Zice seful Institutului Cultural Roman: „Fac parte dintr-un grup de oameni foarte înjuraţi, din 2007 încoace. Pe mine mă las la urmă, deşi nu sunt cel mai puţin înjurat. Vladimir Tismăneanu este înjurat şi pentru ce face, şi pentru ce nu face. Şi pentru ce e, şi pentru ce nu e. Pentru orice. Pentru că e Vladimir Tismăneanu. Mircea Mihăieş, la fel. Orice ar spune, este înjurat. Săptămâna asta este înjurat că a spus X. Săptămâna viitoare este înjurat că nu mai spune X. E înjurat şi când e pentru, şi când e contra. Gabriel Liiceanu, la fel : este înjurat şi pentru ce a spus despre Rege şi pentru că nu o mai spune. Andrei Pleşu, şi el un “intelectual al lui Băsescu”, şi-a luat toate distanţele de Traian Băsescu: l-a criticat, l-a admonestat etc. Nu contează. Tot “intelectualul lui Băsescu” rămâne. Odată mi-a spus la telefon : „Dragă, ce să fac? M-au «căsătorit» cu Traian Băsescu”. Despre mine, am vorbit deja. Mi se reproşează şi ce fac, şi ce nu fac. O universitară de la Observatorul cultural mi-a pus în gură un citat de adulaţie către Traian Băsescu, pe care l-a inventat, cu argumentul stupefiant : chiar dacă nu l-a spus Patapievici, ar fi putut să o facă. Orice procedeu, oricât de neonest, e acceptat când e vorba de a-i înfiera pe “intelectualii lui Băsescu”, aceşti duşmani ai poporului, ai democraţiei, ai duşmanilor duşmanilor duşmanilor noştri.
Or, ce înseamnă asta? Cu ce avem de-a face când unui grup de oameni li se reproşează şi ce spun, şi ce nu spun? Când sunt diabolizaţi şi pentru că spun, şi pentru că nu spun? Înseamnă că avem de-a face cu o fantasmă, cu o fantasmă colectivă. Cine a inventat-o, nu ştiu; cine o alimentează, ştiu. Problema este că, acum, această fantasmă a intrat în mecanismul impredictibil al urii care alimentează războiul civil româno-român, iar intelectualii “fini”, care se hrănesc din întreţinerea ei, se joacă deja cu instigarea la violenţă fizică.” Sursa http://www.contributors.ro/cultura/izbanda-intelectuala-si-psihologia-subteranei-h-r-patapievici-despre-razboiul-civil-romano-roman/
Scriind de multe ori despre Intelectualii lui Basescu, nu m-am gandit niciodata ca ar merita o mama de bataie macar. Ci doar dispret. Desi, judecand la rece, ar merita sa stea in aparat gipsat la cat rau au facut. Ca niste colaborationisti ai unui regim dement.
H.R.Patapievici incepe sa-si teama pielea
2 comentarii to “H.R.Patapievici incepe sa-si teama pielea”
-
Eeeeee, zi bre aşaaaaa ! N-ai tu nici o vină pentru zvastica de pe curu’ calului !!!
-
Paradoxul dlui Patapievici (a demonstra inconsistenta valorilor românesti si a te baga apoi difuzor ICR al lor catre occidentali) e tragic si n-are legatura cu doctoratul, care putea fi o simpla formalitate. Când pubintelectualii Autoelitei au demolat mitul eminescian la 5 martie 1998, prin nr Dilema 265, ei sperau cu o copilareasca naivitate ca vor scrie mai performant in vid. Critica noastra arata insa ca, in postromânism, Orbitor 3 al dlui Cartarescu e mai slab decât Orbitor 1, care merita Nobelul, iar in recenta carte Ultimul Culianu, dl Patapievici e mai putin iactant decât era in Ochii Beatricei, dupa cum Mircea Mihaies e mai putin percutant in noua lucrare despre tranzitie scrisa cu Tismaneanu decât era in Femeia in rosu, scoasa cu Mircea Nedelciu mult inainte de Muscatura din martie 1998. Caderea lui Eminescu a pulverizat nu numai statutul intelectualului in RO, ci si capacitatea lui de a exprima geniul masilor largi populare.
Alexandru Petria 