Posts tagged ‘traian basescu’

Septembrie 3, 2013

Nu sunt tâmpit. Tu ești?

Toată discuția din jurul exploatării aurului de la Roșia Montană este reductibilă la două întrebări. Suntem tâmpiți? Acceptăm pasiv să fim luați de tâmpiți?

Dau deoparte bla-bla-ul ecologist, cât și proiecția coborârii raiului financiar asupra României, sub mirul corporatiștilor, în legătură cu începerea scoaterii aurului din pământ. Nu că nu-s interesante, nu că nu ar devoala jocurile teleghidate obscur ale personajelor prinse în horă și mentalitatea de supușenie ce bântuie degrabă capetele mioritice când vin în contact cu ceva străin.

Aleg simplificarea ca să evidențiez esențialul din noianul de fum parazitar. Și ce rămâne? Certitudinea că acolo există aur și problema dacă merită sau nu extras.

Variantele de exploatare susținute de politicieni, cu nesimțire de Traian Băsescu și, dându-și cu stângul în dreptul, de către Victor Ponta denotă o logică aiuritoare. Dacă nu o interferență acută cu zona penalului. Cum să marșezi cu o redevență meschină, când zăcământul este al României, și să accepți să te procopsești apoi, peste ani, cu o gestionarea unei complicate probleme ecologice? Pentru ce, pentru o redevență sub 10%? De ce nu, de exemplu, 80% statul român, restul investitorul? De ce nu se înființează o firmă cu 100% capital de stat? Dacă afacerea cu datele avansate de politicieni este curată, înseamnă că ei sunt fără doar și poate tâmpiți. Dacă nu, că aceștia ne consideră pe noi tâmpiți dacă o înghițim.

Eu nu sunt tâmpit. Tu ești?

Alexandru Petria

August 22, 2012

Apelul intelectualilor din România. Am semnat

Către:

Dna. Judecător Alina Nicoleta GHICA – Președintele CSM

Dna. Procuror Oana Andrea SCHMIDT-HĂINEALĂ – Vicepreşedinte CSM

E.S. DL. Victor Ponta Prim Ministru, Ministru ad interim al Justiţiei – Membru de drept al CSM; Dl. Bucurel Mircea ARON; Dl. Nicolae Horaţius DUMBRAVĂ; Dna. Graţiana Petronela ISAC; Dna. Mona Pivniceru; Dl. Alexandru ŞERBAN; Dl. George
BĂLAN; Dl. Bogdan GABOR; Dna. Laura Codruţa KÖVESI; Dl. Badea Marius TUDOSE; Dna. Prof. dr. Corina Adriana DUMITRESCU; Dna. Florentina GAVADIA; Dna. Ana Cristina LĂBUŞ; Dna. judecător Livia Doina STANCIU; Dl. Vasilică Cristi DANILEŢ; Dna. Prof. dr. Georgiana Camelia; Dl. Adrian Toni NEACŞU – Membrii CSM

În ultimele zile, Parchetul General şi Direcţia Naţională Anticorupţie desfăşoară activităţi de cercetare specifice în diferite zone şi localităţi rurale şi urbane ale ţării, sub pretextul verificării corectitudinii desfăşurării referendumului privind demiterea Preşedintelui României, din data de 29 iulie a.c. Presa prezintă zi de zi cum cetăţenii din diferite zone ale ţării sunt interogaţi la domiciliu sau sunt transportaţi cu dubele la sediile parchetelor. Este vorba de o acțiune de o amploare ieşită din comun, de masă, în care instituțiile menţionate sunt implicate în ansamblu, utilizînd o mare parte din resursele umane, materiale și financiare pe care le au la dispoziţie. Comunităţi întregi sunt supuse trierii şi anchetate, în forme care reiau, la o altă scară, în alt context și cu metode adaptate, practicile staliniste care au marcat instaurarea comunismului în ţara noastră. Ideea de autonomie și de responsabilitate individuală pentru fapte, dacă ele există, prezumția de nevinovăție, drepturile fundamentale ale omului, libertatea de conştiinţă şi de exprimare, sunt călcate în picioare. Asemenea acţiuni nu pot fi motivate în nici un fel, nu au nicio raţiune constituţională, sfidează și pun în pericol de moarte sistemul democratic din ţara noastră. Ele sunt cu atât mai nocive, cu cât sunt îndreptate împotriva formei de bază, originare, a democraţiei: democraţia directă, participativă. Într-un referendum, aşa cum a fost acela desfăşurat la 29 iulie a.c., cetățenii sunt chemați să decidă în mod direct, și nu prin reprezentanţi politici, asupra problemelor cetății. În acest context, şi în condiţiile în care dl. Traian Băsescu și Partidul Democrat Liberal s-au pronunțat împotriva desfășurării referendumului și au chemat la boicotarea acestuia, considerăm că acțiunile Parchetului General sunt puse astfel în slujba unor interese politice partizane. Represiunea îndreptată împotriva formelor de democrație participativă, în care cetăţenii se pronunţa direct, fără mijlocirea reprezentanţilor politici, în probleme ce țin de binele public, va avea consecințe grave asupra sistemului democratic românesc, asupra încrederii pe care membrii societăţii noastre o manifestă în statul de drepte şi în imparţialitatea instituţiilor. Democrația nu se construiește cu procuratura, iar încrederea cetăţenilor în funcţionarea statului de drept nu se obţine prin anchetarea acestora în legătură cu opţiunile lor în problemele în care sunt chemaţi şi îndrituiţi să se pronunţe în mod direct.

De aceea, aducîndu-vă la cunoştinţă dezaprobarea şi protestul nostru public în privinţa acţiunilor întreprinse de Parchetul General şi Direcţia Naţională Anticorupţie în ultima perioadă în diferite regiuni ale ţării, acţiuni care pun în pericol democraţia în România, vă solicităm să întreprindeți toate demersurile necesare pentru investigarea acestora și luarea măsurilor ce se impun.

De asemenea, va transmitem în continuare, în baza prevederilor art. 45 alin (2) şi următoarele din Legea nr 24/2012, coroborat cu prevederile art. 99 lit t) şi art 991 din Legea 303/2004 cu modificările şi completările ulterioare solicitarea noastră de a efectua cercetări şi de a dispune măsurile legale privind încălcarea prevederilor legii în cadrul unor acţiuni ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie desfăşurate în ultima perioadă şi materializate în următoarele fapte:

I. Încălcarea gravă a normelor de procedură cu privire la modul de preluare a listelor electorale cuprinzând persoanele care au participat la Referendumul naţional pentru demiterea preşedintelui României din data de 29 iulie 2012, având următoarele modalităţi:

Aspecte privind încălcarea flagrantă a normelor de procedură

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a preluat de la un nedeținător de drept al documentelor listele electorale pe care s-au semnat alegătorii participanţi la scrutinul din data de 29.07.2012. Astfel, conform prevederilor legale ale Legii 3/2000 şi Legii 35/2008 precum şi ale actelor normative subsecvente de punere în aplicare pe perioada procesului electoral, toate documentele cu privire la desfăşurarea scrutinului sunt gestionate de Biroul Electoral Central şi structurile similare din teritoriu aflate sub coordonarea sa. La finalul procesului electoral, aceste documente se predau prin proces-verbal Autorităţii Electorale Permanente în vederea arhivării. Întrucât procesul electoral se încheie conform prevederilor legale prin publicarea în Monitorul Oficial a rezultatelor scrutinului pentru referendum, validate sau invalidate de Curtea Constituţională, după ce au fost citite în plenul reunit al Parlamentului, se poate vedea lesne că listele electorale permanente şi listele electorale suplimentare nu se află în posesia Biroului Electoral Central.

Comunicatul de presă al Ministerului Public din data de 3 august 2012 relevă că aceste documente au fost preluate de la societatea comercială care are sarcina de a verifica in sistem informatic posibilele fapte de vot multiplu. Preluarea s-a făcut fără o adresă prealabilă de solicitare date, în mod intempestiv la ora 22.00 în data de 02.08.2012 din faţa sediului Biroului Electoral Central, şi nu de la sediul Autorităţii Electorale Permanente. Deşi, conform prevederilor legale, Parchetul poate solicita date şi informaţii de la orice persoană fizică sau juridică, aceasta trebuie făcută conform normelor de procedură penală prevăzute de lege.

Conduita abuzivă este continuată şi prin aceea că şi în acest moment Parchetul General deţine listele electorale din cadrul documentaţiei scrutinului, fără a fi obținut acordul Biroului Electoral Central, care nu și-a încetat, ci doar și-a suspendat activitatea, conform comunicării publice din data de 4.08.2012. O hotărâre de încuviinţare a preluării documentaţiilor era cu atât mai necesară, tocmai în consideraţia faptului că procesul electoral nu este încheiat. Amintim că din BEC fac parte 7 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi 6 reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare.

Mai mult, societatea comercială de la care a preluat Parchetul General înscrisurile nu era abilitată să le predea, întrucât nu le primise în posesie conform legii. Or, tocmai acesta trebuia să fie obiectul dosarului penal, şi anume sustragerea de înscrisuri oficiale, şi nu folosirea de această faptă pentru a putea justifica o fraudă la lege privind normele de procedură.

Dacă invocarea necunoaşterii legii nu poate fi considerată un mijloc de apărare în cazul niciunui cetățean, cu atât mai mult acest principiu este valabil în cazul magistraților.

Aspecte privind încălcarea drepturilor electorale ale cetăţenilor prin încălcarea atribuţiilor legale

Prin deschiderea unei cercetări penale erga omnes privind posibilitatea votului multiplu, se încalcă principiul nevinovăţiei, considerând ca potenţiali infractori toţi cetăţenii care şi-au exercitat votul în cadrul scrutinului din data de 29 iulie 2012.

Parchetul General avea dreptul de a solicita şi primi neîntârziat listele electorale de la acele secţii de votare unde s-au semnalat şi depus plângeri penale privind săvârşirea infracţiunii de vot multiplu, însă este interzis de lege să preia în integralitate listele de la toate secţiile de votare organizate pe teritoriul României, şi care exced eventualelor plângeri penale.

Parchetul General şi-a încălcat grav atribuţiile de serviciu atunci când a preluat atribuţiile de verificare a votului multiplu ca o activitate generală de analiză şi control, aceasta fiind stabilită prin lege doar în sarcina Autorităţii Electorale Permanente. Parchetul General nu poate efectua verificările administrative ale AEP, ci este reţinut la a efectua orice verificări administrative necesare cercetării penale exclusiv în cazul plângerilor penale primite, adică doar asupra cazurilor sesizate. Acest aspect este întărit de existenţa unui protocol încheiat între Parchetul General şi AEP cu privire la supravegherea de către AEP a operaţiunilor administrative de verificări generale. Acest înscris reprezintă proba abuzului sau a gravei neglijenţe ce urmează a fi verificate şi confirmate sau infirmate de către Inspecţia Judiciară.

În condiţiile circumstanţiale ale scrutinului din data de 29 iulie 2012, conduita Parchetului General este de natură a încălca drepturile electorale ale persoanelor care au participat la vot, prin aceea că secretul votului – garantat de lege tocmai prin faptul că accesul la întreaga documentaţie a scrutinului este permis exclusiv Biroului Electoral Central şi operatorilor Autorităţii Electorale Permanente – a fost violat de Parchetul General prin preluarea acestor informaţii , și mai mult încă, cu încălcarea normelor de procedură.

Astfel, în condiţiile boicotului declarat de Preşedintele Traian Băsescu şi de către Partidul Democrat Liberal, participarea la vot reprezintă în sine o opţiune politică, iar informaţiile cu privire la situaţia generală a votanţilor sunt manipulate de o autoritate care nu are acest drept prin lege. Această interpretare a fost dată prin Decizia Curţii Constituţionale din data de 3.08.2012, care a statuat că pentru demiterea Preşedintelui României voinţa electoratului trebuie exprimată în vederea îndeplinirii a două condiţii independente şi cumulative: prima – participarea la vot în vederea întrunirii cvorumului, şi a doua – existența unui număr majoritar de voturi valabil exprimate în favoarea demiterii Preşedintelui. Mai mult, Curtea Constituţională atunci când a respins contestaţia referitoare la boicotul referendumului, a statuat că participarea sau neparticiparea reprezintă exprimarea unei opţiuni politice.

În concluzie, în acest context, cercetarea penală in rem şi erga omnes cu privire la participanţii la vot, indiferent sub ce aspect este realizată şi prin încălcarea normelor de procedură, circumstanţiază o vădită încălcare a drepturilor electorale şi a secretului votulu; o atare cercetare este interzisă de tratatele internaţionale şi de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudenţa sa de aplicare a art. 3 din Protocolul Adiţional nr 1 la Convenţie. O circumstanță agravantă o reprezintă acțiunea de intimidare a votanților, desfășurată cu precădere în mediul rural, în comunități sărace și defavorizate, incluzând chiar și perturbarea serviciului religios, ceea ce induce o nuanță represivă incalificabilă întregului proces.

Aspecte privind interferenţa politică a Parchetului General

Întregul context al conduitei Parchetului General privind cercetarea penală a votanţilor de la referendum în vederea confirmării sau infirmării votului nelegal pentru un număr ce se va releva ulterior din cercetări deja începute pentru toate voturile exprimate este de natură să fie o acţiune în favoarea iniţiatorilor boicotului.

De asemenea, autosesizarea Parchetului General numai sub aspectele şi cu privire la persoanele indicate prin declaraţiile publice ale Preşedintelui Traian Băsescu este de natură a evidenţia o conduită partizană şi neechidistantă a acestei instituţii cu privire la posibilele fapte de încălcare a legii care s-au comis în cadrul procesului electoral. Spre exemplu, cercetarea boicotului declarat de un partid politic în vedere exercitării de către procuror a acţiunilor de sancţionare în instanţă a formaţiunii politice care a încălcat Legea Partidelor Politice, conduita discutabilă cu privire la modificarea prin adăugire, într-o adresă semnată doar de magistratul de serviciu, a deciziei Curţii Constituţionale semnată de Preşedintele Curţii în 3 august 2012, solicitarea începerii urmării penale împotriva unui ministru făcută într-un context politic, ș.a.m.d.

II. Publicarea de informaţii care nu sunt destinate publicităţii din cadrul urmăririi penale săvârşită cu rea credinţă sau gravă neglijenţă privind convorbirile telefonice intre Ministrul Administraţiei şi Internelor şi Ministrul delegat pentru Administraţie Publică, având următoarele modalităţi:

Aspecte care confirmă scurgerea provenită din dosarul de urmărire penală

În data de 9 august 2012, presa centrală a publicat stenograme ale convorbirilor telefonice dintre Ministrul Ioan Rus şi Ministrul Victor Paul Dobre, date ce se regăseau în dosarul de urmărire penală sau pe care Parchetul nu le-a contestat public. Aceste date şi informaţii din dosar, care nu sunt destinate publicităţii, au apărut în presă înainte de a fi făcută solicitarea către Parlament pentru ridicarea imunităţii deputatului Victor Paul Dobre, precum și înainte de autorizarea de către Președintele României a cercetărilor referitoare la un ministru, membru CSAȚ, ceea ce vădeşte faptul că aceste informaţii au fost scurgeri din dosar – fie scurgeri controlate în vederea sprijinirii publice a discursului politic a domnului Traian Băsescu, fie rezultat al unei grave neglijenţe. Răspunderea profesională este atât a procurorilor de caz cât şi a conducerii instituţiei pentru modul defectuos în care se asigură respectarea procedurilor la nivelul Parchetului. Acest comportament abuziv al Parchetului General încalcă legea şi se constituie în fapte disciplinare în orice sistem judiciar din Uniunea Europeană; atare fapte sunt sancţionate atât de ghidul de standarde al CPEJ, de jurisprudenţa CEDO, cât şi de legea română prin prevederile Legii 303/2004 privind Statutul magistraţilor.

