O curvă talentată se regulează selectiv, inclusiv cu politicieni. Cu timpul, prinde drag de aceștia, nu-și imaginează răsăritul și apusul soarelui în absența lor. I se lipesc banii de cont asemeni purecilor de câine, e cunoscută, merge la petreceri, e cineva. Numai că, na, peste țară au dat niște alegeri, clientela truditoarei noastre nu mai e la putere, le-a pierit cheful de escapade în patul ei larg, ca umilința șefilor de la Patriarhie. Noii veniți strâmbă din nas când o zăresc. Doar știu ce oral performa cu adversarii, cât de vocal mima orgasmul, cât le lăuda potența. Văzându-se fără mușterii politicieni, banii intră la apă, femeia începe să se victimizeze în dreapta și-n stânga, își smulge părul din cap. Mai că plânge. Se oprește la concluzia ca țara n-o merită. Extraordinarele-i abilități n-au cum să fie deslușite de mocofani. Curva ar putea să se numească Mircea Cărtărescu.
Alexandru Petria: „Intelectualii să fie oameni întregi, nu proiecţii de liste de preţuri”
Transcriu un interviu dat cu ceva vreme in urma pentru Spune si tu!-
Alexandru Petria este un om neobişnuit. Este un intelectual, dar nu din grupul intelectualilor lui Băsescu. Dimpotrivă. Scrie poezie (foarte buna) si o publica pe blog si pe facebook. Are opinii politice ferme, pe care nu se fereste sa si le spună. Tot pe blog si pe facebook. Locuieste intr-un oras de provincie, dar se comportă ca un cetăţean al lumii globalizate. In curând îi va apărea o carte de poezie, „Călăul harnic”. Între timp. poeziile sale sunt traduse deja in diferite colţuri ale lumii-fără sprijin de la ICR. Citindu-l in fiecare zi, am inceput sa văd mai bine legatura dintre politică şi poezie. Este sincer in tot ceea ce face, pentru că sinceritatea il ajută sa se suporte. Într-adevăr neobişnuit, pentru că mulţi dintre noi trebuie să ne minţim ca să ne putem suporta.
Ne-am întâlnit pe Facebook, unde îţi citesc în fiecare zi poeziile şi părerile despre situţia politica din România. Îmi plac foarte mult poeziile tale şi avem de multe ori aceeaşi parere în ce priveşte politica. Spui undeva ca îţi place viata nu ca soarece de biblioteca, ci viata tumultoasă, cu adrenalina ei. Felul in care ai ales să comunici face parte din aceasta atitudine a ta faţă de viaţă?
Mă bucur şi sunt onorat că mă citeşti. Sigur, internetul mă ajută să fiu cu promptitudine în mijlocul evenimentelor, pe care încerc să le influenţez după felul cum gândesc, cu puterile pe care le am. Este destulă adrenalină în comunicarea de acest tip, uneori prea multă. Însă nu pot fără ea. N-am cum să nu spun ce gândesc, când simt că trebuie şi merită s-o spun. Dar mă mai apucă şi greaţa, acum tocmai trec printr-o asemenea pasă din cauza revenirii lui Băsescu la Cotroceni.
“Poezia e ceva ce te poartă nu ştii nici tu exact unde, capricioasă, şi de multe ori te caută când nu eşti acasă sau când nu vrei să fii deranjat”
Ai debutat in literatura ca poet, dar In ultimii ani ai fost jurnalist si ai scris proza. De curand ai reinceput sa scrii poeziii. Are asta legatura cu vremurile in care traim sau numai cu timpul tau interior ?
Da, de anul acesta, după 20 de ani de tăcere poetică, am inceput sa scriu din nou poezii. Poezia aş lega-o de ce am mai intim, nu de conjunctura exterioară. Dar nici ea nu-i de neglijat. Poezia e ceva ce te poartă nu ştii nici tu exact unde, capricioasă, şi de multe ori te caută când nu eşti acasă sau când nu vrei să fii deranjat.
Unii ti-au spus ca este o frivolitate sa publici poezii in acest spatiu, dar tu ai continuat si cred ca ai avut dreptate. Poeziile tale sunt citite in ziua in care le scrii, de prieteni si de necunoscuti. E o modalitate inedită de comunicare cu cititorii si mi se pare ca are un anumit farmec.
Cred că am fost primul scriitor, dintre cei care contează, care am publicat literatură pe Facebook. E doar o constatare. Pe atunci se postau îndeosebi poze de mâţe şi de copilaşi. Cei care vorbesc de frivolitate se înşeală. Timpul a demonstrat-o. Fără Facebook nu ştiu dacă m-ar fi citit oamenii care mă traduc acum, oameni pe care nu i-am văzut altminteri în viaţa mea şi cărora le sunt recunoscător.
Poeziile tale au fost traduse deja in mai multe limbi. Cartea ta „Călăul harnic”, care urmeaza sa apara in curand Romania, s-ar putea să apară la anul in mai multe limbi. Ai vrut sa demonstrezi ca se poate sa devii cunoscut si apreciat in strainatate si fără sa fii sprijinit de ICR sau de alte instituţii ale statului?
Nu am vrut să demonstrez nimic, aşa a ieşit. Recunosc, prefer drumul de unul singur, dar nici ajutoarele nu sunt de lepădat. Dacă tipii noi de la ICR o să se g‚ndească şi la mine, OK, dacă nu- asta e, merg mai departe, am treabă de făcut, n-o să ling pe nimeni pentru o traducere sau un drum în străinătate.
