemplu activitatea iluştrilor noştri predecesori în multe momente grele ale României.
Considerăm că numai dialogul cu toate forţele politice, sindicale, patronale şi cu societatea civilă, poate conduce la cele mai bune soluţii pentru România, soluţii bazate pe profesionalism, bună credinţă si moralitate.
Elite, oameni competenţi şi performanţi, buni slujitori ai interesului naţional se găsesc în partidele politice, societatea civilă, economie, mediul academic şi universitar. Promovând chemarea lor la acţiune publică în comun, la dialog şi nu la confruntare, se pot găsi căi spre mai binele ţării şi al tuturor cetăţenilor săi.

Biroul Prezidiului Academiei Române
18 ianuarie 2012

ianuarie 16, 2012

O emisiune intrerupta la B1 TV…

Ieri, pe B1 TV, de la ora 19, trebuia sa fie difuzata emisiunea Doctor B1, unde urma sa se discute despre medicina de familie. Au fost invitati medicii Otilia Tiganas si Sever Cristian Oana. Datorita manifestatiilor din Bucuresti, transmisiunea a fost intrerupta dupa aproximativ 15 minute si s-a trecut la prezentarea protestelor antiguvernamentale.
Doctor B1 a fost asteptata de mii de medici de familie, destui dintre ei fiind nemultumiti de ceea ce s-a intamplat. Conducerea B1 TV ar trebui sa reprogrameze emisiunea.

decembrie 4, 2011

Răspund la câteva întrebări ale lui Dan Stoica

Scriitorul Dan Stoica a publicat pe Facebook:

Dintre prietenii de pe Facebook am mai ales patru personalitați cum nu se poate mai diferite. Un medic din Iasi, si nu stiti voi ce lume fabuloasa exista acolo, ce oameni si ce vieti, destine se fac si se desfac in fiecare zi in acea lume, apoi o româncă din Florida, pe care o apreciez ca poetesa si scriitoare si care cred eu ca reprezintă foarte bine un nou univers cultural care a aparut pe net si despre care se vorbeste inca prea putin, apoi un om care mi-e drag pentru ca locuiest la Baia Mare, oras la care tin in mod deosebit, Lucia Alexandru, este si ea cadru de conducere in Spitalul judetean de acolo si in cele din urma Alexandru Petria una din constiintele literare importante ale literaturii române pe care am avut ocazia sa-l cunosc aici pe FB si pe care sper sa-l cunosc cât mai iute și prin ceea ce a scris. Aveti grija, ultimii doi sunt din Transilvania, sa vedeti cum stiu ei sa raspunda…. altfel decat restul lumii. Sper sa va plac, ca de aflat lucruri noi despre felul in care gândesc oamenii, veti afla sigur, așa cum am aflat si eu, autorul acestor intrebari.

1. A existat o clipă, un eveniment, un om despre care puteţi afirma, fără teamă că greşiţi, că v-a schimbat drumul în viaţă?

Răzvan Constantinescu: – Da, a existat. Un om minunat care, din păcate, nu mai este printre noi, doctorul Valentin Năstase, cel care m-a determinat să iubesc şi să urmez medicina în condiţiile în care, în liceu, fusesem olimpic la matematică.

Nuța Istrate Gangan: – Eu am hotarat totul dupa ce altii au hotarat schimbarile:).Doar pentru ca la 16 ani nu puteam hotari prea multe. Stii cum este cineva mi-a schimbat macazul si mi-a gresit destinatiile. Si asta tot schimbare se numeste, nu?

Lucia Alexandru: – Da.

Alexandru Petria: – Partenera de cameră şi Maica Tereza.

2. Ce apreciaţi cel mai mult la un prieten?

Răzvan Constantinescu: – Loialitatea.

Nuța Istrate Gangan: – In primul rand apreciez calitatea de prieten.Prieten inseamna sinceritate si respect.Am fost absolut convinsa ca poti fi prieten cu cineva numai daca ai multe lucruri in comun.Mi s-a demonstrat contrariul. Mi s-a demonstrat ca „relatia puzzle” functioneaza.Relatia in care eu am ce tu nu ai si tocmai de aceea ne completam atat de bine.

Lucia Alexandru: – Inteligenta,cultura,loialitatea.

Alexandru Petria: -Respectarea promisiunilor.