Aspecte ce privesc interferenţa politică a Parchetului General

Comportamentul părtinitor al Parchetului General în conflictul politic existent în România, precum şi efectele pe care acest comportament le are asupra încrederii populaţiei în sistemul de justiţie, sunt de natură a pune sub semnul întrebării caracterul democratic şi neechivoc al exerciţiului drepturilor electorale.

Solicitarea încuviinţării urmăririi penale împotriva unui ministru pentru emiterea unei adrese care a fost cerută de Curtea Constituţională, precum şi a lămuririlor date cu privire la respectiva adresă – care, prin ea însăşi, nu poate constitui obiect material al unei infracţiuni de abuz în serviciu, fiind punctul de vedere al unei părţi solicitat în cadrul unei proceduri jurisdicţionale aflată încă în derulare, și fiind lipsită de urmarea imediată ce este necesară pentru existenţa oricărei infracţiuni (omisivă sau comisivă, de pericol sau de rezultat) – reprezintă o acţiune prematură juridic dar cu un impact mediatic şi politic deosebit. Este de natura Inspecţiei judiciare să verifice dacă anterior solicitării încuviinţării urmăririi penale a unui ministru s-a realizat cercetarea penală suficientă care să indice nevoia de a se circumstanția făptuitorul unei prezumtive fapte penale. Aceasta cu atât mai mult cu cât efectele unei decizii luate cu încălcarea prevederilor art. 131 alin (1) din Constituţia României şi a practicii judiciare a ICCJ în materia începerii urmăririi penale sunt de natură politică, fără a se fi realizat probe, fie în acuzare, fie în apărare.

Parchetul a declanşat urmăriri penale în sensul solicitat de Preşedintele Traian Băsescu, în cazul unor salariaţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, fără a se cerceta în prealabil dacă sunt sau nu întrunite indicii ale săvârşirii unei infracţiuni, doar pentru faptul că s-a emis o adresă, fără a se vedea dacă în conţinutul ei sunt date nereale sau opinii ce nu concordă cu obligaţiile profesionale. Trebuie avută în vedere practica Parchetului în situaţii de fapte similare , şi comparată cu cea din cauza de faţă, pentru a se vedea dacă există diferenţe de tratament ca urmare a unor indicaţii politice.

III. Încălcarea prevederilor art. 99 lit h) coroborate cu litera n) din Legea 3030/2004 atunci când Parchetul General a stabilit cercetarea penală cu prioritate referitoare la scrutinul din data de 29 iulie 2012, deşi nu a soluţionat un număr de peste 12.000 de sesizări referitoare la scrutinul din data de 6 decembrie 2009 şi cel din 7 iunie 2009, în beneficiul Preşedintelui Traian Băsescu, care a declarat că doreşte păstrarea în funcţii de conducere în cadrul Ministerului Public a doamnei Laura Codruţa Kovesi.

Aspecte privind nesoluţionarea cauzelor în regim de tratament egal privind celeritatea şi competenţa de soluţionare a dosarelor penale în cadrul Ministerului Public

În cadrul Parchetului General au fost înregistrate în anul 2009 un număr aproximativ de 12.000 de sesizări şi plângeri penale cu privire la încălcarea legilor privind alegerile prezidenţiale din 2009 şi alegerile europarlamentare din 2009. În această materie, Parchetul General nu a finalizat cercetările; mai mult, el şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului Judecătoriei Sectorului 1. Acele plângeri nu au primit încă o rezoluţie juridică, deşi se refereau la fraude privind alegerea Preşedintelui României domnul Traian Băsescu, a cărui demitere se realizează prin referendumul din 29.07.2012. Muşamalizarea cauzelor sau lăsarea lor în nelucrare, peste termenul prevăzut de regulamentele adoptate de CSM atunci când este vorba scrutinul de alegerea domnului Traian Băsescu, în acelaşi timp cu aplicarea unei proceduri in rem şi erga omnes când este vorba de scrutinul de demitere, cu termene pe ore, preluări de scripte în toiul nopţii şi fără procedură, precum şi aplicarea diferenţiată a normelor privind competenţa materială, arată că Parchetul General favorizează unii cetăţeni şi îi defavorizează pe alţii în activitatea sa jurisdicţională, în funcție de opțiunile politice ale fiecăruia.

Aspecte privind întârzieri grave şi de lungă durată, repetate, privind mai multe sesizări penale ca formă agravantă de abatere disciplinară

Întârzierea în soluţionarea plângerilor din 2009 afectează un număr semnificativ de sesizări şi plângeri penale care au o durată de întârziere mai mare de 6 luni de zile, încălcându-se astfel în mod flagrant dreptul de petiţionare şi acces la justiţie a petenţilor care au formulat menţionatele plângeri. Inspecţia judiciară este în măsură să analizeze şi să constate încălcarea regulamentelor CSM de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să stabilească sancţiunile necesare în sarcina procurorilor de caz precum şi a conducerii PICCJ.

IV. Realizarea de acte de procedură cu scopul influenţării unei cauze aflate în soluţionare la Curtea Constituţională a României

Aspecte privind obiectul cauzei penale

Magistraţii au obligaţia de a se abţine de la orice fapte de natură a influenţa modul de soluţionare a cauzelor aflate pe rolul instanţelor şi parchetelor. În cauza de faţă este vorba de Curtea Constituţională care, deși nu face parte din sistemul judiciar, realizează un control jurisdicţional de legalitate de drept comun cu privire la procedurile de organizare şi desfăşurare a referendumului, în cadrul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de legea nr 3/2000 coroborate cu cele din legea 47/1992. În cadrul acestei proceduri jurisdicţionale, Curtea Constituţională a rămas în pronunţare şi a amânat pronunţarea, solicitând anumite documente şi informaţii de la diferite entităţi.

În vederea conformării dispoziţiilor Curţii Constituţionale, autorităţile solicitate au depus documentele şi relaţiile solicitate, fiind dispuse în consecinţă măsuri suplimentare de către instanţă. În lipsa înscrierii în fals sau a sesizării făcute de curte, interferarea cu probatoriul administrat în cauză prin acţiunea, dispusă din oficiu, a Parchetului General, este de natură evidentă de a influenţa cursul judecăţii cauzei pe rolul Curţii Constituţionale.

Nelegalitatea procedurii este cu atât mai vădită cu cât în privinţa faptelor semnalate nu se poate reţine efectuarea cercetării penale prealabile pentru a se putea dispune măsura începerii urmăririi penale. Nici nu era posibil atâta vreme cât Parchetul s-a autosesizat în aceeaşi zi cu declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, şi a dispus începerea urmăririi penale înaintea audierii celor puşi sub învinuire, faptele încadrate nefiind susceptibile de începerea urmăririi penale ab initio.

Aspecte privind modului de interferare cu o cauză aflată pe rolul Instanţei constituţionale aflată în pronunţare

Este fără precedent ca, în privinţa unor documente administrate în faţa unor instanţe ce efectuează control jurisdicţional de legalitate fără participarea procurorului, şi asupra cărora acestea au rămas în pronunţare, Parchetul să se autosesizeze în vederea înlăturării acestora din dosarul aflat în soluţionare, fără ca această înlăturare să fie dispusă de către instanţă sau de către o parte prin procedura înscrierii în fals.

Efectele acţiunii parchetului au fost acelea că un număr semnificativ de primari au declarat că nu doresc să se conformeze solicitărilor Curţii Constituţionale, de teama de a nu se afla în situaţia de a fi urmăriţi penal pentru aceasta. Or, în acest sens este şi declaraţia publică a președintelui Traian Băsescu din data de 7 august 2012.

De aceea,

Toate aceste aspecte au creat în opinia publică un sentiment de neîncredere în justiţie, de frustrare şi de revoltă împotriva modului cum votul dat la urne se reinterpretează ca o afacere judiciară, atâta timp cât asupra procesului electoral neîncheiat încă Parchetul se antepronunţă prin începerea urmăririlor penale indicând care adresă este corectă şi care nu, care înscris al Curţii Constituţionale este legal şi care nu, care este conduita culpabilă pentru primari şi care nu, care ministru este suspectat şi care nu, emite din dosare probe care sprijină discursul politic al preşedintelui Traian Băsescu, etc.

Prin conduita sa, Parchetul general realizează presiuni asupra Curţii Constituţionale, atât direct cât şi indirect, prin recalificarea probelor aflate în cursul judecăţii.

Este obligaţia Inspecţiei Judiciare şi a CSM să intervină înainte ca prejudiciile încrederii în justiţie să devină ireparabile, pentru ca aceasta va afecta independenţa sistemului judiciar pe termen mediu şi lung. Un sistem care anulează efectele votului popular, şi care se plasează în mod evident părtinitor din considerente politice, deschide un parcurs periculos în relaţia justiţie – politic – societate.

În faţa evidenţei, CSM şi Inspecţia judiciară au obligaţia de a opri de îndată manipularea votului popular prin intimidări judiciare împotriva celor chemaţi să răspundă la întrebarea politică cu privire la rezultatul referendumului.

Faţă de aceste elemente, vă solicităm să declanşaţi de urgenţă şi să soluţionaţi cu celeritate această sesizare; deasemeni, să extindeţi controlul şi la alte elemente ce le veţi constata în cursul anchetei, realizată în baza dreptului constituţional de petiţionare, astfel încât concluziile să poată fi făcute publice în timp util pentru a se garanta obiectivitatea, independenţa şi mai ales legalitatea funcţionării instituţiilor judiciare ca fundament al statului de drept.

Semnatarii sesizării:

Liviu Ioan Stoiciu, scriitor, București
Liviu Antonesei, poet, publicist, Iasi
Prof. dr. Mihai Dinu Gheorghiu, Universitatea “Al. I. Cuza”, IASI
Dr. Adrian Muraru, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
Viorica Nișcov, cercetător, traducător, Bucureşti
Sorin Mărculescu, scriitor, Bucureşti
Inginer Silviu Wechsler (MsC), București
Conf. dr. Dan-Șerban Sava, Dept. of Anglo-American and German Studies, School of Letters and Arts LUCIAN BLAGA University of Sibiu
Prof.Georgeta Bălășoiu, Biblioteca Universitatii Politehnica din Timisoara
Prof.dr.ing. Victor Bălășoiu, Universitatea Politehnica din Timisoara
Alexandrina Chelcea, București
Dr. Daniela Zaharia, Universitatea din București
Prof. dr. Romulus Brâncoveanu – Universitatea din București
Ing. Victor Vernescu, consilier la Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei, București
Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea, Universitatea din București
Prof. dr. Ladislau Gyemant, Directorul Institutului de Iudaistică, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj
Octavian Hoandră, ziarist, Cluj
Corneliu Apostol Stanescu, București
Prof. dr. Octavian Duliu, Universitatea din București
Conf. dr. Carmen Mușat, Universitatea din București; redactor șef Observator cultural, București
Gelu Stamboli, București
Radu Traian Grosu, BRASOV
Şerban Foarţă, scriitorI
ldiko Gabor – Foarţă, psiholog, traducător
Dr. Lucian Nastasa-Kovács, Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române, Cluj – Napoca
Vasile Gogea, scriitor, Cluj
Mircea Daneliuc, regizor
Bucureşti Prof. dr. Antoaneta Tănăsescu, Universitatea din București
Prof. dr. Florin Țurcanu, Universitatea din București
Prof. dr. Grigore Popescu Arbore, Chief Technology Officer, The National Research Council / CNR, Institute of Marine Sciences / ISMAR, Venice – Italy
D-tru-C-tin Botezatu – Iasi
Nadia Botezatu, Iasi
Stefan Botezatu, Iasi
Tudor Botezatu, Iasi
Sofia – Martha Botezatu, Iasi
Colonel (rez) Ionuț Voicu, fost ofițer Planificare Operatii al Comandamentului Aliat din Iraq
Prof. dr. Coman Lupu, Universitatea din București
Prof. dr. Andreea Vlădescu, Universitatea “Spiru Haret”, Bucureşti
Dr. Henriette Vlădescu, Bucureşti
Prof. dr. Monica Spiridon, Universitatea din București
Mircea Spiridon, București
Anca Maria Spiridon, London, Putney Heath
Conf. univ. dr. Cristian Pirvulescu, decan, Facultatea de Stiinte Politice, SNSPA, București
Prof. dr. Zoe Petre, Universitatea din București
Prof.univ.dr.Tasin Gemil, directorul Institutului de Turcologie si Studii Central-Asiatice, Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca
Alexandru Petria, scriitor
Doina Uricariu, scriitor
Dr. C. E. Ghiță, Universitatea din București
Georgeta Dimisianu, editor, București
Dr. Floricel Marinescu, istoric, București
Dr. Lucia Ana Marinescu, fost Director al Muzeului Național de Istorie – București
Dr. Valentin Popa, Universitatea „Constantin Brancoveanu” Pitesti, Centrul de studii Braila
Neculae Bute, Pitesti, jud.Arges
Maria Bute, Pitesti, jud.Arges
Horia Barna, scriitor, București
Eleonora Cofas, director al Muzeului Național “Cotroceni”, 1997-2000
Adrian Dobrin, București
Daniela Dobrin, București
Hugó Ágoston publicist București
Paul Lăcătuș, București
Ioana Geacăr, scriitoare
Gheorghe Geacăr
Prof. dr. Mihai Dinu, Universitatea din București
Alexandru Dobrescu, București
Prof.univ.dr.Ing. Ion David, Universitatea”Politehnica” Timisoara
Ioana Filipescu, București
Prof. dr. Ecaterina Lung, Universitatea din București
Conf. Dr. Mianda Cioba, Universitatea din București
Prof. univ. dr. Michael Shafir, Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj
Prof. dr. Tudor A. Marian, Universitatea din București
Prof. dr. Paulina Marian, Universitatea din București
Prof.univ.dr. Dragoș Paraschiv, Univ. Tehnică „Gh.Asachi” IAŞI
Prof.univ.dr Mihaela Paraschiv, Univ. „Al.I.Cuza” Iași
Prof. univ. dr. Daniela Ionescu, Universitatea din București, Facultatea de limbi si literaturi straine, București
Dr. George Calalb, Presedintele Convenției Medicilor Democrați din Romania 1992-2006
Dr. Alexandru Suceveanu, emeritus director adjunct, Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române, București
Ioana Coșereanu, muzeograf, Iași
George Mihail Vlăsceanu, student
Olga Popescu, pictor, Craiova
Lect.dr. Daniel Ciurel Timisoara
Nicolae Murăruş, Bucureşti
Carmen Duvalma, scriitor
Catalina Ghițulescu
Nedeea Burca, editor si scriitor, București
Dr. Ioana Vintilă-Rădulescu, București
Gabriel Klimowicz – jurnalist
Gheorghe Stancu – Sotir, cel mai in vârsta fost Director din sistemul Coca – Cola
Iulian Fulger, B’nai B’rith International Member, Managing Partner – Eden Qualified Advices, Bucharest
Viorica Toader
Vlad Nicolae Popescu, instructor canin
Radu Boroianu, Presedinte al Asociatiei Negociatorilor de Opere de Arta din Romania, ministru, senator si ambasador

