Mirela Lungu este o femeie care ştie ce vrea. Nu e timidă, lucrează în publicitate şi n-are nimic din pleoşteala bolnăvicioasă şi disperată a stolului poetelor. E muc şi sfârc, cum ar spune anumiţi ziarişti mucaliţi. A intrat în viaţa literară de vreun an, dacă nu mă înşel, şi-a reuşit să-şi lege contacte printre scriitori cum un purcoi visează şi-o să viseze în gol până va cădea capacul sicriului peste ei. A ajutat-o enorm şi internetul, e de amintit, Facebook-ul.
Mi-a trimis un grupaj de poeme cu un timp în urmă. Poeme publicabile, pline de prospeţime, şocante, impudice, cinice. Acelea, cât şi numeroase altele, au ajuns să alcătuiască volumul de debut „Biografia coapselor”, editat de „Tracus Arte” în 2011.
„Mai jos de bikinii mei nu există desigur nicio realitate”- e o afirmaţie definitorie pentru „Biografia coapselor”, unde „ce poate fi mai natural decât atracţia asta dintre sutienul meu no.95 & croiala slim a jeanşilor tăi?!” . Dacă autoarea reuşeşte să scrie că „aş vrea să am 19 ani/o mâţă gri şobolan/şi-un amant de cinzeci/să mă înveţe trucurile unei felaţii perfecte(„trucurile unei felaţii perfecte”)”, e fiindcă o încearcă o intensă incertitudine în absenţa partenerului aşteptat cu ardoare. Experienţa vieţii poartă cuvintele ca pe nişte cocoaşe. Cocoaşe care, adunând şi scăzând, dau cu plus la finalul volumului. „M-a întrebat azi cea mai bună prietenă dacă eu scriu ca să nu mă duc la psiholog”(„despre sensul vieţii”)- e o întrebare cu răspunsul în ceaţă.
Două poeme à la Mirela Lungu:
„autostrada soarelui
(trick me once)
am pornit spre iaşi dar am ajuns la constanţa într-o cameră de hotel am ieşit doar să ne luăm de mâncare şi să bem o cafea acolo nu se fuma sau cel puţin aşa spuneai tu că numai în baie se poate am văzut într-un târziu scrumiera şi am înţeles că m-ai fentat vroiai doar să te fuţi nu aveai chef de niciun cenaclu ai zis că a doua zi pornim spre iaşi dar am ajuns la bucureşti către seară m-ai condus pe fugă acasă după ce am făcut-o pe autostrada soarelui când ai tras pe dreapta şi am consumat toate şerveţelele de buzunar erai în întârziere dar nu nu puteai să renunţi la asta până la urmă ai avut timp să te schimbi la costum şi cravată şi ai donat 15 milioane unor copii sărmani talentaţi ca şi cum asta i-ar face bogaţi fericiţi într-o lume de şmecheraşi mafioţi iubitule tu îţi bagi pula în tot ce nu-i cinstit nu-i aşa?!
11 minute
(experiment)
îmi vine să te fut pur şi simplu spuse bărbatul aşezat deasupra sânilor mei descătuşaţi de sutien şi mistere ca şi cum asta ar fi o mantră sau o rugăciune ceva un fir de păr tresare şi se încolăceşte în jurul gâtului apoi alunecă până la penisul excitat cu viteza luminii în încăperea cu draperii de catifea roşie trag aer în piept mă înroşesc şi ating firul cu buzele până se desprinde de carnea aceea fierbinte îi dau drumul în aer se aşează ca un fulg pe sofa în timp ce facem dragoste simt firul de păr sub coapse mă gâdilă şi-mi vine să râd dar mă tem ca asta o să ne strice orgasmul aşa că mă gândesc la adam & eva cum şi-o trăgeau în sânul lui avram printre animale şi flori liberi de orice îngrădire terminologică într-un spaţiu şi timp pur imaginare tu simţi dorinţa cum îţi inundă venele şi-ţi invadează creierul eu ştiu că pentru 11 minute întreg universul se zbate între coapsele mele şi îl strâng cu toată forţa unei fetiţe ce nu vrea să renunţe la păpuşa ei în ruptul capului”
„Biografia coapselor” e ca un vin de masă. De la Mirela Lungu aştept un vin nobil, cu buchet persistent. Are resurse.
Alexandru Petria
Alexandru Petria 