“Sinceritatea mă ajută să mă pot respecta, asta contează. Inclusiv în cele politiceşti”
Esti o prezentă inedită pe facebook. Scrii o poezie, o postezi, apoi iti exprimi parerea despre situatia politica.( o poezie, politica asta). Strategia ta este sa fii sincer in tot ceea ce faci, pentru că astfel castigi pe termen lung, chiar daca in prima instanta poti pierde.Cum te ajuta faptul ca iti spui mereu transant parerile despre politica?
Altfel nu pot, nu e o strategie. Fiindcă strategia ar presupune un plan, iar firescul nu se ghidează după planuri. E modul meu de viaţă. Când citesc o carte bună, n-am cum să nu mă bucur şi să nu-mi exteriorizez bucuria. Când cineva realizează o invenţie sau nevasta îi naşte un copil frumos, la fel. Când îl prind pe unul că mă minte în faţă, pe o altă scală, n-am cum să nu-l trimit în originile lui ginecologice. Aşa sunt şi n-am cum să mă schimb. Ipocrizia o las altora. Nu neg, am o anumită doză de egoism, eh, nu cred că e chiar egoism, nu ştiu cum să-i zic exact, în fine, mi se fâlfâie că se găsesc nemulţumiţi de ceea ce spun, că isc confruntări din cauza sincerităţii. Sinceritatea mă ajută să mă pot respecta, asta contează. Inclusiv în cele politiceşti.
Faptul ca iti expui parerile politice public (pe blog, Facebook) ti-a adus prieteni, ti-a adus dusmani, te-a adus in situatia de a te certa cu prieteni care au alte pareri?
Toate situaţiile. Ca în viaţa de pe stradă. Te cerţi, te săruţi…
„Intelectualii trebuie sa spuna ce cred, nu sa sustina lucruri convenabile unui anumit grup, contrar evidenţelor”
Sustii ca n-ai cum sa separi omul de scriitor, ca un scriitor ”trebuie sa scrie ce crede, sa nu manance cacat”. Te intristeaza lichelismul unor intelectuali numiti generic intelectualii lui Băsescu, despre care crezi care au facut rau tarii sustinand un regim dement. Ce crezi ca ar trebui sa facă intelectualii in aceste vremuri?
Să nu mănânce căcat. Risc să mă repet, dar şi păpatul ticăloşilor de rahat este încă în desfăşurare, într-o multilaterală şi grandioasă desfăşurare. Să spună doar ceea ce cred, nu să accepte să fie plătiţi ca să susţină lucruri convenabile unui anumit grup, contrar evidenţelor. Intelectualii să fie oameni întregi, nu proiecţii de liste de preţuri.
In concluzia cartii “Capcanele istoriei-Elita intelectuală romaneasca intre 1930 si 1950”, Lucian Boia spune: “Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că şi este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice şi presiunilor ideologice. Śntr-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere … Am intalnit si intelectuali consecventi in apararea unor valori si idealuri. Adaptabili sunt insa o specie mai numeroasa.” .Daca intelectualii din secolul XX au avut scuza si justificarea unei istorii zbuciumate si neiertatoare, care sunt astazi scuzele intelectualilor care legitimeaza regimul Băsescu?
N-au nici o scuză. Ar fi o scuză prostia, singura, dar nu-i suspectez de ea.
” Intelectualii care l-au sustinut pe Băsescu au facut-o de teama pierderii accesului la bani, la vizibilitatea publică, la privilegii”
De ce au tăcut cand derapajele lui au fost evidente şi contraziceau vădit ce susţinuseră public ei pina atunci ? De ce nu reactionat niciunul la rusinoasele afirmatii ale lui Băsescu la adresa Regelui Mihai, in schimb au reactionat vehement cand ICR a fost scos de sub tutela Presedintiei ?
Din cauza banilor. Apoi, printre ei sunt cohorte care au valoarea gonflată mediatic, iar aceştia n-au cum să piardă şi să li se maculeze ce n-au avut. La valoare mă refer.
De ce l-au sutinut atatia intelectuali pe Traian Băsescu in campania pentru referendum, in ciuda faptului ca a facut praf institutiile statului de drept, in ciuda grobianismului sau, in ciuda faptului ca singurele sale lecturi constante sunt Levantul si stenogramele convorbirilor telefonice ale adversarilor politici?
De teama pierderii accesului la bani, la vizibilitatea publică, la privilegii. A fost o reacţie aproape viscerală. Parcă mi-e ruşine de lipsa lor de ruşine.
“Privesc cu uimire intelectualii fascinaţi de Băsescu. Cum se poartă ca nişte slugi umile în faţa stăpânului. Parcă-s setaţi pe creiere. Şi nu mă refer la profitorii ticăloşi.”, spui intr-o postare pe blog. Asadar, cei care nu profitori, sunt fascinati. De ce ? Ce explicatie crezi ca există pentru aceasta fascinatie ?
Sunt precum şoriceii fascinaţi de şarpe. Naiba ştie.
„Sunt curios ce ar răspunde Liiceanu sau Pleşu dacă un ţăran i-ar întreba de de ce au tăcut atunci când procurorii i-au speriat şi găinile din bătătură.”
Ai semnat, împreună cu alţi intelectuali neînregimentaţi, o scrisoare de protest adresată CSM, împotriva procurorilor care au terorizat satele dupa referendum.