Iulie 11, 2012

Păianjenul şi medalia

Îi înțeleg acum pe cei ”bătrâni” care vorbesc plini de regrete când vine vorba de 89. Am avut un profesor de istorie în clasa a-8a pe care mi-l amintesc foarte bine. Ne-a sărit peste lecția cu ”revoluția” din 89, iar atunci când unii dintre noi am întrebat de ce am primit următorul răspuns: ”Lăsați. Mai bine rămâneți proști decât cu minciuni în cap!”. Orice am fi încercat să îl întrebăm despre acea perioadă din istorie ne izbeam mereu de același răspuns: ”Lăsați!”. Mai târziu am reușit să smulgem cu patentul câteva cuvinte din gura lui. Ne-a spus cam atât: ”Am fost și eu tânăr și naiv ca voi. Da au fost alții de sus mai deștepți!”
Nu încerc să reanalizez evenimentele din acea perioadă. Știu prea puține și prea puțin adevărate, iar eu am prostul obicei cartezian de a cugeta mult prea mult, pe lânga bolnăvicioasa practică de a mă îndoi de toți și de toate. Acum, fiind încă tânăr, mă gândesc și eu că am fost tânăr și naiv, dar au fost alții de sus mai deștepți. De la protestele din ianuarie și până acum nu s-a schimbat mare lucru. Sunt încă tânăr și naiv, numai că acum am rămas păcălit la puterea a 2-a.
Năstase este luat de genunchi și ridicat la același nivel cu Iuliu Maniu. Muzica românească continuă să fie din ce în ce mai proastă. Al 3-lea război mondial ne-a trecut pe lângă urechi, deși asta nu se mediatizează mai deloc. Și pe undeva pe acolo cel pe care l-am vrut jos în iarnă a fost aruncat de pe cal în momentul în care a schimbat ovăzul, iar acum toată lumea vrea să facă hop pe cal în locul său.
Vreme trece, vreme vine… și am ajuns să văd și să aud oameni alături de care am pus botul la prostii și bastoane în iarnă cum îl apără acum pe marinar. Cică statul de drept e în pericol. Cică America împreună cu toți piticii săi sunt îngrijorați de moarte când vine vorba de România. Serios? Dar când s-au încălcat drepturile civile cine a fost îngrjiorat? Păi nimeni.
Am ajuns să văd și proteste noi la care se intră numai dacă ești pe listă, iar dacă nu ești nu-i nici o problemă că te bagă domnii și ești și remunerat. Când vine vorba de toate aceste aspecte cine se îngrijorează? Vecinii mei anti marinaru sigur nu pentru că acum îl vor înapoi pe cal. De ce? Eh, uite că băieții din USL au fost obraznici și se zice că l-ar fi tras de pe cal intenționat. Adică domnul marinar nu a căzut chiar singur singurel.
Râd ca la circ și mă întreb dacă cei de la Globus își iau notițe… pentru că au ce nota.
Circ, circ, circ… și în tot acest circ scoate capul un păianjen. Un păianjen bine cunoscut, fondator al unei platforme literare pe care am activat, înjurat și scuipat chiar și eu (deși înțeleg acum că nu este foarte frumos să faci asta). Un păianjen bine stabilit pe pernuța lui caldă. Dar păianjenul ăsta are și un piept. Eh… și ce are în piept? Uite că are o medalie. Ce medalie? Medalia Ordinului Meritului Cultural în Grad de  Cavaler, categoria A. Păianjenul ăsta este decorat de însăși marinarul… adică de președintele de atunci (ca să nu facem totuși o confuzie ridicolă și să băgăm și alți marinari în oală).
Redau decretul postat pe Rețeaua Literară în data de 21 Ianuarie, 2012 la 1:17am:
”Decretul Nr.28 din 16.01.2012
privind conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Cavaler

ACT EMIS DE: Presedintele Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 19 ianuarie 2012

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 7 lit. A şi ale art. 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere propunerea ministrului culturii şi patrimoniului naţional,în semn de apreciere pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă în întreaga sa carieră literară, pentru promovarea culturii româneşti în lume şi implicarea sa constantă în strângerea legăturilor dintre românii aflaţi peste hotare,Preşedintele României d e c r e t e a z ă:
ARTICOL UNIC
Se conferă Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria A „Literatura“, domnului Gelu Vlaşin, scriitor.
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU
În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României, republicată, contrasemnăm acest decret.
PRIM-MINISTRU EMIL BOC”
Îmi amintesc că înainte să mă numească în funcția de Editor de proză pe portalul literar (funcție în care am activat pentru scurt timp) păianjenul se arăta la fel de sătul ca și mine de toate lichelele și intelectualii crescuți precum mușchii pe spatele sistemului corupt. Nu știu dacă oamenii se schimbă cu adevărat, dar cu siguranță își perfecționează pupatul de funduri. Între timp păianjenul a trecut din latrina PDL-ului în marsupiul la fel de plin de mizerii la PNL-ului.
Pe data de 8 Iulie 2012, 1:oo pm păianjenul publică următoarele cuvinte pe siteul România Din Diaspora ( http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/o-sa-votez-da-pentru-demiterea-lui-basescu ):
” O să votez DA pentru demiterea lui Băsescu !
Nu-mi vine să cred că mai există oameni care-l văd pe Traian Băsescu într-o lumină favorabilă ! Și nu-mi vine să cred că anumiți intelectuali tineri sau mai puțin tineri pot avea o viziune atât de distorsionată asupra realității. Dacă Traian Băsescu era suspendat prin referendum încă din 2007 vă asigur că ne-am fi aflat acum într-o ipostază  mult mai bună din toate punctele de vedere (economic, politic, social). Păcălind în acel moment o majoritate electorală care îndură și acum efectele acelui vot, Băsescu n-a facut altceva decât să-și instaleze oamenii în toate instituțiile statului, să acapareze serviciile de informații, să manipuleze un guvern de marionete și mai ales să transforme țara într-un poligon al conflictelor, al nesimțirii si al urii, al corupției generalizate și al promovării nonvalorilor și a incompetenței. În orice stat civilizat președintele are un rol esențial de moderator. În România Băsescu a fost principalul motor al tuturor conflictelor instituționale din ultimii 8 ani. Ca să nu mai vorbesc de faptul că Băsescu este cel care a taiat 25% din salariile bugetarilor și 15 procente din pensie! Traian Basescu este cel care a încercat sa controleze totul în România. Unii sunt „uimiți” de rapiditatea schimbărilor și acuză majoritatea parlamentară de neconstituționalitate dar uită că de fapt aceasta era singura soluție viabilă și legală (conform procedurii parlamentare constituționale)  pentru a rezolva acest blocaj – o acțiune parlamentară legală și concertată care să repună în funcțiune instituțiile statului care timp de ani și ani de zile au fost unelte de manipulare pentru așa numitul „președinte – jucător”. În plus, întreg mecanismul propagandistic pus în funcțiune la nivel internațional pentru discreditarea acțiunilor majorității parlamentare a atins apogeul prin virulența mesajului transmis, mesaj care insinua că în România a avut loc o „lovitură de stat” și că „statul de drept este în pericol” sau că  „justiția este anihilată”. Cum e posibil ca anumiți europarlamentari români și responsabili ai filialelor ICR plătiți cu mii de euro de către statul român să facă declarații publice atât de alarmiste și de-a dreptul isterice care au fost pe punctul de-a destabiliza economia României ?  Cu astfel de mesaje și declarații nu s-a făcut altceva decât să se aducă imense prejudicii atât imaginii României cât și credibilității acesteia la nivel internațional. Asemenea iresponsabilități ar trebui sistate și penalizate imediat pentru că aici este pus în discuție viitorul unei națiuni și al țării, al României, nu interesele unei persoane sau grup de persoane sau ale unui partid politic. Doar din aceste motive și cred că e suficient să spun că voi vota DA pentru demiterea lui Băsescu din convingere și fără niciun fel de regrete ! ”
Șocant. Așa ceva nu se face. Să muști mâna care te-a medaliat? Păi cum? Ești atât de nesimțit încât nimeni nu te trage de urechi? Nu se poate.
Îl acuz pe acest păianjen de oportunism de cea mai joasă speță. Consider că ar trebui să fie privat de orice opinie impertinentă prin boicotarea tuturor portalurilor pe care le administrează (Atenție păianjene, căci Anonymous are ochii pe toți sugătorii și primesc și sesizări), căci unui păianjen trădător nu i se poate arăta decât șlapul. Poate unii veți întreba: ”Și ce voiai dom le? Să refuze medalia?”. Da. Să refuze medalia. Asta cu siguranță i-ar fi dat mai multă notorietate și verticalitate, dar lașul e tot laș.
Acțiunile josnice și scârboase pe care păianjenul le întreprinde nu se opresc aici. Cenzura reprezintă un alt episod interesant din sitcomul de prost gust pe care îl constituie activitatea păianjenului din ultima vreme. Mi-au atras atenția pe pagina publică a lichelei mesajele necontenite ale domnului Boris Mehr, un domn care mereu a scris lucruri interesante pe Retea și pe care obișnuiam să îl urmăresc ori de câte ori aveam ocazia. Boris Mehr cere în repetate rânduri să îi fie oferită un fel de explicație având în vedere că i-a fost suspendat contul de pe Rețea. Nu îmi imagineaz cu ce ar fi putut supărat acest Boris Mehr, dar licheaua dă dovadă de același comportament zăvorât în tăcere pe care l-a moștenit de la călărețul cel chior, probabil, odată cu medalia
Este rușinos și absolut de neconceput să muști cu poftă din osul aruncat apoi să îți negi condiția de câine, ba mai mult, să te faci că plouă, de ca și cum acest episod nici nu ar fi existat.
Domnule păianjen, în cine și în ce să mă încred eu și cei din generația mea? Dar nu, nu asta este întrebare potrivită căci generația din care fac parte este una deja pierdută, una pe care ați furat-o cu succes. Dar cei care vin în cine și în ce să se încreadă?
Pupați toate fundurile și lingeți toate podele care vi se dau. Acum sunteți încă novice, dar în câțiva ani veți fi un lingău și un laș de primă mână. Veți fi băgat eventual și în manualele de română (să ne ferească Dumnezeu). Și ce coșmar crunt…
Să îmi întreb odrasla: ”Ce v-a predat la română?”
Iar odrasla să îmi răspundă: ”Vlașin”
Vă aplaud domnule păianjen, lichea, sau câine… nu am găsit încă o denumire care să le întrupeze pe toate cele 3. Ați reușit să plecați de la nimic și să ajungeți la Un Nimic!
Norbert Matei

Iunie 21, 2012

nastase

omeneste, imi pare rau ca nastase a ajuns la spital. ca a fost condamnat, nu. cu sentinta au fost de acord toti cei cinci judecatori, asa ca lipsa probelor e o poveste subtire, politica. si sa nu uitam, din cauza lui nastase ne-am procopsit ca presedinte cu lepra de basescu si scursorile lui portocalii.

Mai 8, 2012

Vladimir Tismăneanu este dator cu demisia

Vladimir Tismăneanu a scris cu câteva zile în urmă:

(…)cand premierul desemnat va fi investit si va putea primi in aceasta calitate mesaje oficiale, va afla decizia mea privitoare la pozitia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Orice om normal care citeste ce-am scris in aceste zile (si nu doar in aceste zile, ma grabesc sa o spun) o poate anticipa. Numit de un premier al Romaniei, mi se pare firesc sa-l anunt despre aceasta decizie pe un premier al Romaniei. Este o chestiune de minima politete. A bon entendeur, salut…
Sursa- http://tismaneanu.wordpress.com/2012/04/30/doamna-lelia-munteanu-si-amintirile-anului-1990/

Acum, acest lingău băsescian are cui să-şi prezinte demisia. Numai să aibă onoare.

Aprilie 26, 2012

milă pentru preşedinte

a ajuns să joace table singur, să bea cu faţa la oglindă,
amanta îi spune la telefon că o doare capul şi
că nu iese din casă,
se gândeşte ce a făcut iliescu când a fost să fie, constantinescu,
îl sufocă ceea ce credea că n-o să-l sufoce,
tăcerea creşte ca alte covoare în cabinet, pe scări, chiar pe aleile grădinii cotroceniului,
bea,
câteodată aude maşina hingherilor cum strânge câinii de pe străzi,
deschide mai tare fereastra ca să audă,
da, s-a ocupat şi el de ei cândva,
da, eutanasia e o formă a iubirii
-îî plăcea să-şi spună-
sau a milei,
nu reuşea să-şi dea seama exact,
în vis se transformă în câine,
negricios şi vioi,
e urmărit de hingheri,
şi fuge,
şi găseşte iar mâncare şi căţele,
oamenii nu-i zic că-l iubesc,
e negricios, câine,
şi oamenilor nu le e milă
Alexandru Petria