3. Sunteţi un luptător? De ce vă luptaţi?

Răzvan Constantinescu: – E ca şi cum m-aţi întreba de ce respir. Viaţa e o luptă, nimic nu se poate obţine fără luptă. Cu atât mai mult în domeniul meu. Mi-e uşor să răspund pentru că am mai făcut-o: Pentru că nu mă pot acomoda cu nedreptatea, compromisul, promiscuitatea morală. Pentru că nu mi-e indiferentă suferinţa bolnavilor, pentru că nu sunt de acord ca oameni dedicati, care – după 15-20 de ani de studiu – ajung să fie de un folos imediat, palpabil, societăţii din care fac parte, să fie umiliţi asa cum sunt medicii romani; de Guvern, de Preşedinte (amintiţi-vă câte aberaţii a debitat Traian Basescu, înafara fişei postului domniei sale, referitor la medici), de mass-media şi uneori chiar de pacienţi. Eu, personal, am considerat că e o datorie să nu mă las păgubas atât timp cât mă simt curat şi stiu că am dreptate. Procesul câştigat definitiv şi irevocabil împotriva ministrului Attila Cseke a fost doar o etapă, nu mă voi opri aici – urmează primul termen în procesul cu Emil Boc. Pentru că scopul principal nu este legat de propria-mi persoană, ci de existenţa acestei unităţi medicale de elită care este Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi. Nu vom permite ca o mână de incompetenţi să distrugă chiar tot ce mai are ţara asta! Politruci care urăsc medicii din cauza complexului de a nu fi profesat o zi în viaţa lor – aşa cum sunt Cristian Vlădescu şi Virgil Păunescu – trebuie blocaţi cu fermitate, amendamentele creştineşti nefiind valabile pentru cei care vor să distrugă sistemul sanitar românesc.

Nuța Istrate Gangan: – As putea spune ca am fost o luptatoare.Mi-am dorit ceva enorm de mult si am facut aproape imposibilul ca sa-l obtin.Astazi nu ma mai lupt .Astazi ma bucur de victorie.Dar,ca sa-ti raspund si la intrebare:)…ma lupt in fiecare zi cate un pic cu mine insami:).Mai pierd ,mai castig,mai capitulez…Pentru ce? Dumnezeu stie…Fiecare avem mori de vant in interior.

Lucia Alexandru: – Da.Sunt nevoita.

Alexandru Petria: – Cei care mă cunosc nu spun că sunt fără reacţii. Lupt ca să mă pot vedea în oglindă fără jenă. Nu pot să rămân pasiv în faţa nedreptăţilor şi a prostiei agresive.

4. Când vă îndoiţi de ceva, cum acţionaţi?

Nuța Istrate Gangan: – De felul meu meu eu sunt asa …mai navalnica.Ma bazez pe instinct si pe prima impresie.Dar atunci cand ma indoiesc,ma opresc si cuget.Si de cele mai multe ori tot instinctul invinge.Daca m-am indoit de ceva sau cineva …cauza este pe jumatate pierduta si omul este pe jumatate descalificat.

Lucia Alexandru: -Analizez.

Alexandru Petria: – Nu acţionez până nu sunt sigur că am toate datele unei chestiuni.

5. Cum priviţi bogăţia?

Răzvan Constantinescu: – Dacă vă referiţi la cea materială, o privesc ca pe un mijloc extrem de important de a face bine celor din jur. Banii şi funcţiile de conducere la asta servesc. Degeaba ai compasiune, idei bune ori dorinţă de a ajuta, dacă nu te ia nimeni în seamă. Dacă vorbiţi de bogăţia spirituală, o consider ca singura cale de devenire, ca unica punte între lumile pentru care suntem doar fire de nisip rătăcite. Cele două feluri de bogăţie sunt interdependente: cea materială poate grăbi acumularea bogăţiei spirituale şi, totdată, nu are nicio noimă fără aceasta din urmă.

Nuța Istrate Gangan: – Privesc bogatia materiala exact asa cum ma priveste si ea pe mine:cu un pic de indiferenta.De ce? Pentru ca am fost fericita si cand am avut putin si cand am avut mult.Imi place dar nu o ador. STIU ca fericirea mea nu vine de la acest fel de bogatie ci de la cealalta bogatie:un sot deosebit si un copil grozav.Din punctul asta de vedere sunt multimilionara.

Lucia Alexandru: – Detasat.

Alexandru Petria: – Ca pe un mijloc pentru dobândirea libertăţii.

6. Vă e teamă de ceva?

Răzvan Constantinescu: – Da, de trei lucruri: În primul rând am teamă de ridicol. Apoi de indiferenţa celor de lângă mine, mai ales a colegilor care nu se implică pentru că nu conştientizează că Răul le afectează viaţa şi le-o va afecta şi copiilor lor. Şi-mi mai e frică de prostia unora din cei aflaţi în funcţii de conducere; dar asta e o teamă pe care am învăţat să mi-o înfrâng mai uşor…

Nuța Istrate Gangan: – Da ! Mi-e teama sa conduc cu viteza pe autostrazile americane si mi-e frica de omul frustrat ajuns la capatul rabdarilor.De omul care nu mai are nimic de pierdut.

Lucia Alexandru: – Am diverse anxietati.

Alexandru Petria: -De destule, oho…

7. Care este lucrul pe care îl consideraţi cel mai reuşit din tot ce aţi trăit şi făcut până acum?

Răzvan Constantinescu: – Copiii mei.

Nuța Istrate Gangan: -Si daca inventam focul,roata si metoda de eradicare a stupiditatii in cinci zile,raspunsul meu ar fi fost acelasi:Baiatul meu.Nu conteaza ca suna cliche …eu stiu exact ce spun:)

Lucia Alexandru: – Baiatul meu.Prietenii.