Da. Acţiunea procurorilor a fost o imensă porcărie. O paradă de servilism, nesimţire şi destulă fărădelege. Am fost onorat să mă regăsesc alături de Liviu Antonesei, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Dinu Gheorghiu, Sorin Mărculescu, Carmen Muşat, Şerban Foarţă, Vasile Gogea, Mircea Daneliuc, Zoe Petre, Doina Uricariu, Ioana Geacăr, Gheorghe Geacăr, Octavian Hoandră, Alexandru Dobrescu, Michael Shafir şi încă destui alţii.. Sunt curios ce ar răspunde Liiceanu sau Pleşu dacă un ţăran i-ar întreba de de ce au tăcut atunci când procurorii i-au speriat şi găinile din bătătură.
Din ce traieste un scriitor care nu face parte din grupul intelectualilor lui Băsescu? Se poate trai din scris in Romania?
Fac gazetărie şi alte chestii care n-au nimic comun cu scrisul. Nu ştiu alţii, suntem pe cont propriu. Dacă nu eşti cu limbă lipicioasă, acum nu se poate trăi din scrisul literaturii. Dar sper să pot în câţiva ani, după ce o să fiu tradus şi cu proza mea.
Pe blogul tau, politica si poezia tin mereu aproape una de alta. Vezi o legatura intre poezie si politică? Ai scris chiar si o poezie despre Taian Băsescu. Are si politica poezia ei?
Sigur că are, dintotdeauna. Ei, nu chiar numai despre Băsescu, ci despre un preşedinte ca el, cu aceleaşi caracteristici. Dar fiecare are libertatea să citească în cheia dorită poemul:
milă pentru preşedinte
a ajuns să joace table singur, să bea cu faţa la oglindă,
amanta îi spune la telefon că o doare capul şi
că nu iese din casă,
se gândeşte ce a făcut iliescu când a fost să fie, constantinescu,
îl sufocă ceea ce credea că n-o să-l sufoce,
tăcerea creşte ca alte covoare în cabinet, pe scări, chiar pe aleile grădinii cotroceniului,
bea,
câteodată aude maşina hingherilor cum strânge câinii de pe străzi,
deschide mai tare fereastra ca să audă,
da, s-a ocupat şi el de ei cândva,
da, eutanasia e o formă a iubirii
-îî plăcea să-şi spună-
sau a milei,
nu reuşea să-şi dea seama exact,
în vis se transformă în câine,
negricios şi vioi,
e urmărit de hingheri,
şi fuge,
şi găseşte iar mâncare şi căţele,
oamenii nu-i zic că-l iubesc,
e negricios, câine,
şi oamenilor nu le e milă
Povesteste mai mult despre cartea care iti apare la sfarsitul acestei luni.
Volumul de poeme „Călăul harnic” trebuie să apară la editura „Herg Benet” la sfârşitul acestei luni sau la începutul celei viitoare. N-aş vrea să vorbesc despre poezia mea, nu sunt un teoretician al literaturii, doar scriu. Că să mă scot cumva în faţa dumneavoastră, o să redau ce au scris doi scriitori de prima mână pentru coperta a IV a cărţii- Liviu Antonesei: „Alexandru Petria este autorul excelentului volum de povestiri Denia Neagră, apăru de curînd la această editură, şi al minunatelor „nopţi cu Renata”, o mică bijuterie de literatură erotică. Poeziile pe care a început să le posteze pe blogul său în această primăvară au fost pentru mine o surpriză. Una foarte plăcută, de altfel, şi iată-le acum făcînd laolaltă un volum. Ceea ce mă tulbură în primul rînd în această poezie, în mod esenţial de dragoste, este forţa imaginilor şi modul surprinzător în care acestea se asociază. Nu, nu la întîmplare, pentru că nu despre suprarealism este vorba în poezia lui Alexandru Petria, ci după nişte criterii misterioase şi una dintre cele mai palpitante dimensiuni ale lecturii este să încerci să găseşti raţiunea – sau, poate, i-raţiunea! – care stă în spatele acestor asocieri. Bun venit în poezie Alexandru Petria. De fapt, bine ai revenit. Nu cunosc cele două volume de acum douăzeci de ani, dar cum cel de faţă e straşnic, va trebui să le caut şi pe acelea, ca să înţeleg cum stau istoriceşte lucrurile, pe ce se bazează excelenţa acestui volum…” şi Liviu Ioan Stoiciu: „Pe Alexandru Petria îl ştiam ca pe un bun prozator şi ca pe un publicist vertical. Cu acest volum îmi dau seama că este şi un poet extraordinar.”
Intr-adevar, frumoase cuvinte. Faptul ca multi cititori au luat contact cu poeziile tale inainte ca ele sa apara in carte te-a ajutat intr-un fel?
Enorm. Mi-au dat sentimentul că nu scriu degeaba şi că munca mea este chiar apreciată.
O poeta japoneza a descifrat semnificatia numelui tau: “Dupa cum ti-a fost vrerea”. Care ti-e vrerea, Alexandru Petria, in literatura si in politica?
Literatura mea să fie citită de cât mai multă lume. Iar în politică să scăpăm de gunoaie. Începând cu Băsescu.
Dorina Rusu
Nu se solidarizează nimeni cu Vladimir Tismăneanu?
Vladimir Tismăneanu parcă şi-a ieşit din minti. Amănunte aici http://www.contributors.ro/cultura/filosoful-chisinevschi-de-la-icr/. Omul e supărat nevoie mare că Stelian Tănase a publicat pe blogul său despre o parte din banii pe care i-a primit de la ICR. Sume consistente, un fel de plată pe uşa din dos pentru serviciile aduse regimului Băsescu, în nici un caz meritate, mascate sub tot felul de artificii culturalo-contabiliceşti. Este revoltător că scriitorimea română, vocală în urmă cu câteva zile, n-a luat încă nici o poziţie. Dar nu mă miră, desigur. Linsul şi duplicitatea sunt infinit mai rentabile.