Martie 9, 2012

Scriitori fără intuiţii morale, azi. Articol de Liviu Ioan Stoiciu

Scriitori fără intuiţii morale, azi

România se confruntă cu proteste de stradă în întreaga ţară, în oraşele mari, iar superba Piaţă a Universităţii din Bucureşti a redevenit Agora din 1990 (24 aprilie – 13 iunie 1990). Din 12-13 ianuarie 2012 se tot scandează „Jos Băsescu!”, „Jos Guvernul Boc!”, „Demisia!” (în 1990 se scanda „Jos Iliescu!”, „Jos Guvernul Roman!”, „Demisia!”). S-ar putea foarte bine scanda şi azi, după 22 de ani de la Revoluţie, „Fără comunişti!” (Băsescu şi Boc fiind lideri PCR-Securitate) şi „Jos mafia!”… Când scriu aici s-a ajuns în a 23-24-a zi consecutivă de protest, a apărut şi un lider al protestelor în Piaţa Universităţii, Cristian Crăciun (aşa cum era în 1990 Marian Munteanu), deşi e iarnă grea, a fost şi cod portocaliu de zăpadă, viscol şi ger de minus 15 grade în medie, nu numai cod galben. Actuala putere le dă dreptate protestatarilor, cărora le-a ajuns cuţitul la os (din iulie 2010 austeritatea făcând ravagii; salarii şi pensii tăiate, preţuri crescute prin TVA ajuns la 25 la sută peste noapte) – dar atât, nu demisionează. În mod excepţional au reacţionat favorabil la aceste proteste Biserica Ortodoxă Română şi Academia Română, deşi prin statut ele „nu participă direct la viaţa politică a ţării”, sunt „neutre” sau „independente”. Am aflat acum de demnitatea lor publică: „Deşi autonomă  faţă de Stat (Constituţia României, art. 29, alin 5) şi neutră din punct de vedere politic, totuşi Biserica nu poate fi indiferentă faţă de suferinţa poporului pe care îl păstoreşte pe calea mântuirii”.
Sau că: „Academia Română, un adevărat parlament cultural, este datoare să fie apărătoarea intereselor fundamentale ale românilor şi nu poate trata cu nepăsare frământările actuale de pe scena publică şi politică”. Apoi, Regele Mihai (Familia Regală, Coroana României), devenit azi cel mai credibil lider al românilor, a semnat şi el un comunicat referitor la protestele de la începutul acestui an: „Întreaga Familie Regală este alături sufleteşte de toţi cei care au în aceste momente nevoie de încurajare şi solidaritate”. Cine s-ar fi aşteptat să intre Academia Română în rândul autorităţilor morale ale României de azi, alături de BOR (care ocupă locul 1 la încredere) şi Familia Regală? Pot să pun pariu că n-ar fi făcut-o dacă ar mai fi fost condusă de Eugen Simion… Aici voiam să ajung, la scriitori. Nu vi se rupe inima că Uniunea Scriitorilor din România-USR (deţinătoarea modelului de conştiinţă la români, care a dat disidenţi şi rezistenţi anticomunişti) s-a autoexclus din rândul acestor autorităţi morale ale României de azi, nedând până azi nici un comunicat de solidarizare cu protestatarii din stradă? Scriitorii români (reprezentaţi de cei ce conduc operativ USR) n-au nici o obligaţie faţă de amărâţii din stradă? Să încerc să caut scuze conducerii actuale a USR – că primeşte nişte sute de mii de euro de la Guvernul Boc (pentru subvenţionarea unor reviste de cultură) şi trebuie să-şi ţină gura. E o atitudine… corectă? Preşedintele USR, Nicolae Manolescu, este trimis al preşedintelui Traian Băsescu la UNESCO (funcţia de ambasador în sine îi interzice să aibă o atitudine critică la adresa actualului regim), e normal să nu se solidarizeze cu cei ce le cer în stradă demisia lui Băsescu şi Boc? S-a dat de gol comportamentul vicepreşedintelui Gabriel Chifu prin notele apărute pe ultima pagină a României literare, nesemnate, pro-Băsescu şi pro-Boc. La fel e comportamentul preşedintelui celei mai mari asociaţii a USR, din Bucureşti, Horia Gârbea, pe blogul lui, pro-Băsescu (în plus, ASB şi revista Luceafărul de dimineaţă sunt sponsorizate de Primăria sectorului 2, de generalul N. Onţanu, lider al UNPR, care face parte din coaliţia guvernamentală, e iar… explicabil).  Contează interesele financiare directe ale USR, nu modelul moral al protestatarului critic faţă de actuala putere? Dar Academia Română şi Biserica nu primesc bani de la stat, şi cu toate acestea ne arată că-şi ţin dreaptă coloana vertebrală, public? În acelaşi timp, e adevărat, USR are un prim-vicepreşedinte care e senator în Parlamentul României, aflat în opoziţie: Varujan Vosganian, şi el ar putea să compenseze absenţa protestului (PNL-USL susţin protestul celor din stradă), dar n-o compensează. Opinia publică nu mai aşteaptă nimic de la USR, altceva ar fi fost să publice USR un comunicat de solidarizare cu cei ieşiţi în stradă să protesteze împotriva sărăciei, hoţiei politice şi corupţiei, duse la extrem de actuala putere.
Se repetă povestea scriitorului român majoritar, care stă cu capul la cutie. Cu excepţia celor care au scos capul şi sub comunism şi „neocomunism”, scriitorii sunt ocupaţi să scrie „estetic”, nu se coboară la a fi solidari azi cu amărâtul de pe stradă şi nici nu critică puterea trecătoare. Treaba lui e să stea deoparte, în sferele înalte, eventual să cârtească la cârciumă împotriva celor care-şi fac şi datoria de cetăţean şi iau atitudine. E aceeaşi demisie a scriitorului fără intuiţii morale, atotperpetuată istoric.

Textul a aparut in revista culturala lunara Arges, ultimul numar iesit de sub tipar http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4775&Itemid=104

Nota Alexandru Petria – Liviu Ioan Stoiciu este unul dintre putinii scriitori care mai cunosc sensul cuvantului demnitate. Toata admiratia!

Martie 3, 2012

Zero milă pentru Intelectualii lui Băsescu

E alarmă în tabără Intelectualilor lui Băsescu. Sunt ei jigodii, dar nu şi proşti. Ştiu că au luat-o pe tobogan şi că jos îi aşteaptă tăierea sinecurilor. Din partea mea, pot să şi crape. Au făcut un rău imens ţării susţinând un regim dement.
Dacă jigodia e o boală tratabilă la câini, la aceste bipede e un modus vivendi dăunător societăţii.
O să sară probabil în sus cei mai sensibili şi-o să spună că sunt extremist. Nici o problemă. Asta cred. M-am săturat de purtatul cu mănuşi faţă de nişte oameni care îşi prostituează mintea, egoişti până-n ultima moleculă, care merită dispreţ.
În România se moare din cauza guvernării acoliţilor lui Băsescu. Poţi să taci în faţa dramelor, dacă mai ai un strop de umanitate? A celor îngheţaţi sub zăpezi? A bătrânilor ce se sting în lipsuri? Văzând copiii bolnavi de cancer, lăsaţi fără medicamente? I-aţi auzit pe Patapievici, Mihăieş, Pleşu, Liiceanu, şi lista e lungă, însă mi-e scârbă să le transcriu numele, vorbind indignaţi despre aceşti micuţi cu speranţa vieţii suspendată? Nici cancerul la copii nu-i impresionează? O vorbă măcar, ca să scoată ochii prostimii?!
Locul acestor indivizi este la groapa de gunoi, nu în spaţiul public. N-am nici o milă pentru ei.
Alexandru Petria

Februarie 22, 2012

Laşitate scriitoricească

În revista „România literară”, nr. 6, săptămânalul care a fost cândva mândria lumii literare, la rubrica „Ochiul magic”, sub curajoasa semnătură Cronicar am găsit notiţa:

„Un fals grosolan

Vorbeam în numărul trecut al revistei noastre (vezi articolul Marele exod virtual) despre lumea internetului care favorizează, între altele, şi instaurarea unei stări de anomie. Avem acum un caz cât se poate de concret, petrecut în universul virtual ca junglă. PeFacebook a circulat la sfârşitul săptămânii trecute un fals grosolan. Cineva, se pare că un anume domn Petria, a lansat un comunicat, ca venind din partea Comitetului Director şi semnat de preşedintele USR. Dacă ar fi susţinut enormităţile conţinute în comunicatul mincinos, Comitetul Director al USR n-ar mai fi reprezentat conducerea unei asociaţii apolitice şi cu caracter eminamente cultural, ci al unei organizaţii politice radicale şi gata chiar să treacă la acţiuni în forţă. Evident că n-a avut loc o şedinţă a Comitetului Director în ziua de 4 februarie, aşa cum se afirmă în falsul comunicat şi evident că la reuniunea, reală, din ziua de 2 februarie, a Comitetului Director, s-au discutat strict chestiuni legate de activitatea literară. A-i atribui celuilalt cuvinte, fapte de care este complet străin şi a răspândi zvonuri pentru a crea diversiune şi a manipula constituie o metodă care ne aminteşte izbitor de practicile securistice de altădată. Vedem că ele supravieţuiesc până în zilele noastre şi capătă o înfăţişare nouă.”(Sursa- http://www.romlit.ro/ochiul_magic111111112)

În 4 februarie am publicat pe Facebook:

„Uniunea Scriitorilor este solidară cu protestatarii

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor a urmărit cu îngrijorare evoluţia evenimentelor din ultimele săptămâni.
Nemulţumirea populaţiei este reală, iar derapajele antidemocratice ale guvernanţilor accentuează starea conflictuală. Se protestează nu doar pentru ameliorarea situaţiei economice. Manifestanţii simt că le sunt încălcate aproape toate drepturile fundamentale, într-un simulacru de democraţie.
Comitetul Director întrunit azi, 4 februarie, consideră că singura ieşire din impas o reprezintă dialogul, demisia guvernului şi organizarea de alegeri libere.
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România ţine să afirme că este solidar cu protestatarii.

Nicolae Manolescu,
preşedintele Uniunii Scriitorilor”

După câteva ore de la apariţie, am precizat că eu am fost autorul „comunicatului” şi că am urmărit să evidenţiez prin el cât de obedientă este Uniunea Scriitorilor. Care n-a luat nici o poziţie faţă de manifestaţiile din toată ţara contra puterii actuale, când şi-au precizat atitudinea inclusiv Academia Română, Patriarhia şi Casa Regală, tot instituţii apolitice, ca şi U.S., dar mai responsabile şi preocupate, se vede, faţă de soarta societăţii româneşti.
Cu rapiditate, în 4 februarie, Uniunea Scriitorilor a emis un punct de vedere în legătură cu „comunicatul” meu, pe situl instituţiei:
„Un fals comunicat a fost emis pe Facebook ca din partea Comitetului Director al USR

Faţă de un pretins „comunicat” al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor care a fost distribuit pe Facebook, Comitetul anunţă: Comitetul director al USR nu a tinut nicio şedinţă în ziua de 4 februarie şi nu a fost redactat nici în această zi nici altădată vreun comunicat pe tema enunţată în pretinsul comunicat. Comunicatul postat este un fals, nu a fost emis de niciun organism al Uniunii Scriitorilor din România şi nu a fost semnat de nimeni din conducerea USR.”

Desigur, nu am procedat legal inventând comunicatul, recurcând la o tehnică de guerilla, pe principiul „scopul scuză mijloacele”. Însă mi-am asumat fapta şi eventualele consecinţe. A fost modul meu de a protesta contra laşităţii instituţionale din lumea literară. A tăcerii cumpărate cu bani de la Guvern.

Marele poet Liviu Ioan Stoiciu a scris despre ce am făcut: “Remarcabil gestul prozatorului Alexandru Petria de a inventa un comunicat de solidarizare a Uniunii Scriitorilor din România-USR, semnat de președintele ei, Nicolae Manolescu. Măcar așa să existe o solidarizare a breslei scriitorilor (conștiințe ale neamului, nu?) cu protestatarii din stradă, inventată. După ce Academia Română, Biserica Ortodoxă și Familia Regală au dat o lecție publică morală, solidarizându-se oficial prin comunicate cu protestatarii, era de așteptat ca Uniunea Scriitorilor să dea și ea un comunicat în acest sens – o așteptare în van, au trecut trei săptămâni. USR s-a făcut că plouă. Nici nu e de mirare, Nicolae Manolescu e ambasador trimis de Traian Băsescu la UNESCO, iar „directorul de imagine al USR”, Horia Gârbea, președintele Asociației Scriitorilor din București, are sponsorizate premiile și revista Luceafărul de dimineață de generalul N. Onțanu (primarul sectorului 2), lider al UNPR, aflat în coaliția de guvernare. Cum să se solidarizeze cu protestatarii care cer demisia lui Băsescu și demisia lui Boc? USR nu mai are nici un fel de statut moral, la nivel de conducere operativă, n-are obligație decât față de guvernanți, care i-au dat niște sute de mii de euro să-și publice revistele, a uitat să stea în opoziție (chestiune de caracter scriitoricesc), e o corabie care plutește prin sferele înalte, nu mai coboară pe pământ, conducătorii ei sunt rupți de idealurile românilor de rând.” (Sursa- http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/02/bulevardul-jos-basescu-n-avem-alternativa-sa-i-pastram-pe-cei-de-la-putere-sa-fie-clar-uniunea-scriitorilor-din-romania-nu-se-solidarizeaza-cu-protestatarii/ )
Ziaristul Liviu Mihaiu pe contul său de Facebook- “Azi, scriitorul Alexandru Petria a făcut un experiment. Binevenit, au zis unii; deplasat au zis alții; degeaba, au zis restul. Așa cum Tolontan a publicat avant la lettre discursul lui Băsescu, la fel și Petria a scris un comunicat USR, înainte ca USR să scrie unul sau măcar să se gândească să scrie unul. Și tot ca în cazul lui Tolontan, care n-a schimbat nimic din discursul lui Băsescu, nici Petria n-a putut convinge USR-ul să-și însușească “comunicatul”. Ci, dimpotrivă, l-au negat imediat ce au aflat de el. Nici măcar faptul că mai mulți jurnaliști și bloggeri au salutat inițiativa nu i-a putut convinge.
Nu mă mir, căci motto-ul USR-ului ar putea fi foarte bine: “Era pe cand nu s-a zarit,/ Azi o vedem si nu e”.
USR, fă-te că lucrezi!”

Dar să ne întoarcem la notiţa semnată de Cronicar în „România literară”. Trec peste tentativa de minimalizare „un anume domn Petria”, care se doreşte o lovitură sub centură. Sub anonimat aş putea să scriu şi eu despre Gabriel Chifu, de exemplu, directorul executiv al revistei, „un anume domn Chifu”, şi mulţi cititori chiar s-ar întreba cine pisica este Chifu? Însă genul acesta de manevră îmi este străin, îmi asum cuvintele. O să mă opresc la prostia de aici până la Marte, crescută pe laşitatea de la Uniunea Scriitorilor: „Dacă ar fi susţinut enormităţile conţinute în comunicatul mincinos, Comitetul Director al USR n-ar mai fi reprezentat conducerea unei asociaţii apolitice şi cu caracter eminamente cultural, ci al unei organizaţii politice radicale şi gata chiar să treacă la acţiuni în forţă.” Din aceste fraze reiese că protestatarii sunt nişte extremişti, ca şi partidele din opoziţie. Că sunt pe punctul de-a pune mâna pe arme ca să organizeze o lovitură de stat. Că mintenaş se vor apuca de împuşcat guvernanţii precum iepurii.
O mărturisire de final- domnule Nicolae Manolescu, chiar am un pistol în casă. Îl ţin în dulap, fiindcă e destul de rece în camera respectivă. Mă uit la el cu lăcomie. Sunt un „radical” nemernic. După dimensiuni, cred că are calibru mare. L-am primit de la un prieten. Nu ştiu cât o să mă mai abţin să nu-l mănânc. Este ambalat atrăgător. E din ciocolată. Şi ador ciocolata, oho.
Alexandru Petria

Februarie 6, 2012

Liviu Ioan Stoiciu: „Remarcabil gestul prozatorului Alexandru Petria de a inventa un comunicat de solidarizare a Uniunii Scriitorilor din România”

Marele poet Liviu Ioan Stoiciu: „Remarcabil gestul prozatorului Alexandru Petria de a inventa un comunicat de solidarizare a Uniunii Scriitorilor din România-USR, semnat de președintele ei, Nicolae Manolescu. Măcar așa să existe o solidarizare a breslei scriitorilor (conștiințe ale neamului, nu?) cu protestatarii din stradă, inventată. După ce Academia Română, Biserica Ortodoxă și Familia Regală au dat o lecție publică morală, solidarizându-se oficial prin comunicate cu protestatarii, era de așteptat ca Uniunea Scriitorilor să dea și ea un comunicat în acest sens – o așteptare în van, au trecut trei săptămâni. USR s-a făcut că plouă. Nici nu e de mirare, Nicolae Manolescu e ambasador trimis de Traian Băsescu la UNESCO, iar „directorul de imagine al USR”, Horia Gârbea, președintele Asociației Scriitorilor din București, are sponsorizate premiile și revista Luceafărul de dimineață de generalul N. Onțanu (primarul sectorului 2), lider al UNPR, aflat în coaliția de guvernare. Cum să se solidarizeze cu protestatarii care cer demisia lui Băsescu și demisia lui Boc? USR nu mai are nici un fel de statut moral, la nivel de conducere operativă, n-are obligație decât față de guvernanți, care i-au dat niște sute de mii de euro să-și publice revistele, a uitat să stea în opoziție (chestiune de caracter scriitoricesc), e o corabie care plutește prin sferele înalte, nu mai coboară pe pământ, conducătorii ei sunt rupți de idealurile românilor de rând.”