Alexandru Petria: – Greu, monşer. O să mă mai gândesc…

8. De ce Facebook? Ce aţi aşteptat? De ce aţi rămas?

Răzvan Constantinescu: – Iniţial, mi-am făcut cont pentru a-mi face cunoscută cauza, argumentele, lupta. Celor care-şi închipuie că Facebook-ul e o activitate frivolă le-aş spune că am cunoscut aici oameni minunaţi, de mare calitate, de la care am avut multe de învăţat şi pe care altfel nu i-aş fi întâlnit. Pentru asta am şi rămas: informaţii în timp scurt, comentarii inteligente şi mult, mult umor.

Nuța Istrate Gangan: – Nu sunt facebook-crazy dar nici nu sunt ipocrita sa admit ca Facebook-ul nu este un lucru pozitiv in viata mea. Am intalnit oameni grozavi in virtual cu care am devenit prietena si in real,mi-am reintalnit prieteni pe care nu i-am vazut de douazeci de ani.Apoi este scrisul.Am mai spus chestia asta…Facebook-ul pentru un emigrant este sticla cu mesaj aruncata in ocean.Sticla care mai devreme sau mai tarziu ajunge la destinatie.Uita-te la noi,Dan Stoica.Ce sanse aveam noi doi sa „vorbim” daca nu exista Facebook-ul? (Mai …asa ma enerveaza Netlog-ul)) Sssshhh…

Lucia Alexandru: – Din dorinta de a sustine un politician,prieten,Apoi..m-a prins:)

Alexandru Petria: – Îmi place.

9. Ce doriți să afle oamenii despre dumneavoastră? Ce aşteptaţi de la ei?

Răzvan Constantinescu: – Despre mine… mai nimic; poate doar că sunt un om pe care se pot baza. Despre visul meu, reînfiinţarea Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie, mi-aş dori să afle cât mai mulţi. De la ei aştept să “coboare” de pe Facebook atunci când e nevoie şi să aibă atitudine faţă de o situaţie sau alta. Cu un “like” nu se face primăvară!

Nuța Istrate Gangan: – Nu stiu daca oamenii astia de care zici tu chiar sunt interesati in mine ca persoana,dar ,ca sa-ti raspund la intrebare as spune ca sunt o fata faina si cumsecade:)Asta as vrea sa se stie.In unele aticole sunt mai dramatica ,in altele mai sarcastica,in poezie sunt romantica si total nefericita.Dar ,dincolo de cuvinte sunt o fata oarecare, caruia ii place toamna si …musafirii.Am eu o chestie cu musafirii,ce vrei:).Si una mare de tot cu Toamna.Si una si mai mare cu prietenii adevarati.

Asta sunt.Parafrazand un prieten virtual care mi-a scris ieri, as spune”Nu vreau sa impresionez pe nimeni”.Pe bune. Ma bucur cand oamenii se regasesc in ceea ce scriu si ma bucur cand imi trimit mesaje private in care imi spun ca sunt fericiti ca m-au cunoscut.Si ca ii inspir. Ii multumesc fetei care s-a gandit sa-mi puna versurile pe muzica si multumesc tuturor celor care au vazut in mine un prieten.Virtual ,chiar.

De la oameni astept un singur lucru;sa ramana oameni.

Lucia Alexandru: – Cum gandesc.Astept aprecieri realiste.Ma bucura comunicarea de calitate.

Alexandru Petria: – Să mă citească. Aştept să iasă din tălâmbeala pasivităţii civice.

10. Vine 2012… ce veţi face după mult aşteptatul sfârşit al lumii?

Răzvan Constantinescu: – Nu există sfârşitul lumii. Asemenea concepte asociate abuziv religiei folosesc – celor care de-a lungul istoriei au justificat crime şi atrocităţi prin iubirea faţă de Dumnezeu – pentru a stăpâni conştiinţele indivizilor cu un grad de cultură precar. În schimb, 2012 fiind an electoral, sper să marcheze sfârşitul unei “lumi”: aceea a minciunii sfidătoare.

Nuța Istrate Gangan: -Hai sa-ti spun ceva fain.Am un prieten care scrie si intr-o zi mai in gluma mai in serios i-am spus ca ar trebui sa-i iau un interviu si sa-l public pe blogul meu.Cand am vazut mesajul tau azi dimineata am zambit.Sper sa nu vina sfarsitul lumii pana cand se hotaraste sa-mi raspunda la intrebarile un pic prea personale pe care i le-am pus:)).Vezi …marile minti gandesc la fel:))

Dane …(imi place sa-ti spun asa ,desi probabil ar trebui sa-ti spun”dumneavoastra”)2012 nu ma sperie, desi am eu urmele mele de misticism.Dupa orice sfarsit vine un inceput.Poate dupa sfarsitul de anul viitor vom reusi sa ne vedem undeva in South Florida la o cafea.Sau la o Margarita:).Ce zici? Ce bei?:)

Lucia Alexandru: -E an electoral.Sunt sigura ca se va sfarsi o lume si se va naste alta.

Alexandru Petria: – Sex. Şi o să scriu. Şi probabil că Dan Stoica o să mă piseze iar cu alte întrebări…
Sursa- https://www.facebook.com/notes/dan-stoica/patru-oameni-patru-moduri-de-a-gândi-patru-viziuni-despre-viată/314065475290318