Alexandru Petria
Tismaneanu, 5000 de dolari pentru o conferinta
Banii au provenit de la ICR. N-a fost gratis intromisiunea cu abnegatie a lui Vladimir Tismaneanu in dorsala lui Basesu. Vederi aici proba ICR-Contract-Tismaneanu
Alte amanunte pe blogul scriitorului Stelian Tanase http://www.stelian-tanase.ro/jurnal-de-bord/decont-tismaneanu/
Solidarizarea cu mâna pe portofel a scriitorilor
Mulţi scriitori români sunt specialişti în solidarizare cu unul pe care s-au tocat la greu bani publici într-o perioadă de sărăcie, mă refer la Cărtărescu- să nu fie dubii. Ştiu să reacţioneze când le sunt puse în discuţie privilegiile acordate preponderent pe simpatii politice. Nu neapărat beneficiile personale, ci a unuia din gaşcă. Şi apoi se miră de cât de scăzut e prestigiul scriitorului în România, doar oamenii judecă, nu-s atât de proşti pe cât îi consideră aceştia. Iar cei care se solidarizează acum nu s-au solidarizat desigur cu oamenii care au îngheţat în iarnă protestând împotriva lui Băsescu şi a marionetelor sale, nici cu ţăranii anchetaţi de procurori, după referendum, cu Biblia pe capota maşinii. Au talentul să se solidarizeze doar cu mâna pe portofel.
Tismaneanu, uitucul…
Vladimir Tismaneanu a fost un tip de stanga, inainte de-a trece in partea astalalta, anticomunista.
A publicat:
Tismăneanu, Vladimir, Noua stângă și Școala de la Frankfurt, București, Editura Politică, 1976, 105 p.
Tismăneanu, Vladimir, „Conceptul de revoluție în ideologia Noii Stângi“, în Caiet Documentar al Academiei „Ștefan Gheorghiu“, nr. 6/1980, p. 49-73
Este interesant ca lucrarile amintite nu apar pe cv-ul lui postat pe site-ul University of Maryland cv tismaneanu
De ce oare?
Vladimir Tismăneanu este dator cu demisia
Vladimir Tismăneanu a scris cu câteva zile în urmă:
(…)cand premierul desemnat va fi investit si va putea primi in aceasta calitate mesaje oficiale, va afla decizia mea privitoare la pozitia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER. Orice om normal care citeste ce-am scris in aceste zile (si nu doar in aceste zile, ma grabesc sa o spun) o poate anticipa. Numit de un premier al Romaniei, mi se pare firesc sa-l anunt despre aceasta decizie pe un premier al Romaniei. Este o chestiune de minima politete. A bon entendeur, salut…
Sursa- http://tismaneanu.wordpress.com/2012/04/30/doamna-lelia-munteanu-si-amintirile-anului-1990/
Acum, acest lingău băsescian are cui să-şi prezinte demisia. Numai să aibă onoare.
Stelian Tănase despre mine şi „Intelectualii lui Băsescu”
VÎNĂTOAREA DE VRĂJITOARE
Dl Alexandru Petria publică pe blogul său un text intitulat “Mai au un dram de onoare Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu & company? ” Iata continuţul lui. “Aşa-numiţii “Intelectuali ai lui Băsescu” au pierdut partida. Căderea guvernului Ungureanu o să aducă ieşirea lor din viaţa publică. Şi aici mă gândesc la decablarea de la funcţii, de la sinecuri. E o chestiune de timp, desigur. Au mizat pe o alcătuire politică aberantă, un veritabil regim de ocupaţie a României, şi-au bătut joc de inteligenţa şi talentul lor pentru bani, e timpul să stea pe tuşă. Vânzarea are şi o oră a scadenţei, inevitabilă şi binefăcătoare. Că n-o să-şi ceară scuze pentru răul făcut, sunt sigur, la cât sunt de plini de sine.
Acum, au în faţă doar două opţiuni: să-şi dea demisiile sau să aştepte să fie demişi. Prima onorabilă, a doua – o plecare cu coada între picioare. Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este în subordinea guvernului. Vladimir Tismăneanu e cazul să aleagă repejor. Timpul şefiei lui a apus. Ca şi Gabriel Liiceanu, membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Romăn, funcţie unde a fost desemnat de către primul-ministru. Din solidaritate cu Liiceanu, până nu se va ajunge la înlăturarea lor după cea a lui Băsescu, momentan sunt la adăpost fiindcă sunt subordonaţi preşedintelui României, ar fi salubru să elibereze locurile şi Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului, şi vicepreşedintele Mircea Mihăieş. Sunt curios dacă mai au un dram de demnitate ca să-şi prezinte demisiile, când funia le este lângă par.”
Înainte de orice, de demisii, de concedieri, noi numiri, execuţii publice, e necesară o discuţie deschisă. Schimbarea lui X cu Y nu schimbă natura problemei. Ar pleca unii ca să vină alţii la fel de legaţi de oamenii zilei. Altă zi, alţi zei. Temele unei dezbateri ar fi – cum a reuşit Băsescu să îşi afilieze atîtea nume de prestigiu ? E vorba de oameni nici prosti, nici dependenţi pînă atunci cel puţin ( 2005-7) de drogul politicii. Cum de au văzut ei în Băsescu omul providenţial ? Cum de au tăcut cînd derapajele lui au fost evidente şi contraziceau vădit ce susţinuseră public ei pina atunci ? Au fost atraşi de şarmul personal, au fost nişte naivi? E vorba de stipendii sau de vechea atracţie a intelectualilor pentru putere ? Este în adeziunea la persoana lui Basescu complexul celui care se vrea iniţiat, informat despre secretele zeilor? E oportunism pur si simplu, goana după favoruri, sinecuri şi posturi ? E moftul de a fi acolo unde se iau marile decizii ? E teama de vicisitudini care il face pe intelectual să se pună sub pulpana unui personaj puternic? E dependenţa în lumea românească a intelectualilor de politic ? Nu eşti respectat ca artist, intelectual, dacă nu eşti bine conectat cu vîrfurile unui partid, cu diverşi miniştri şi dacă nu le serveşti.E şi problema răspunderilor, de neocolit.