Alte amănunte aici http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/02/bulevardul-jos-basescu-n-avem-alternativa-sa-i-pastram-pe-cei-de-la-putere-sa-fie-clar-uniunea-scriitorilor-din-romania-nu-se-solidarizeaza-cu-protestatarii/

 

Ianuarie 30, 2012

Revolta slugilor

În ultimii ani, exasperarea mi s-a întins de la cafeaua de dimineaţă până adânc în noapte. Şi în orele de insomnie, când şi când. M-a copleşit aroganţa şi nesimţirea regimului Băsescu, apetitul pentru furt al celor de la putere, felul cum s-au înstăpânit în absolut toate domeniile ca o armată de ocupaţie. O ocupaţie a românilor asupra românilor, mai perfidă şi mai periculoasă decât una pe bune, împotriva căreia e o îndatorire să lupţi cu arma în mână. Într-un război real regulile sunt ca „bună ziua”, ştii ce să faci, inamicul e clar definit. Ocupantul străin nu încearcă să se ascundă mimând democraţia ca oamenii lui Băsescu. Împotriva perfidiei, armele regulilor democratice sunt puţin eficiente fără o susţinere masivă şi fermă a populaţiei.
În nu ştiu câte articole mi-am arătat nemulţumirea faţă de pasivitatea cetăţenilor, predispuşi să îndure ce n-ar îndura alte naţii. Lehamitea. Chiar şi scârba. Vorbeam de absenţa demnităţii, de mentalitatea de slugă, aia cu „capul plecat sabia nu-l taie”, „gura bate curul”… Dar cel mai mult m-a durut apatia tinerilor, nascuţi parcă bătrâni, încorsetaţi în conformism.
Începând cu 13 ianuarie 2012, odată cu debutul manifestaţiilor spontane din mai fiecare oraş, s-a deschis o falie. Populaţia protestează. Destul de anemic pe străzi, însă nemulţumirea este generalizată. Cei de la Putere sunt în cădere liberă, e o chestiune de timp să iasă de pe scena publică.
Articularea haotică a nemulţumirilor seamănă totuşi cu revolta unor slugi, numiţi viermi şi ciumpalaci de anumiţi oficiali din PD-L… E un început. Mai e până când românii o să înveţe să se ridice din genunchi fără complexe. Până-şi înscriu libertatea în ADN.
Alexandru Petria

Ianuarie 26, 2012

Vladimir Tismaneanu, tinta „pupinizatorilor de serviciu”. Oda comandantului iubit

„Liderii pot comite greseli, dar importanta este viziunea de ansamblu si luciditatea. Daca privesc retrospectiv, mi-ar fi greu sa gasesc un alt lider post-decembrist (pe cei de dinainte de 1989 sa-i lasam de-o parte, desi mi-e greu sa ignor ca pe 26 ianuarie Ceausescu ar fi implinit 94 de ani!) care sa fi spus public, in raport cu unele erori personale, ceea ce a admis Traian Basescu. Ma intreb cati lideri occidentali au facut acest lucru si, poate ca ma insel, dar unul dintre foarte putinii a fost Ronald Reagan pe tema Iran-contras. Ceea ce insa nu afecteaza esenta actiunii politice asociata cu proiectul pe care Traian Basescu l-a sustinut si il sustine.
Discursul a fost limpede, coerent si la obiect. Mesajul sau principal, cum imi spunea un bun prieten, este in directia: Nu va fie frica! Nu va temeti! Aveti incredere in statul de drept! Avem nevoie de intarirea democratiei, nu de subminarea ei. Spre deosebire de cei care au vazut acolo un fel de mesianism (termenul a fost adeseori folosit in raport cu Churchill, de Gaulle, Kennedy si Reagan, pe drept ori pe nedrept), eu am vazut realismul asumarii obligatiilor functiei prezidentiale. Traian Basescu stie cine este si ce poate oferi. Apelul la societatea civila si la intelectualiii publici mi se pare normal in conditiile in care, intr-adevar, multe voci au fost amutite de presiunile incredibile exercitate de corurile denigrarii. Nu este usor sa fii in chip constant tinta pupinizatorilor de serviciu pozand in arbitrii moralitatii imaculate.”- Vladimir Tismaneanu, articolul Obligatiile unui presedinte: Realismul, vointa, tenacitatea http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11337392-obligatiile-unui-presedinte-realismul-vointa-tenacitatea.htm

Ianuarie 26, 2012

Interceptatea unei convorbiri telefonice dintre Traian Basescu si Gabriel Liiceanu

Am tras cu urechea pentru dumneavoastra>
-Alo, domnule Liiceanu, cum se zice, plancarde sau pancarde? Ca eu am spus plancarde aseara si rad viermii de mine…
– ……………….(zgomot de fond, nu inteleg cuvintele)
– Aha, pancarte…Va astept la Cotroceni, sa discutam ca intre oameni de valoare. Poate vine si Mircea Cartarescu. A mai scris ceva nou de la Levantul?
-…………….. (aceeasi treaba). Ma bucur ca m-ati sunat, domnule presedinte. Onorat.
Alexandru Petria

Ianuarie 26, 2012

Ceausescu, Basescu- discursuri paralele cu Romania. Ceasul ticaie

 

Traian Băsescu, a susţinut miercuri, 25 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă. Vă prezint textul acesteia:

„Astăzi vreau să mă adresez exclusiv românilor din ţară şi românilor de pretutindeni. Astăzi mă adresez românilor pentru că manifestaţiile din ultima vreme, scandările din stradă din ultimele zile, mesajele de pe mijloacele electronice – internet, Facebook – mi-au creat impresia că pentru o parte din români s-a creat o ruptură între Preşedinte şi parte din naţiune. S-a creat impresia falsă că Preşedintele nu-i mai reprezintă pe români şi societatea în relaţia cu instituţiile statului. Eu ştiu că pentru români obligaţia Preşedintelui de a-i reprezenta continuu este unul din imperativele majore, fiind vorba de un Preşedinte ales prin vot direct.

Aş vrea ca românii să înţeleagă că îmi este extrem de clară situaţia în care se află. Ştiu că măsurile precum creşterea TVA-ului, reducerea salariilor în sectorul bugetar, restructurarea sectorului bugetar, introducerea contribuţiei pentru sănătate la pensiile până la 750 de lei i-au făcut să iasă în stradă, ca urmare a traiului greu. Ştiu în acelaşi timp că aceeaşi abordare o au şi milioane de români care nu au ieşit în stradă. Şi ei s-au simţit solidari cu cei care prin scandările lor, prin pancartele lor din pieţele oraşelor din ţară dădeau semnale legate de sărăcie, de aroganţă a politicienilor sau legate de corupţie. Este clar pentru mine că prima mea obligaţie este aceea de a restabili legătura de încredere între mine şi acea parte a populaţiei care şi-a pierdut încrederea în Preşedinte. În momentul de faţă ne aflăm într-o situaţie de criză. Evoluţiile interne din ultimii doi ani au suprapus peste criză şi măsuri extrem de puternice de modernizare a statului. Practic, în acelaşi timp, coaliţia aflată la putere, susţinută de mine, a realizat două lucruri extrem de dificile: pe de o parte, lupta cu criza pe care cel mai greu a resimţit-o populaţia, iar pe de altă parte, procesele extrem de dificile de modernizare a ţării. Şi aş aminti: legi extrem de controversate sau nu foarte bine primite de cei cărora li se adresau, Codul Penal, Codul comercial, codul de procedură penală, codul de procedură comercială. Au fost legi destinate să reformeze justiţia, restructurarea aparatului bugetar, o diminuare cu peste 200.000 a numărului bugetarilor, un alt proces de reformă care a afectat profund populaţia, legea răspunderii magistraţilor, de asemenea, o lege dificilă şi îndelung dezbătută, legea micii reforme, un alt obiectiv care a împins la dezbatere şi uneori insatisfacţie. Codul Muncii, care a avut ca principală măsură flexibilizarea forţei de muncă a fost, de asemenea, un moment în care societatea întreagă a fost afectată, în primul rând din îngrijorarea că ar putea fi mai rău. Aş aminti Legea educaţiei, o lege care a împins către reformarea unui sistem extrem de mare şi care nu a fost profund reformat niciodată de la revoluţie încoace. Nu în ultimul rând, Legea asistenţei sociale, o lege, de asemenea, extrem de discutată şi care a afectat un număr considerabil de oameni, care de multe ori trăiau nejustificat din ajutoare sociale. Sunt doar câteva exemple care arată că procesele de modernizare a statului, simultan desfăşurate cu procesele prin care am încercat restabilirea echilibrelor macroeconomice, au dus la o situaţie de nemulţumire într-o largă parte a societăţii româneşti. Aici, cu certitudine, responsabilitatea mea este majoră, pentru că – şi aici vă rog să luaţi toate discursurile mele publice din campania din 2009 – deci responsabilitatea mea este majoră, pentru că modernizarea statului a fost unul din obiectivele asupra cărora m-am angajat înainte de a deveni pentru a doua oară Preşedinte al României. Nu ascund că adesea a trebuit să am ieşiri publice, pentru a stimula îndeplinirea acestor obiective. Toate au creat, pe bună dreptate, un sentiment de nesiguranţă în societate, chiar dacă eu am câştigat alegerile, având ca principală axă discursul legat de reforma statului. Aş spune însă că suntem acolo unde trebuie pentru că, în primul rând, datorită eforturilor populaţiei, România a ieşit din recesiune. Sper ca la mijlocul lunii februarie cifrele de la Statistică să confirme că am înregistrat o creştere economică în jurul a 2,5% din Produsul Intern Brut, ceea ce va fi una din cele mai mari creşteri economice din Uniunea Europeană.

Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare, iar eu vreau să le spun românilor că ştiu ce trebuie făcut. Va trebui ca, în continuare, într-un parteneriat cu Guvernul, să deschidem acest orizont de ţară nouă pentru români, şi cred eu că printre cele mai importante lucruri sunt revizuirea Constituţiei ca pilon de flexibilizare a statului şi ca răspuns la votul românilor de la referendumul din 2009, noiembrie. Peste 80% dintre români au votat pentru Parlament unicameral şi pentru un număr maxim de 300 de parlamentari. Toate partidele fără excepţie se fac că uită de votul pe care românii l-au dat în noiembrie 2009, însă nu ezită să spună că ascultă vocea poporului. Eu nu aş crede pe niciunul din ei atât timp cât nu respectă acum un vot dat de români în proporţie de peste 80%. Repet: nu vizez niciun partid anume, ci toate partidele; indiferent ce declară, niciunul nu a vrut să mişte lucrurile înainte, deşi au primit în timp util proiectul de Constituţie cu rectificările, cu propunerile de revizuire care să acopere această obligaţie elementară a politicienilor faţă de poporul pe care pretind că îl servesc. Poporul nu se serveşte numai în declaraţii la televizor, ci şi prin fapte; când serveşti poporul, îl serveşti prin fapte, iar revizuirea Constituţiei este o probă a responsabilităţii clasei politice româneşti. Avem nevoie şi de o nouă lege electorală, o lege electorală care să le permită românilor să-i voteze pe cei mai buni şi nu să aflăm că intră în Parlament oameni de pe locul doi, trei sau cinci de pe listele votate de români. Avem nevoie de un comportament modest şi decent al politicienilor. Eu nu spun că toţi au venit săraci în politică, dar când eşti în Parlamentul României, când eşti în Guvernul României şi în ţară se impun măsuri de austeritate, parcă deranjează comportamentul arogant şi lipsit de modestie. Va trebui să continuăm lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale. Menţionez separat evaziunea fiscală pentru că este un element extrem de important în realizarea veniturilor bugetului de stat. Va trebui să creăm locuri de muncă valorificând banii europeni prin crearea de întreprinderi mici şi mijlocii şi – de ce nu? – prin redeschiderea exploatărilor miniere care au devenit rentabile ca urmare a creşterii costului metalelor. Una era acum 15 ani când s-au închis aceste exploatări şi cu totul altul este preţul metalelor în momentul de faţă pe piaţa internaţională. De aceea trebuie să avem curaj să creăm locuri de muncă în minerit.

Aş face o menţiune specială: foarte mulţi încearcă să stabilească ce e valoros, ce e important, ce nu e important; vreau să ştiţi punctul de vedere al preşedintelui României, punct de vedere pe care mi l-am format şi în discuţiile cu colegii din Consiliul European. Nu există lucru mai important astăzi, când prefigurăm o criză pe termen mediu şi lung, decât crearea de locuri de muncă. Este singura modalitate de a crea condiţii de viaţă rezonabile românilor şi de a alimenta bugetul de stat cu veniturile necesare pentru a susţine sănătatea, educaţia, armata, ordinea publică ş.a.m.d.. Absorbţia fondurilor europene este o altă cheie şi prioritate care ar trebui să fie în atenţia oricărui demnitar al statului român. Avem nevoie de accelerarea programului de autostrăzi, avem nevoie de dezvoltarea agriculturii, avem nevoie de dezvoltarea turismului, avem nevoie de dezvoltarea unei industrii alimentare care să valorifice producţia agricolă în mediul rural. Avem nevoie de oameni politici credibili şi acest lucru nu se poate face decât prin transparenţa cheltuielilor publice. Degeaba miniştrii vor anunţa proiecte pe care le-au făcut, dacă cetăţenii nu vor putea accesa în orice zi site-ul ministerului pentru a vedea aprobările pentru cheltuirea oricărui leu. Numai aşa Guvernul, politicienii de la nivel local, vor putea ieşi de sub suspiciunea fraudării fondurilor publice. Avem nevoie de legea sănătăţii. Am înregistrat un eşec în prezentarea publică a proiectului la care s-a muncit foarte mult şi în credibilitatea acestui proiect. Mi se datorează în cea mai mare parte acest eşec. Va trebui revenit pe o altă platformă de încredere, pe o altă voce şi, mai ales, cu eventualele modificări care trebuie făcute proiectului care a fost în tentativă de a intra în dezbatere publică. Avem nevoie de eficientizarea regiilor autonome şi avem nevoie de desfiinţarea clientelismului politic la nivelul desemnărilor pe funcţii la conducerea acestor regii. Nu vreau să spuneţi că Preşedintele şi-a prezentat un program de guvernare. Programul de guvernare este mult mai complex şi mai în detaliu, dar vreau să ştiţi că acestea vor fi lucrurile pe care eu le voi susţine în continuare, pentru că ele vor permite şi crearea de locuri de muncă, vor permite şi o redistribuire a resurselor către zonele sociale în care într-adevăr avem nevoie, şi nu voi intra în treaba Executivului să spun care sunt acestea; cu certitudine ei le ştiu cel puţin la fel de bine ca şi mine.