Dl. Petria a mai publicat un text pe blogul d-sale, pe această temă, cînd a propus o ”Antologie a ruşinii” conţinind texte ale intelectualilor lui Băsescu, apetria@gmail.com”. Atunci i-am răspuns – “O asemenea antologie este utilă doar ca un capitol într-o istorie a intelectualităţii din România anilor 2000. Dezbaterea în jurul acestei chestiuni “dureroase” trebuie să rămînă strict între intelectuali. Orice invitaţie la o vînătoare de vrăjitoare mi se pare de neacceptat. Oricine se poate înşela şi chiar o face. Mai cred încă în buna credinţă a unora. Nu întotdeauna puterea şi banii explică lucrurile sau le explică doar la suprafaţă. Şi capacitatea de înţelegere limitată a unui fenomen politic contribuie în egală măsură la opţiunile cuiva. În plus, unii îşi doresc cariere mai importante decît ce le oferă piaţa culturală românească, profesorat şi cărţi în tiraje infime. Adică sărăcie şi periferie. Mai explică deriva şi vechiul complex al intelectualului aflat “sub vremi”. Un alt factor este dorinţa de a face parte din “cercul restrîns al puterii”, de a avea acces la Vodă. Exemplul lui Nae Ionescu cu Carol ll e cunoscut. Aventura carlistă a lui Nae a durat pînă cînd s-a văzut pe scările Palatului neprimit de rege aflat în braţele Lupeascăi…Scenă actuală şi azi. Puţini au tras concluziile necesare din această poveste arhicunoscută.”
Regimul Băsescu se apropie de final. O analiză a raporturilor dintre intelectuali şi actualul preşedinte ţine şi aprecierea pe care a o dăm acestor ani. Au fost un eşec sau un succes ? A venit timpul să privim înapoi, cu sau fără mînie. Cert este că uitarea prea rapidă a acestei perioade de istorie politică şi intelectuală românească ar fi o pierdere. Este un prilej rar de a trage bune lecţii pe seama raporturilor dintre intelectuali şi putere în lumea românească şi nu doar pentru ultimii 7 ani.
Stelian Tănase
Notă Alexandru Petria- textul a apărut aici http://www.stelian-tanase.ro/sa-stam-de-vorba/vinatoarea-de-vrajitoare/
Mai au un dram de onoare Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu & company?
Aşa-numiţii „Intelectuali ai lui Băsescu” au pierdut partida. Căderea guvernului Ungureanu o să aducă ieşirea lor din viaţa publică. Şi aici mă gândesc la decablarea de la funcţii, de la sinecuri. E o chestiune de timp, desigur.
Au mizat pe o alcătuire politică aberantă, un veritabil regim de ocupaţie a României, şi-au bătut joc de inteligenţa şi talentul lor pentru bani, e timpul să stea pe tuşă. Vânzarea are şi o oră a scadenţei, inevitabilă şi binefăcătoare. Că n-o să-şi ceară scuze pentru răul făcut, sunt sigur, la cât sunt de plini de sine.
Acum, au în faţă doar două opţiuni: să-şi dea demisiile sau să aştepte să fie demişi. Prima onorabilă, a doua- o plecare cu coada între picioare. Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc este în subordinea guvernului. Vladimir Tismăneanu e cazul să aleagă repejor. Timpul şefiei lui a apus. Ca şi Gabriel Liiceanu, membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Romăn, funcţie unde a fost desemnat de către primul-ministru. Din solidaritate cu Liiceanu, până nu se va ajunge la înlăturarea lor după cea a lui Băsescu, momentan sunt la adăpost fiindcă sunt subordonaţi preşedintelui României, ar fi salubru să elibereze locurile şi Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului, şi vicepreşedintele Mircea Mihăieş.
Sunt curios dacă mai au un dram de demnitate ca să-şi prezinte demisiile, când funia le este lângă par.
Alexandru Petria
Ce vor face intelectualii ruşinii, profitorii şi giranţii regimului Băsescu?
Dau o listă a lor, sigur incompletă:
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu, Mircea Mihăieş, Teodor Baconsky, Mihai Răzvan Ungureanu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Cătălin Avrămescu, Mihail Neamţu, Sebastian Lazaroiu, Andrei Cornea, Vladimir Tismăneanu, Cristian Preda, Dragoş Paul Aligica, Monica Macovei, Ioan Stanomir, Dan Tăpălaga, Adrian Cioflanca, Sorin Ioniţă, Cristian Patrasconiu, Andreea Pora, Rodica Palade, Mircea Marian, Brânduşa Armanca, Cristian Câmpeanu.
Şi un tomberon de gunoi e prea bun pentru ei… S-au compromis din lichelism.
Mircea Mihăieş se crede ţap ispăsitor. Pe când e un ticălos profitor al regimului Băsescu
„Oamenii nu doresc niciodată schimbarea, iar cititorii mei au fost, de regulă, cei puţini deja convinşi că trebuie să trăim altfel. Prin urmare, publicam săptămânal articole de-o perfectă inutilitate. Şi am ţinut-o în aceeaşi notă până de curând, când, deşi susţin exact aceleaşi idei ca în urmă cu douăzeci de ani, am fost pus pe lista celor care n-ar mai trebui să aibă dreptul să-şi expună opiniile. Ba chiar, prin extensie, pentru că particip de aproape opt ani la cel mai de succes proiect cultural de care a avut parte România de când există (îmi măsor bine cuvintele!), Institutul Cultural Român, proiect iniţiat de Horia-Roman Patapievici, m-am trezit şi înfierat drept un „călău al culturii române”. Iar Piaţa Operei din Timişoara – locul unde era să fiu împuşcat în seara lui 17 decembrie 1989 – a devenit spaţiul execuţiei mele publice. Nişte tembeli au găsit de cuviinţă să mă „omoare” în efigie: mi-au ars fotografia. E drept, într-o companie istorică: Ceauşescu, Băsescu, Patapievici!
Nu sunt singurul care-şi dă seama de inutilitatea de a continua să scrii ce crezi. Bune, proaste, eronate, naive, acestea sunt însă ideile mele. Nu mi-a dictat şi nu mi-a sugerat nimeni vreodată despre ce şi cum să scriu. Dar cum majoritatea intelectualilor pe care-i cunosc au capitulat în faţa unei mişcări politice conjuncturale, a unei combinaţii dubioase, fără pic de substanţă, în care se adună violenţa minerească şi spaima pierderii privilegiilor, precum şi refuzul reformei statului, fireşte că e nevoie de indivizi care să funcţioneze pe post de ţapi ispăşitori. Dar, vorba poetului: „bucuroşi le-om duce toate!” „- articolul „Contra cronicii literare”, de Mircea Mihăieş, „România literară” nr. 14.
O perversiune a lui Nicolae Manolescu
Parcă din stratosferă, Nicolae Manolescu se întreabă „Cui i-e frică de Pleşu şi de Patapievici?” în „România Literară”. Crede că sunt atacaţi pentru valoarea lor şi nu pentru lichelismul care le este mod de viaţă. În fond, ce să zică şi prestigiosul critic literar, doar e un om al regimului Băsescu, în acelaşi lot al compromisului ruşinos… Pervers articol. Ca să răspund la întrebarea lui Manolescu, pot să spun că mie unuia n-are de ce să-mi fie frică. Mi-e doar scârbă. Aici romania literara
Institutului Cultural Roman face politica pe bani publici
Romania culturala este un site al Institutului Cultural Roman, finantat din bani publici. Si care face politica pe banii fraierilor, adica a noastra. Pe el sunt vizat acum eu, care am criticat consecvent actiunile Intelectualilor lui Basescu. Se reia un articol de-al lui Laszlo Alexandru din Tribuna in care sunt vizat pentru o actiune civica iesita din tipare, care vroia sa evidentieze lasitatea si oportunismul conducerii Uniunii Scriitorilor fata de actuala putere. Aici http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/Tribuna_p.11.pdf
H.R.Patapievici incepe sa-si teama pielea
Zice seful Institutului Cultural Roman: „Fac parte dintr-un grup de oameni foarte înjuraţi, din 2007 încoace. Pe mine mă las la urmă, deşi nu sunt cel mai puţin înjurat. Vladimir Tismăneanu este înjurat şi pentru ce face, şi pentru ce nu face. Şi pentru ce e, şi pentru ce nu e. Pentru orice. Pentru că e Vladimir Tismăneanu. Mircea Mihăieş, la fel. Orice ar spune, este înjurat. Săptămâna asta este înjurat că a spus X. Săptămâna viitoare este înjurat că nu mai spune X. E înjurat şi când e pentru, şi când e contra. Gabriel Liiceanu, la fel : este înjurat şi pentru ce a spus despre Rege şi pentru că nu o mai spune. Andrei Pleşu, şi el un “intelectual al lui Băsescu”, şi-a luat toate distanţele de Traian Băsescu: l-a criticat, l-a admonestat etc. Nu contează. Tot “intelectualul lui Băsescu” rămâne. Odată mi-a spus la telefon : „Dragă, ce să fac? M-au «căsătorit» cu Traian Băsescu”. Despre mine, am vorbit deja. Mi se reproşează şi ce fac, şi ce nu fac. O universitară de la Observatorul cultural mi-a pus în gură un citat de adulaţie către Traian Băsescu, pe care l-a inventat, cu argumentul stupefiant : chiar dacă nu l-a spus Patapievici, ar fi putut să o facă. Orice procedeu, oricât de neonest, e acceptat când e vorba de a-i înfiera pe “intelectualii lui Băsescu”, aceşti duşmani ai poporului, ai democraţiei, ai duşmanilor duşmanilor duşmanilor noştri.
Or, ce înseamnă asta? Cu ce avem de-a face când unui grup de oameni li se reproşează şi ce spun, şi ce nu spun? Când sunt diabolizaţi şi pentru că spun, şi pentru că nu spun? Înseamnă că avem de-a face cu o fantasmă, cu o fantasmă colectivă. Cine a inventat-o, nu ştiu; cine o alimentează, ştiu. Problema este că, acum, această fantasmă a intrat în mecanismul impredictibil al urii care alimentează războiul civil româno-român, iar intelectualii “fini”, care se hrănesc din întreţinerea ei, se joacă deja cu instigarea la violenţă fizică.” Sursa http://www.contributors.ro/cultura/izbanda-intelectuala-si-psihologia-subteranei-h-r-patapievici-despre-razboiul-civil-romano-roman/
Scriind de multe ori despre Intelectualii lui Basescu, nu m-am gandit niciodata ca ar merita o mama de bataie macar. Ci doar dispret. Desi, judecand la rece, ar merita sa stea in aparat gipsat la cat rau au facut. Ca niste colaborationisti ai unui regim dement.