Aş trage o concluzie până la acest punct. Ştim unde suntem, ştim ce avem de făcut, ştim care este orizontul pentru ca la terminarea crizei România să poată valorifica din plin şansa ieşirii de criza economică europeană şi, îndrăznesc să spun, globală. Vor câştiga bătălia cu viitorul naţiunile care vor avea state flexibile, administraţii debirocratizate şi care vor fi pregătite să absoarbă şansa relansării economice. În momentul de faţă nu se mai poate miza pe investiţiile străine pentru crearea locurilor de muncă, cel puţin în Europa investiţiile străine au scăzut foarte mult. De aceea, orientarea corectă a resurselor de investiţii pe care le are anul acesta bugetul de stat este esenţială pentru menţinerea locurilor de muncă şi creşterea numărului acestora. De altfel, dincolo de micile programe de susţinere a companiilor, a întreprinderilor mici şi mijlocii, esenţa menţinerii locurilor de muncă în România în 2010, 2011 şi 2012 a fost în alocarea mare de bani pentru investiţii pentru crearea de locuri de muncă.

Înainte de a încheia, aş vrea să vă mai spun câteva lucruri care nu ţin neapărat nici de unde suntem, nici de ce avem de făcut pentru ca românii să aibă o perspectivă bună. Sunt, dacă vreţi, câteva constatări. Unele ţin de mine, altele ţin de realităţile altora. Oricât de mare ar fi presiunea cu eticheta de dictator, voi continua să susţin fără rezerve toate instituţiile statului care luptă împotriva corupţiei, fie că vorbim de Poliţie, fie că vorbim de Parchet, fie că vorbim de Justiţie, ceea ce nu înseamnă neapărat că voi fi un om care să nu observe şi să nu se manifeste atunci când va constata sau când va crede că s-au produs erori. De asemenea, aş vrea să mai dau o explicaţie pentru nişte etichetări pe care le-am primit constant în mod nedrept, dincolo de cea de dictator. Un dictator pe care îl înjuri de dimineaţa până seara nu îmi pare a fi chiar un dictator. Doar un mic exemplu. „Băsescu face dosare”. Eu îl voi considera om de rea-credinţă pe acela care nu va putea să spună ce procuror i-a spus treaba asta şi despre ce om politic este vorba. Aproape s-a creat o imagine propagată continuu că DNA-ul este instrumentul Preşedintelui. Vă asigur că nu este aşa. Nu există niciun procuror în România care să poată spune că Preşedintele i-a cerut să facă un dosar sau altul împotriva unei persoane sau a alteia. Este sub demnitatea unui Preşedinte să facă aşa ceva, iar cei care au această abordare, ca să se împacheteze mai bine ideea de dictator, nu fac decât să mintă. Eu îi rog să fie corecţi pentru că totuşi, când fac astfel de afirmaţii, vorbesc despre Preşedintele României. „Băsescu conduce PDL”. Aici nu mai am niciun comentariu decât să vă spun că, dacă l-aş fi condus eu, partidul ar fi fost mult mai bine condus. „Băsescu conduce Guvernul”. Întrebaţi UDMR-ul de câte ori au primit instrucţiuni de la mine, că nu o poţi rezolva numai cu premierul – acolo e o coaliţie – iar eu vă pot spune că niciodată. Sigur că am negociat cu ei: „Hai să trecem Legea educaţiei”, „Hai să trecem Legea ajutoarelor sociale”, „Hai să trecem Codurile”, „Hai să trecem legea ANI”, „Hai să trecem noua lege a Direcţiei Naţionale Anticorupţie”. M-am implicat pentru că ţara avea nevoie de aceste legi, iar cei care îmi recomandă să mă duc pe Muntele Găina să contemplez ce se întâmplă şi, din când în când, să mediez se înşală. Nu aşa se comportă un Preşedinte, mai ales când statul, când ţara lui, când poporul lui trece prin momente de criză şi de transformări fundamentale ale instituţiilor statului. Aş vrea ca nimeni să nu mizeze pe laşitatea mea în a spune ce este de spus. Cu certitudine, voi face observaţii publice şi legate de ce ar trebui să facem şi legate de ce nu se face. Deci nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de până cum, excepţie, cu siguranţă, diminuarea acelor gafe pe care uneori le mai fac public, vezi intrările pe post, în dispută cu Raed Arafat.

Aş mai face câteva observaţii care nu vreau să fie lecţii pentru nimeni, dar le fac, pentru că trebuie făcute. În ultima perioadă societatea civilă de bună calitate s-a retras în cochilie, este timpul să revină pentru că altfel locul ei va fi ocupat de foarte mulţi neaveniţi care se vor revendica a fi reprezentanţii societăţii civile. Avem o intelectualitate care, probabil, descurajată de criză, descurajată de unele măsuri guvernamentale, descurajată de unele poziţii ale mele, s-a retras şi nu vrea să se mai implice în viaţa socială şi politică. Este un apel, dacă vreţi, pe care îl fac, la revenirea societăţii civile de bună calitate în prim-planul vieţii politice şi sociale prin contribuţiile pe care le poate aduce. Încă o observaţie este legată de partidele politice şi iarăşi este o observaţie, nu dau instrucţiuni nimănui. Este şi o mai veche temă a mea, care cred că a venit momentul să fie reluată. Foarte mulţi oameni politici, practic toate partidele politice susţin că ele pot moderniza România. Vreau să fac o singură observaţie la această asumare a partidelor politice, mă refer la toate: PDL, PSD, PNL şi ce o mai fi, inclusiv UDMR, UNPR. Nu pot fi credibili spunând că reformează România când ele nu s-au putut reforma ele însele. Deci o reformare a partidelor este singurul element care poate credibiliza afirmaţiile că sunt pregătiţi să îşi asume modernizarea României în continuare, pentru că fără modernizarea României trebuie să ştiţi că se condamnă românii. Nimic nu va mai fi ca înainte de criză, la terminarea acestei crize. Instituţiile vor trebui să funcţioneze altfel, instituţiile statelor, vor trebui să aibă alt tip de relaţii cu propriile naţiuni, vor trebui să se implice altfel decât până acum în viaţa de zi cu zi. Până acum, şi ăsta a fost modelul Europei sociale, toţi, cu mici excepţii, au crezut că Europa socială înseamnă să împrumuţi bani şi să măreşti veniturile populaţiei. Iată că ce se întâmplă astăzi, ce se întâmplă de un an, de doi ani şi ce se va întâmpla în anii următori, ne arată că sunt şanse ca naţiunile să o ducă bine acolo unde politicienii împrumută bani pentru dezvoltare şi nu pentru consum. Va trebui să ne asigurăm susţinerea propriilor noştri cetăţeni cu resursele pe care le producem. Ori, asta înseamnă să avem partide responsabile, modernizate, care înţeleg ziua de mâine.

Şi aş încheia cu un apel. Pentru a reuşi, poporul şi-a făcut datoria, a fost supus proceselor de austeritate, care, ce e drept, au fost aplicate şi politicienilor, dar la ei s-a simţit mult mai puţin decât la omul care avea un salariu de o mie de lei. Deci, aş spune, poporul şi-a făcut datoria cu privire la trecerea prin criză, a fost supus unor măsuri de austeritate severe. Este, de data aceasta, rândul politicienilor să asigure stabilitatea ţării şi continuarea proceselor de reformă. Fără stabilitate vă asigur că nu avem nicio şansă. Cu stabilitate politică, cu înţelegere între partide – ce şi când şi ce date îşi stabilesc ei pentru alegeri este treaba lor – cu certitudine reuşim, şi ar fi păcat ca politicieni lipsiţi de responsabilitate să dea cu piciorul sacrificiilor pe care de doi ani le fac românii. În ceea ce mă priveşte, sunt de meserie comandant de navă şi n-am ratat niciodată destinaţia. Nu o s-o ratez nici acum cu România. Vă mulţumesc! Dacă sunt întrebări. (…) Vă pot spune – doar o menţiune să fac – scurta mea prezentare unde suntem şi ce avem de făcut, spun încă o dată, nu este un program politic, sunt opiniile Preşedintelui României despre ce este de făcut, şi în perioada următoare voi avea, voi încerca prin ieşiri publice să le explic. Ele nu trebuie speculate, doar pentru faptul că au fost enunţate şi prezentate foarte eliptic într-o conferinţă de presă. Voi încerca să particip la diverse emisiuni, pentru a explica fiecare lucru pe care ar trebui să-l facem. Vă mulţumesc!”
Traian Băsescu

Ianuarie 25, 2012

Cine-l decuplează pe Băsescu?

Traian Băsescu este în comă politică, un lest pentru România. Imobilizat în propriile obsesii, lubrefiate de un orgoliu cu umbre de nebunie.
Trăieşte într-o lume fantasmatică, autist, chiar şi când slugile sale îşi trec la ţel principiul „scapă cine poate”.
Spună ce-o vrea, Traian Băsescu e şi nu e. Depinde când o să fie decuplat de la aparate. Şi de cine.
Să dea Dumnezeu ca viaţa artificială a comatosului să nu-şi treacă în cont victime, vărsări de sânge!
Alexandru Petria

Ianuarie 25, 2012

Andrei Cornea, propaganda in cadere libera

Ultimele zile aduc la suprafata si raul din oameni. Un articol de Andrei Cornea din revista 22 o sa va creasca tensiunea:

„E vremea să ne trezim din coşmarul televizat şi să rostim răspicat câteva evidenţe. Nu, România nu este o dictatură, nici Băsescu un tiran. Nu, nu asistăm la o revoluţie, nici ca aceea din ţările arabe, nici ca aceea din 1989. Da, e bine că violenţele ultraşilor au putut fi stăpâ­nite şi trebuie să fie stăpânite şi în continuare. Da, jandarmii şi-au făcut în general bine datoria. A susţine că ei i-au provocat pe huligani e o enormitate.”- „Cine ne tiranizează”  http://www.revista22.ro/articol.php?id=13039

Ianuarie 22, 2012

Cat de ordinar poate sa fie Vladimir Tismaneanu

Cei din cercurile puterii, asemeni lui Traian Basescu, nu recunosc nici lucrurile evidente. Sunt in stare sa sustina cu tupeu ca pana si gainile sunt pasari migratoare dupa ce clameaza cu siguranta ca negrul este alb. Si daca-s asa stapanii, tutarii le urmeaza exemplul.

O ultima manifestare a tutarului Tismaneanu:

Din articolul Despre patimi politice si acuratetea citatelor: Desfigurarea unui text: „Bancurile cu Radio Erevan erau construite cam astfel: “Este adevarat ca…?” “Da, in principiu este adevarat, numai ca…” Isi mai aminteste oare cineva de un text aparut in “Observator Cultural” acum vreun an in care i se atribuia lui H.-R. Patapievici un citat aberant, din care ar fi reiesit ca filosoful s-ar opune dreptului de vot al oricui nu este un sustinator al PDL? Cand mai multi cititori au intervenit demonstrand ca nu exista un asemenea text, ca este o facatura ordinara incompatibila cu crezul autentic liberal al autorului “Omului recent”, autoarea (o universitara care ar fi trebuit sa stie ca semnele citarii indica un text existent, nu unul “posibil”) si sprijinitorii ei, in loc sa-si ceara scuze, au agravat calomniosul atac spunand ceva de genul: chiar daca nu a spus-o, ar fi putut sa o spuna.
Cam la fel stau lucrurile acum, cand citesc un articol al unui cunoscut publicist iesean, profesorul Liviu Antonesei, din care un cititor neavizat ar putea intelege ca m-as fi referit la protestatarii din Piata Universitatii numindu-i pegra. In toate interventiile mele publice din aceste zile am precizat cat se poate de ne-echivoc ca disting intre protestul pasnic, perfect legitim, si cel violent, care pune in pericol institutiile statului de drept. Articolul meu, un apel la responsabilitate, spunea ca in timpuri de criza, multimile pot fi radicalizate, ca unele grupuri pot actiona iresponsabil, ca discursul urii practicat de antreprenorii violentei poate duce la acte de vandalism si la agresiuni fizice. Iata mai jos citatul exact din textul meu si interpretarea sideranta data de dl Antonesei. Adaug ca, din ratiuni pe care nu doresc sa le discut acum, vocabularul meu exclude referinte la grupuri umane in termeni de viermi, vermina, plosnite, paduchi, gandaci si capuse.
Cand ma refer la pogromuri, in termeni istorici, cuvantul pegra nu este deplasat. N-am spus, niciodata si nicaieri, ca asa ceva loc ar fi avut loc in Piata Universitatii. Dar eu scriu una, domnul Antonesei intelege alta. Nu voi comenta nici limbajul nu tocmai urban utilizat in raport cu personalitati ale vietii publice din Romania, culpabile de a nu impartasi opiniile d-lui Antonesei privind cauzele miscarilor de protest si originile actiunilor violente.”- pe contributors.ro

Fragmentul de text al lui Liviu Antonesei care l-a isterizat pe Tismaneanu:
„Puterea – imbecilitatea primelor reacţii

Primele reacţii ale reprezentanţilor puterii sînt pe deplin reprezentative pentru o gaşcă politică – cu vagi tuşe intelectuale – care a crezut că poate guverna în deplin dispreţ faţă de Constituţie, faţă de opoziţie, de pe poziţii de forţă şi, mai ales, cu deplina desconsiderare a cetăţenilor care i-au aburcat în fruntea bucatelor. La început, protestatarii au fost etichetaţi drept „viermi”, „pegră” – asta e formula distinsului intelectual transoceanic şi anticomunist dl Vladimir Tismăneanu! -, ba chiar şi cu un cuvînt, care-mi scapă acum, împrumutat de la dl Mircea Badea. Probabil, cele mai incredibile jigniri au fost aduse populaţiei revoltate de dl Baconski, ministrul de Externe, pe 16 ianuarie, pe blogul personal. Deşi între timp, conducerea partidului a recunoscut legitimitatea protestelor, iar dl ministru conduce o echipă de negocieri cu asociaţiile profesionale şi societatea civilă, n-am observat să fi scos scabroasa postare. Iar cele mai duioase limbi aplicate dosului prezidenţial – de care unii, precum dna Pora şi dl Cărtărescu, par să se depărteze, alungaţi de duhoare – aparţin dlui Traian Ungureanu, într-o emisiune cu dna Zoe Petre, din 20 ianuarie, de pe Realitatea TV. Este incredibil cum oamenii de la care ai aştepta mai mult se manifestă ca nişte ciocoi care, deprinşi cu privilegiile, au uitat complet de alegători, de cetăţeni. Între timp, puterea a luat în sfîrşit act de faptul că protestele sînt legitime şi deplînge violenţele. Pe acestea, le deplîngem cu toţii, doar că observăm că s-au produs la instigarea puterii şi a robocopilor acesteia. Protestele au început de la o „aroganţă” a preşedintelui care n-a mai avut loc în paharul nemulţumirii. Cît priveşte violenţele, ştie acum toată lumea că sînt provocate de „ultras” şi de agenţii provocatori introduşi în mulţime. Ştie toată lumea, mai puţin puterea şi robocopii săi! Astfel încît, atunci cînd încep ripostele robocopilor la violenţele „ultras”, nu ştiu cum se face dar încasează lovituri mai ales demonstranţii nevinovaţi, care sînt luaţi cu salvarea, în vremea ce „ultras” sînt, eventual ridicaţi de dube şi eliberaţi la secţiile de poliţie, să nu rateze provocarea violenţelor de a doua zi.”- Articolul intreg aici https://alexandrupetria.wordpress.com/2012/01/22/proteste-reactii-si-prostii-un-text-de-liviu-antonesei/

Si acum randurile lui Tismaneanu incriminate de Antonesei:
„“Mihail Neamtu are dreptate: a iesit la iveala in Bucuresti, de-a lungul ultimelor zile si nopti, acel fond primar si agresiv care fierbe dedesubtul aparentei de calma si senina civilitate. Ceea ce consideram de la sine inteles devine subit indoielnic. Nu e in fond ceva nou. O stim de la Sigmund Freud, exista un instinct distructiv, agresiv, bestial daca vreti, pe care civilizatia il domesticeste, il reprima, dar nu il poate anihila. Exista frustrari colective, o stare difuza de neliniste, de teama, de malaise care, in anumite clipe istorice, duce la defulari de masa. In vremuri de criza, aceste sentimente si emotii se radicalizeaza. Dar aceste explozii nu se intampla ex nihilo, exista antreprenorii urii si resentimentului social, demagogii de serviciu si negustorii de slogane. Pegra nu se mobilizeaza de la sine. Niciun pogrom in istorie nu a avut loc in chip cu desavarsire spontan.” De vazut http://www.contributors.ro/societatelife/peisaj-dupa-batalie-fragilitatea-civilizatiei-si-datoria-responsabilitatii/

Dupa cum este observabil, Tismaneanu minte ordinar.