Un caracter slab
A fost ministrul Culturii alaturi de mine atat in guvernul provizoriu cat si in cel investit de Parlamentul liber ales in mai ’90. L-am considerat prieten si totodata il admiram pentru scrierile sale. Andrei Plesu a mai devenit ministru (de Externe) la propunerea mea, inlocuindu-l pe Adrian Severin, dupa demisia legata de „lista spionilor”. Aveam un prieten comun – Adam Michnik – cu care ne-am intalnit de mai multe ori. Impreuna cu Andrei Plesu am scris o carte de dialoguri „Transformari, inertii, dezordini – 22 de luni dupa 22 decembrie 1989”.
In seara in care mi-am exprimat public surpriza si mahnirea ce le-am resimtit afland de scrisoarea catre Ceausescu, Andrei Plesu m-a sunat si cu un ton extrem de ofensat a spus ca scrisoarea aceea circula de mai multa vreme pe bloguri, ca nu era de fapt o scrisoare ci un memoriu, ca informarea data securistului era o practica obligatorie pentru supravietuire care acum n-are de ce sa ma surprinda. Dupa care m-a insultat grosolan si a inchis brusc telefonul mai inainte sa pot replica ceva.
Acum cateva zile a aruncat in „Dilema Veche” aprecierea sa ca sunt un „mediocru fudul care era prim ministru prin ’90”. Eu imi sustin afirmatia din titlu: e un caracter slab. Andrei Plesu a incercat sa ascunda, apoi sa minimalizeze scrisorile sale de supunere si obedienta fata de regimul Ceausescu. Comparatia cu Adam Michnik, pe care o faceam chiar eu, e absolut gresita si neavenita. Adam Michnik a fost aruncat in inchisoare de generalul Jaruzselski de unde a scris si el scrisori … pentru libertate si democratie. Cata vreme n-am stiut de „corespondentele” lui Andrei Plesu, nu m-am indoit de disidenta lui ante-decembrista. Am avut unele episoade dezamagitoare in care am constatat ca putea sa uite de prietenie daca-i servea unui scop anume. Dansul a „uitat” insa consecvent de propriile fapte care il plaseaza intr-o lumina foarte diferita de aceea care i-a fost atribuita in toti acesti ani.
Petre Roman
Zero milă pentru Intelectualii lui Băsescu
E alarmă în tabără Intelectualilor lui Băsescu. Sunt ei jigodii, dar nu şi proşti. Ştiu că au luat-o pe tobogan şi că jos îi aşteaptă tăierea sinecurilor. Din partea mea, pot să şi crape. Au făcut un rău imens ţării susţinând un regim dement.
Dacă jigodia e o boală tratabilă la câini, la aceste bipede e un modus vivendi dăunător societăţii.
O să sară probabil în sus cei mai sensibili şi-o să spună că sunt extremist. Nici o problemă. Asta cred. M-am săturat de purtatul cu mănuşi faţă de nişte oameni care îşi prostituează mintea, egoişti până-n ultima moleculă, care merită dispreţ.
În România se moare din cauza guvernării acoliţilor lui Băsescu. Poţi să taci în faţa dramelor, dacă mai ai un strop de umanitate? A celor îngheţaţi sub zăpezi? A bătrânilor ce se sting în lipsuri? Văzând copiii bolnavi de cancer, lăsaţi fără medicamente? I-aţi auzit pe Patapievici, Mihăieş, Pleşu, Liiceanu, şi lista e lungă, însă mi-e scârbă să le transcriu numele, vorbind indignaţi despre aceşti micuţi cu speranţa vieţii suspendată? Nici cancerul la copii nu-i impresionează? O vorbă măcar, ca să scoată ochii prostimii?!
Locul acestor indivizi este la groapa de gunoi, nu în spaţiul public. N-am nici o milă pentru ei.
Alexandru Petria
Sorin Ilieşiu către Andrei Pleşu. Scrisoare deschisă
Domnule Pleşu,
Încă din anii ‘60, în pielea dvs a intrat un demon “comunistoid”. Pentru ca acesta să nu fie deconspirat, v-aţi mascat maxima imoralia cu Minima moralia?
De ce v-aţi folosit de Măştile tranziţiei acoperindu-vă chipul cu masca unui Havel românesc?
Aţi scris Despre îngeri în loc să scrieţi despre demoni pentru a abate atenţia de la colaborarea cu aceştia?
Ce valoare mai pot avea cărţile dvs, stilul dvs fermecător, atunci când moralitatea e înlocuită cu Obscenitatea publică? Moralitatea publică ar fi fost de neconceput, domnule Pleşu?
“N-am a-ţi da socoteală cu privire la biografia mea” – mi-aţi răspuns în scrisoarea deschisă din 17 ian. a.c., trimisă celor 53 de membri GDS, inclusiv mie.
“Nu mie trebuie să-mi daţi socoteală, ci tuturor celor care au crezut şi au sperat în dumneavoastră, tuturor celor care vor citi Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990”, v-am răspuns.
“Îţi propun să înveţi să taci”, mi-aţi scris.