PS. Un comentariu al lui Antonesei pe contributors.ro : „@) Vladimir Tismaneanu
Am o curiozitate tehnica – am postat textul cu pricina pe la ora 17, pe la 18 am plecat la intilnire cu un prieten comun, Mihai Dinu Gheorghiu, n-am intors la 21 si putin si am gasit casuta postala plina de mesaje care imi semnalau ca blogul nu merge. Am verificat si asa era. Dat fiind ca blogul n-a fost operational nici macar o ora, sint foarte curios cum ati citit articolul meu? Nici eu nu-l mai pot citi! La postarea trecuta blocajul a durat 24 de ore, iar la ultimul articol din Adevarul tot cam atit. Prespun ca veti lasa acest comentariu, urban, sa treaca. Si inca ceva, va rog sa-i transmiteti presedintelui d-voastra preferat ca voi avea grija sa se afle la ce anume este folosita tehnologia moderna furnizata de partenerii nostri americani pentru a combate terorismul. Pentru ca nu sint sigur ca veti lasa comentariul, il voi posta si pe pagina mea de facebook care, deocamdata, merge! Sanatate. De ea, avem cu totii nevoie!”
Am gazduit textul lui Antonesei din solidaritate aici https://alexandrupetria.wordpress.com/2012/01/22/proteste-reactii-si-prostii-un-text-de-liviu-antonesei/

Ianuarie 22, 2012

Ce pozitie are Academia Romana fata de revolte

APELUL ACADEMIEI ROMÂNE

Prin tradiţie şi prin statut, Academia Română nu participă direct la viaţa politică a ţării. Obiectivele ei presupun o totală independenţă faţă de ideologiile de partid şi faţă de orice angajament electoral, dar ca instituţie de bază a naţiunii, Academia este un observator atent şi echidistant al societăţii româneşti.
Poporul nostru este confruntat cu o gravă criză, care nu se mărgineşte la domeniul economic, ci priveşte ansamblul vieţii şi al viitorului său. Academia Română, un adevărat parlament cultural, este datoare să fie apărătoarea intereselor fundamentale ale românilor şi nu poate trata cu nepăsare frământările actuale de pe scena publică şi politică.
În condiţiile actualelor mişcări politice, a nemulţumirilor cu privire la situaţia economică dar şi morală din ţară, ne adresăm întregii clase politice, îndemnând-o să dovedească, în acest moment delicat, nu doar maturitate, responsabilitate, luciditate şi echilibru, ci şi bună-credinţă, cooperare şi participare la dialog.
Economia, educaţia, sănătatea, ştiinţa şi cultura naţională, exploatarea resurselor naturale ale României numai în interesul poporului român sunt probleme care preocupă pe membrii şi cercetătorii Academiei Române.
Întreaga ţară, aşteaptă de la oamenii politici, soluţii economice şi sociale de dezvoltare durabilă a ţării, de atenuare a efectelor crizei economice. Aşteptăm o competiţie a ideilor bune, a programelor performante şi a acţiunilor perseverente, în dialogul atât de necesar pe scena publică şi la tribuna parlamentară.
Pentru elaborarea şi aplicarea programelor de dezvoltare, Academia Română îşi oferă competenţa si experienţa, având ca exemplu activitatea iluştrilor noştri predecesori în multe momente grele ale României.
Considerăm că numai dialogul cu toate forţele politice, sindicale, patronale şi cu societatea civilă, poate conduce la cele mai bune soluţii pentru România, soluţii bazate pe profesionalism, bună credinţă si moralitate.
Elite, oameni competenţi şi performanţi, buni slujitori ai interesului naţional se găsesc în partidele politice, societatea civilă, economie, mediul academic şi universitar. Promovând chemarea lor la acţiune publică în comun, la dialog şi nu la confruntare, se pot găsi căi spre mai binele ţării şi al tuturor cetăţenilor săi.

Biroul Prezidiului Academiei Române
18 ianuarie 2012

Ianuarie 20, 2012

Minerii de la Universitate. Un tanat scriitor despre manifestatii

Găzduiesc şi de această dată un text al tânărului prozator Norbert Matei, care a fost aseară în Piaţa Universităţii. Citiţi un articol scris la cald şi cu mult nerv! A.P

Minerii de la Universitate

”Dacă strălucește fugi în direcția opusă!” obișnuia să îmi spună un amic care a avut de a face nu de puține ori cu scutierii fără de creier, referindu-se bineînțeles la strălucirea căștilor de protecție. Ei bine în seara asta când am ajuns la Universitate se strălucea în draci și deși la televizor papagalii repetau de pe prompter că brutele astea fără Dumnezeu au primit ordin să nu facă nici o mișcare trebuia să fii prost să nu îți dai seama cum stau lucrurile.

Dubios a fost mai întâi că după ce a venit puhoiul de dresați ai USL-ului dinspre Arcul de Triumf și au bruscat un pic pe acolo nimeni nu a zis pâs. Ei. cum domle? Păi eu m-am împiedicat de un jandarm și era să pup scutul ăla de să nu mă văd… să fie ei chiar așa de temperați? Am zis bine… poate. Dar după am ajuns stupefiat între Teatrul Național și fântâna de lângă Facultatea de Arhitectură, adică pe șosea… apăi asta nu mi-a venit să cred. Discutând acum ceva vreme cu un amic jandarm din provincie am aflat că tehnica cea mai eficientă de controlare a mulțimii e să ții mulțimea dispersată (cum au făcut de la începutul protestelor). Să nu o lași să se unească. Pentru că dacă se unește și nici nu prea are la inimă scutierii… apăi e belită nenicule. Tot amicul ăsta îmi zice că se mai unesc mulțimile din eforturi neașteptate care uimesc pe toată lumea, dar de cele mai multe ori se bagă toți la grămată atunci când -ATENȚIE AICI! – se formează țarcul de bătaie. ”Dacă ești la grămadă și în jur sunt numai jandarmi te duci la mă-ta sub pat și te ascunzi acolo că-i nasoală!”. Nu mă gândeam că o să îmi vină în cap vreodată vorbele astea cu excepția cazului în care mă trezesc că lupt prin Grecia alăturia de ăia de acolo, dar aici nici vorbă.

Când am plecat dinspre Universitate vorbeam cu mama la telefon, care îmi spunea că totul e bine, că la televizor au spus aia și aia și că jandarmii nu fac aia și că brave-heart-Ponta se rățoia la jandarmi cu orzul umflat în el mai ceva decât o făcea Diaconescu, care este, după cum știți foarte bine până acum, ”viitorul președinte!”.

Când ajung acasă aflu că la Universitate bate vântul și mai ”protestează” echipele de filmare împreună cu statuile de la TNB, dar în rest nimic. Menționez că de la Universitate până acasă fac vreo 30 de minute pe jos și 15 cu metroul. Deci eficienți băieții. Gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc, viață și acordeoane. Acum nu pot decât să îmi fac cruce și să pup pământul că nu pup bastoanele la secție în noaptea asta. Pentru cei dintre voi care credeți că Dumnezeu vede și nu uită șoptiți câte o rugăciune pentru cei care se fac covrig sub bocancii animalelor până mâine dimineață.

Scriam luni, dimineața devreme, după ce fusesem prins într-o piesă de teatru asemănătoare, mânat de un sentiment totuși pașnic că ar trebui să tratăm jandarmii ăștia ca pe niște oameni. Pe dracu. Mea culpa. Plec capul, nu ca Liiceanu, ci așa cum îl plec eu când realizez că am dat-o în bară și vă spun că m-am înșelat. Și dacă citește articolul ăsta cineva din Noua Dreaptă, rog să transmită colegilor de carnval că sunt niște penibili și că se întoarce Căpitanul în mormânt. Dacă ar fi existat acum garda de odinioară ar fi fugit jandarmii mâncând asfaltul cu rafalele de mitralieră în spate și Băsescu ar fi fost de mult în curul gol, cu sacul pe cap și plutonul de băieți veseli la 10 metri distanță așteptând comanda. Poate ar trebui să înțelegeți mai întâi cuvintele celor pe care pretindeți că îi onorați și să le purtați în inimă și nu să le vânturați în public ca să vadă națiunea cât de mare o aveți.

Rușine jandarmilor! Nu știu din ce familii degenerate proveniți unii dintre voi, dar sunt sigur că veți avea o mamă care nu vă va putea privi în ochi, sau o soție, sau niște copii pe care o să îi creșteți în mizeria care îi va afecta și le va ataca inocența. În mizeria pe care ați apărat-o atât de zeloși.

Deja îmi este greață să mai fac și referire la dezvăluirile sursei din SRI despre cum au fost plătiți agitatorii de mulțime duminică și cum probabil au fost plătiți și astăzi. Nu mai are sens să menționez că lumea care trăiește bine se lăfăie în evenimente selecte la Hilton, la nici o stație de autobuz de Universitate. Nu mai are sens să menționez că în timp ce eu mă legitimez și pentru că mi-am cumpărat covrigi, unii organizează cluburi de lectură și-și citesc poeziile între ei. Da. Este adevărat. Pentru cei sterili pe suflet, egoiști și fără pic de conștiință lucrurile merg în continuare ca pe ceasul elvețian. Indiferent că sunt intelectuali sau din gașca de ”lume bună”.

… și dacă se schimbă ceva și se ajunge ca în 89; să vezi atunci cum ies cu miile șobolanii și cer brevete de revoluționari!
Norbert Matei

Ianuarie 16, 2012

Scrisoarea unui student doctorand: Acum sunteti mulţumit, domnule Traian Băsescu?

Vrajbă, durere, dezamăgire, suferinţă şi ură – acestea sunt “darurile” dvs, domnule Traian Băsescu, către poporul român. De când ati fost ales Presedinte al României nu aţi făcut decât să aplicaţi dictonul “divide et impera” (dezbină şi stăpaneste), aţi semănat permanent vrajbă şi ură în mijlocul nostru, aţi ridicat o parte dintre români împotriva celorlalţi şi aţi încercat să profitaţi de fiecare dată de invrăjbirea semănată chiar de dvs. Greseala dvs capitală este că, după toate umilinţele si suferinţele de care am avut parte sub conducerea dvs, aţi crezut că românii nu mai au capacitatea de a se revolta, de a-şi apăra vieţile şi bruma de demnitate care le-a mai rămas. V-ati comportat mizerabil cu un om care a reuşit să construiască ceva durabil în România, l-aţi tratat pe doctorul Raed Arafat asa cum v-aţi obisnuit să ne trataţi pe noi toţi : cu maximă aroganţă şi lipsă crasă de bun simţ. Iar durerea, suferinţa şi ura care s-au strâns în sufletele noastre au răbufnit în momentul în care ne-aţi demonstrat că dvs credeţi că aveţi dreptul de a jigni şi a batjocori pe oricine trăieşte şi munceste în România. Dvs, care ne-ati minţit şi umilit de atâtea ori, dvs care ne trădaţi făcând presiuni extrem de puternice asupra guvernului pentru a da undă verde proiectului de la Roşia Montană, tocmai dvs vă erijaţi în decidentul absolut al României? Sunteţi Presedintele României, nu sunteti Dictatorul României! Iar calitatea dvs de Presedinte nu vă dă dreptul de a jigni si a umili românii, nu vă dă dreptul de a ne distruge vieţile şi viitorul invitându-ne cu un zambet cinic să emigrăm dacă nu ne convine în ce hal de sărăcie şi dezbinare ati adus România şi pe români! Ar fi trebuit să fiti cel care să aibă grijă de dezvoltarea sustenabilă a acestei ţări, ar fi trebuit să fiţi cel care să apere România de asasinii economici care, în foamea lor animalică dupa metalele noastre pretioase, vor să le exploateze până la epuizare şi să distrugă întreaga zonă a Munţilor Apuseni. În schimb, ce ne-ati demonstrat că sunteţi dvs? Un lobby-ist pentru cei care vor să distrugă o parte din România, un om politic al cărui partid a făcut alianţă cu cei care vor să dezmembreze această ţară, un preşedinte căruia nu-i pasă deloc de cei care au avut încredere în el si l-au apărat atunci cand a strigat după ajutor.

Pentru tot ceea ce se intamplă acum în România dvs sunteţi principalul vinovat, domnule Traian Băsescu. Sunteţi vinovat pentru că niciodată nu aţi incercat să evitati situaţiile tensionate, ci le-aţi provocat întotdeauna. Sunteţi vinovat pentru că v-aţi dovedit incapabil să constientizaţi ce urmări profund negative vor avea vorbele dvs pline de batjocură (“Cine credeti că pleacă? Ghici ghicitoarea mea”) la adresa unui om care s-a dovedit a fi mai român decat mulţi dintre noi. Sunteţi vinovat pentru că nu v-aţi mulţumit să ne obligaţi să suportăm tot greul crizei economice (criză care ne-ati minţit că ne va afecta doar marginal), dar aţi făcut tot ce v-a stat in putere pentru a ne invrăjbi ridicând o parte dintre români împotriva celorlalţi români. Sunteţi vinovat pentru că, în loc să fiţi un factor de coagulare a eforturilor depuse de români pentru depăsirea problemelor generate de criză, aţi preferat să fiţi un factor suplimentar generator de criză şi de profunde disensiuni.

Vă rog ca măcar în cel de-al 12-lea ceas să renunţaţi la abordarea dvs plină de aroganţă şi să vă treziţi din beţia puterii, amintindu-vă că postul pe care-l ocupaţi acum nu vă este rezervat pentru întreaga viaţă. De asemenea vă rog să încetaţi să mai faceţi presiuni asupra Guvernului pentru a da undă verde proiectului de la Roşia Montană. Iar dacă, din nenorocire, ne veţi trăda iar Guvernul, la presiunea dvs, va da drumul acestui proiect ce urmăreşte spolierea noastră şi distrugerea zonei Munţilor Apuseni, îmi este teamă că nu vă mai rămâne decât un singur lucru de facut : ori vă veţi comporta precum dictatorul Nicolae Ceauşescu şi veţi ordona deschiderea focului împotriva propriului popor ce va ieşi în stradă pentru a opri această trădare ori vă veţi pregăti elicopterul.

Stoian George-Daniel

Doctorand anul 3, FABBV, ASE Bucureşti

Ianuarie 5, 2012

Daca va pasa… Somnul intelectualilor naste monstri

Cred ca intelectualii carora le pasa de ce se intampla in Romania, dupa modelul ungurilor, ar trebui sa redacteze o scrisoare deschisa despre derapajele democratiei de la noi. Comasarea alegerilor, repetatele asumarile ale raspunderii Guvernului, care transforma Parlamentul intr-o institutie decorativa, tentativa de sporire a puterilor serviciilor secrete… si cate nu mai sunt. Este un moment prielnic, occidentalii sunt atenti la situatia din zona. Ce se petrece azi in Ungaria se poate infaptui nu peste mult timp si in Romania. Si numai gandul ma ingrozeste…

 

Iata scrisoare ungurilor>

 Scrisoare deschisă. Ungaria: declinul democraţiei, ascensiunea dictaturii

Foştii disidenţi politici maghiari deplâng situaţia critică a sistemului constituţional din Ungaria.

Subsemnaţii, participanţi în cunoscuta mişcare pentru democraţie şi drepturile omului care s-a opus regimului partidului unic în anii ’70 şi ’80, considerăm că societatea maghiară nu este doar victima crizei economice de astăzi, ci şi victima propriului guvern. Guvernul actual a smuls instrumentele democratice din mâinile celor care le-ar putea folosi pentru a-şi ameliora situaţia.

Sistemul constituţional al Ungariei a ajuns într-o situaţie critică. De la 1 ianuarie 2012, noua Constituţie a Ungariei, împreună cu alte câteva legi fundamentale au intrat în vigoare. Intenţia guvernului condus de Viktor Orbán este aceea de a distruge democraţia statului de drept, renunţând la mecanismele de „checks and balances“ şi promovând o politică sistematică de lichidare a instituţiilor autonome, inclusiv cele ale societăţii civile. Niciodată, de la schimbarea de regim din 1989, nu a mai existat în regiune o atât de masivă concentrare a puterii, ca în Ungaria de astăzi.

1. Puterea legislativă

Fidesz, partidul de guvernamânt, a creat un sistem care a pus capăt dezbaterilor reale, înăuntrul şi în afara parlamentului, transformându-se într-un centru de putere al partidului unic. Prin modificarea regulilor, Fidesz deţine acum dreptul exclusiv de a transforma orice proiect legislativ în lege şi de a lua decizii pe orice temă legată de protocolul parlamentar, făcând ca partidele de opoziţie să devină o simplă formalitate.

2. Puterea executivă

Având în vedere că un procent considerabil de propuneri şi amendamente sunt iniţiate individual de membri ai parlamentului care nu depun niciun efort pentru a obţine consensul, ignorând, de cele mai multe ori, ministerele relevante, guvernarea eficientă şi responsabilă a încetat să mai existe. Este un semn că separarea puterii a rămas doar o simplă faţadă. Preşedintele, care ar trebui să acţioneze independent de guvern şi partide politice, fiind un simbol viu al ordinii constituţionale, semnează cu promptitudine orice document pus în faţă, a devenit o marionetă a puterii executive.

3. Justitiţia

Numeroasele schimbări făcute în legislaţie arată intenţia politică directă de a ignora normele de drept democratice.
Curtea Constituţională a fost transformată într-un corp lipsit de importanţă. Numărul judecătorilor a fost suplimentat cu membri recunoscuţi a fi loiali partidului de guvernământ, incluzând un fost ministru şi un parlamentar. Rolul Curţii a fost redus, fiindu-i retrase atribuţiile de arbitraj în chestiuni economice. Biroul Judiciar Naţional se află sub influenţă politică directă. Preşedintele BJN, soţia unui membru Fidesz, are dreptul exclusiv de a numi, delega şi promova judecători, precum şi de a determina ce instanţă se ocupă de care caz. Preşedintele BJN a fost ales pentru 9 ani cu două treimi din majoritatea parlamentară şi în viitor, în absenţa unei majorităţi calificate, aceasta ar putea ocupa postul pe termen nelimitat. În timp ce vârsta de pensionare a crescut, o proporţie semnificativă a judecătorilor a fost forţată să se pensioneze, puterea juridică devenind dependentă de puterea politică. Procurorul şef, care are dreptul exclusiv de a decide care caz este înaintat Curţii de Justiţie, este un politician al partidului de guvernământ. În viitor, suspecţii şi acuzaţii ar putea fi privaţi de oportunitatea de a-şi consulta avocaţii. Noul sistem marchează sfârşitul justiţiei independente în Ungaria.

4. Media

Fidesz intenţionează să-şi exercite controlul asupra tuturor mass-media, împiedicând exprimarea oricărei forme de judecată imparţială, analitică sau critică la adresa politicii sale. Media publice au fost obligate să servească partidele de guvernământ. În locul profesionalismului, singurul criteriu pentru ca acestea să-şi poată continua existenţa este loialitatea politică. Departamentele de ştiri au fost centralizate: aceleaşi ştiri sunt difuzate pe toate canalele. Agenţia Naţională de Media şi Telecomunicaţii, condusă de un loialist al Fidesz, poate exercita drepturi nelimitate de reglementare şi sancţionare. Frecvenţele radio şi drepturile de emisie ale televiziunilor sunt acordate în mod arbitrar. Presei independente i se pot percepe taxe enorme, obligând-o, astfel, la autocenzură.

5. Legea electorală

Noua lege electorală restrânge semnificativ voinţa cetăţenilor pentru crearea unei alternanţe democratice în structurile puterii. Fidesz intenţionează să distrugă forţele politice rivale, în scopul perpetuării propriei puteri. Noua lege electorală a reorganizat circumscripţiile electorale, creând astfel un sistem care favorizează candidaţii partidelor de la putere. Niciun organism independent nu are drept de veto asupra repartizării noilor circumscripţii electorale. Fidesz a făcut un pas fără precedent pentru a se asigura că toate voturile de pe listele compensatorii vor merge la partidul câştigător; ignorând voinţa electoratului, această clauză va duce la falsificarea rezultatului final al alegerilor. Sistemul cu un singur tur de scrutin va obliga rivalii din opoziţie să formeze o coaliţie.

La 21 de ani de la schimbarea regimului, a fost adoptată o lege prin care Partidul Socialist Maghiar, un partid democratic al Parlamentului Maghiar, a fost găsit vinovat de a fi succesorul legal al fostului partid comunist.

În Ungaria, democraţia liberală aşa cum este interpretată de Occident a luat sfârşit, autonomia centrilor de putere fiind doar o formalitate. Guvernul este complet antidemocratic, nu respectă proprietatea privată, elimină consiliile locale şi forţează aducerea instituţiilor publice şi a învăţământului superior sub controlul său politic. Obiectivul actualului guvern este de a răsturna întreaga societate şi prin recursul la ameninţări şi şantaj să creeze o ţară incapabilă să se opună unei guvernări dictatoriale. În asemenea condiţii, Ungaria nu ar fi avut nicio şansă să adere în 2004 la UE. În mod regretabil, Ungaria nu se poate aştepta în viitor decât la şi mai multă izolare, sărăcie şi disperare.
Susţinătorii democraţiei şi ai statului de drept din interiorul şi din afara Ungariei nu trebuie să consimtă ca un stat membru al UE să strivească aceste valori universale. Nici UE nu ar trebui să stea deoparte în timp ce statul maghiar este luat ostatic de un tiran demodat şi provincial. Este în interesul comun al Ungariei şi al UE să se ia atitudine împotriva primului ministru al Ungariei. Liderii UE au dreptate în decizia lor de a consolida integrarea, dar aceşti paşi ar trebui făcuţi nu doar pentru a combate criza fiscală, ci şi pentru a răspunde crizelor politice. UE se poate dezintegra nu doar din motive economice, ci şi datorită adoptării unor politici antidemocratice şi disparate.

Suntem convinşi că Ungaria poate deveni o ţară în care statul de drept este restabilit. Totuşi, nu trebuie uitat că Fidesz nu va preda niciodată puterea decât obligat de către reprezentanţii democraţilor maghiari, în acord cu normele legale ale democraţiei pe care este fondată UE.

Domnia dictatorială a atins deja un punct fără întoarcere; în circumstanţele actuale ţara noastră nu va putea să-şi găsească drumul înapoi spre statul de drept. Totuşi, o dezbatere pe aceste coordonate nu este oportună atunci când forţele democratice se confruntă cu dificila sarcină de a-şi unifica forţele – în şi în afara parlamentului. Nu ne permitem luxul de a ne învăţa lecţia după pierderea alegerilor.

Pentru moment, unificarea presupune obţinerea unei susţineri de masă. Dincolo de a ridica tonul faţă de aventurismul economic al lui Orbán, Europa şi întreaga lume vor oferi susţinere democraţiei maghiare numai după ce unificarea se bazează pe un sprijin în masă.

Europa se află şi ea la răscruce. Ungaria este exemplul tragic a ceea ce se poate întâmpla oriunde există o concentrare a tendinţelor crizei, agravată prin încercările de a rezolva problemele cauzate de criza economică şi socială prin mijloace autoritare şi o politică de izolare naţionalistă. În loc de prosperitate şi stabilitate, o astfel de politică nu poate conduce decât la suprimare, conflict şi haos. Situaţia disperată a Ungariei de astăzi ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toţi: dacă Europa este pregătită să ajute Ungaria, se va ajuta pe ea însăşi.

Budapesta, 2 ianuarie 2012

Attila Ara-Kovács, jurnalist;
György Dalos, scriitor;
Gábor Demszky, fost primar al Budapestei;
Miklós Haraszti, fost reprezentant OSCE pe libertatea presei, fost parlamentar;
Róza Hodosán, fost parlamentar;
Gábor Iványi, pastor, fost parlamentar;
János Kenedi, istoric;
György Konrád, scriitor;
Bálint Magyar, fost ministru al Educaţiei;
Imre Mécs, fost parlamentar;
Sándor Radnóti, filosof;
László Rajk, arhitect, fost parlamentar;
Sándor Szilágyi, critic foto.

Decembrie 22, 2011

Cartuşele sunt mai ieftine decât comasarea alegerilor

Comasarea alegerilor este un atentat la democraţie. Unde sunt intelectualii naţiei, care să protesteze împotriva mârşăviei? Unde este societatea civilă, glasul ei?

Bun, guvernul spune că se economisesc bani prin comasare. Bun, dar, prin folosirea câtorva cartuşe, nu s-ar economisi mai mulţi, zic şi eu?

Orice este permis împotriva celor care au transformat România într-o ţară ocupată.

Octombrie 14, 2011

No Jobs/Blow Jobs. Traian/Elena

August 8, 2011

Mircea Dinescu: „Auzi, Basescu asta al tau sa-mi suga si p… la cate am facut eu pentru el!”

In ultima lor emisiune de pe „Realitatea”, a avut loc următor dialog între Stelian Tănase şi Dinescu:

ST: „”De ce credeti ca a sarit presedintele sa-l atace pe Plesu si sa-l ameninte?””

MD: „De bou!”

ST: „Credeti ca Traian Basescu poate fi bou?”

MD: „Da, bineinteles. „Pai s-a vazut de cand a renuntat la Plesu, la Cotroceni. Sa ai tu cel mai inteligent om din Romania ca si consilier si sa-l dai afara… Pai Basescu s-a rugat de mine sa vorbesc cu Plesu sa accepte postul, sa aiba si el pe langa el unul mai luminat. Dar lui nu i-a convenit sa aiba pana la urma un consilier asa de destept, care sa-l puna pe el in inferioritate ca, de pilda, venea ambasadorul Germaniei la Cotroceni, Plesu vorbea cu el in nemteste, iar lui Basescu nu-i convenea, asa ca nu l-a mai chemat, apoi nu i-a mai asculta sfaturile pe chestiuni de externe, iar Plesu a plecat, dar sa nu spun mai multe, sa nu fac denunt…”

 

După ieşirea din emisie, Stelian Tănase a mai discutat pe platou cu poetul-

ST: „Auzi, Mircea, ce naiba te-a apucat ca l-ai facut bou pe Basescu, asta n-o sa ramana asa, o sa vezi…”

MD: „Auzi, Basescu asta al tau sa-mi suga si p… la cate am facut eu pentru el!”

ST: „Da’ ma, da’ o sa-mi ia emisiunea, o sa fie mare iures la post…”

MD: „O sa fie o laie… Hai sa plecam!”

August 3, 2011

Andrei Pleşu, răsplătit pentru slugărnicie

„Vad ca dl Plesu a facut o preocupare aproape zilnica legata de mine. Nu as vrea sa spun public lucruri care sa nu-i placa dl. Plesu despre cum l-am vazut eu ca si consilier. Il invit ala decenta. Este ultimul apel pe care il mai fac la Andrei Plesu”, a spus Băsescu. Aşa păţeşti dacă ridici mingea gunoaielor. Pleşu a primit răsplata slugărniciei sale!

Iulie 29, 2011

Oportunist, prost sau Andrei Plesu

„Pe mine, când eram acolo – dau doar exemplul ăsta – când avea întâlniri, mă prezenta în felul următor: Şi el e domnul Pleşu – cred că ţi-am mai spus -… e un geniu. Era atâta băşcălie în această manieră… Lasă că era o grosolănie, tehnic vorbind. Când te întâlneşti cu unul prima oară în viaţă, care e şef de stat sau e ministru, nu-i spui: ţi-l arăt p-ăsta, ridică cinci kile şi vorbeşte patru limbi. Era deja, în această formă, o specie, un joc cu el însuşi care, la bază, avea ideea că eu sunt un fel d-ăla care merge pe sârmă, care înghite foc, înghite săbii…”, a declarat Andrei Pleşu despre cum se comporta Traian Băsescu cu el în perioada în care a fost consilier prezidenţial. Sursa http://www.mediafax.ro/politic/plesu-despre-basescu-nu-are-niciun-fel-de-respect-si-de-simpatie-pentru-oamenii-de-carte-video-8538051/

Ca să înghiţi atâta umilinţă trebuie să clocoteşti de oportunism, prostie sau să te cheme Andrei Pleşu…

Noiembrie 19, 2008

Basescu si intelectualii sau marlanul si fetele subtiri

Cîteodată ai şansa să citeşti un text care realmente te încântă şi simţi sevoia să nu păstrezi bucuria doar pentru tine. Desigur, ce vă semnalez nu este super prin realitatea descrisă, ci prin scriitură http://portocala.wordpress.com/2008/11/18/o-iubire-imposibila-el-si-ei/