În loc să tac, v-am repetat întrebările. În plus, înfăptuisem încă un sacrilegiu: cerusem demisia preşedintelui Băsescu. A propos, în loc să-i cereţi demisia celui care a devenit campion absolut în minciună, incultură, vulgaritate şi neruşinare, preferaţi să-l dojeniţi pentru că e „ocupat toată ziua să dea cu oiştea-n gard”, cu toate că mi-aţi scris că „unei iresponsabilităţi de tip paranoic îi faci mai curînd bine printr-un şoc trezitor, decît printr-o bîlbîială cumsecade”.
Ca urmare, aţi decis excluderea mea cu orice preţ – calomniere, încălcarea statutului, vot imoral sau incompatibil cu regulamentul – chiar şi ignorând faptul că mi se datorează cel mai bun lucru făcut de GDS: implicarea în condamnarea comunismului[1].
Menţionez că la adunarea generală a GDS din 1 febr. a.c. – în cadrul căreia am fost exclus – nu a existat cvorum. Dintr-un total de 53 de membri au fost prezenţi doar 14, dar ulterior voturile s-au exprimat şi prin telefon sau prin e-mail. Pentru excludere au fost 27 de voturi. S-au abţinut 22 de membri, iar 4 au fost împotrivă. Din păcate, au votat şi cei fără drept de vot. Conform regulamentului, nu au drept de vot cei cu funcţii şi demnităţi publice în timpul exercitării mandatului: C.Avramescu, T.Baconsky, R.Culcer, A.Goşu, Al.Lăzescu, M.Macovei, H.-R.Patapievici, Cr.Preda, I.Stanomir, Vl.Tismăneanu, Sever Voinescu. De altfel, domnule Pleşu, chiar dvs aţi subliniat această incompatibilitate în articolul „Ce mai înseamnă GDS?” publicat recent de dvs în „Dilema veche”, din care citez: “Nu pot fi membri GDS persoanele cu funcţii şi demnităţi publice, cîtă vreme îşi exercită mandatul. Nu există compatibilitate între un organism non-guvernamental şi feluritele segmente ale puterii sau ale organizaţiilor de partid”. De asemenea, colegii contestaţi de mine – A.Pleşu, A.Oişteanu şi R.Palade – trebuiau să se abţină de la vot. De ce nu v-aţi abţinut, domnule Pleşu?
Oficial, am fost exclus pentru “atitudini necolegiale” Dar statutul nu prevede aşa ceva. Ca urmare, contest excluderea. Ea a fost ilegală şi imorală. Altfel spus, încă un act de obscenitate publică pe care l-aţi pus în scenă.
Semnalul excluderii a fost dat de calomnierea mea prin interpretarea incredibilă a celor spuse de mine la Antena3, în seara de 14 ian. a.c., în timp ce vizionam secvenţe (în direct, din Piaţa Universităţii) de reprimare extrem de violentă a unor protestatari nonviolenţi faţă de regimul Băsescu-Boc. Iată ce am spus atunci: « Dacă-mi permiteţi, vreau să fac un apel umanitar către colegii mei din Grupul pentru Dialog Social ale căror cuvinte sunt ascultate, poate, de preşedintele Băsescu: să-l sune acum şi să-i spună că şi românii au dreptul la o „Primăvară de la Bucureşti” aşa cum a fost „Primăvara de la Praga”. Şi noi avem dreptul la o revoluţie de catifea! Mă refer acum la colegii mei Cătălin Avramescu, Teodor Baconschi, Rodica Culcer, Alexandru Lăzescu, Monica Macovei, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Vladimir Tismăneanu, Sever Voinescu. Toţi sunt colaboratori ai preşedintelui Băsescu sau ai primului-ministru Boc. Nu se poate, nu se poate, Horia Patapievici, să îl accepţi pe preşedintele Băsescu – care este un monument de incultură – preşedinte de onoare la Institutul Cultural Român! Mihai Eminescu trebuie să fie preşedinte de onoare, nu Traian Băsescu! Traian Băsescu e “Scheletul din dulapul nostru”! (Nu Eminescu!) »
Faţă de ceea ce am spus, Andrei Oişteanu, membru în conducerea GDS, a afirmat în mod absolut neverosimil: „Este o formă intolerabilă de delaţiune publică şi de îndemn la linşaj mediatic”. Consider că de fapt eu am fost „linşat mediatic” prin această calomnie comunicată prin internet în cadrul intern al GDS de către dl Oişteanu (inspirat probabil de calomniile înaintaşului său condamnat în Raportul Final, Leonte Răutu, supranumit „groparul culturii române” şi „criminalul sufletului românesc”).
Domnule Pleşu, aţi credibilizat această calomnie „denunţându-mă” şi „linşându-mă” la rândul dvs în scrisoarea deschisă din 17 ian. a.c., din care citez: « În contextul unei atmosfere isterizate, în care Băsescu e inamicul public nr.1, a recita o listă de nume cuprinzând, cum ai spus, “colaboratori apropiaţi ai preşedintelui » e a oferi gloatei (sic!) un potenţial program de linşaj. Horia Patapievici e şi aşa, în urma unei campanii care durează de ani întregi, în situatia de a încasa la piaţă, în blocul unde locuieşte şi pe stradă, injurii şi ameninţări drastice. Trec peste demagogia ridicolă a unui Eminescu numit preşedinte de onoare al ICR. (…) În aceeaşi linie de prostie intră şi ideea dumitale că « apropiaţii » preşedintelui sînt în conversaţie permanentă cu el şi îi pot telefona la miezul nopţii ca să-i dea sfaturi, sau ultimatumuri. (…) Cine te crezi? Cît de mediocru intelectualmente şi moralmente poţi fi, ca să-ţi închipui că emisia incontinentă de « comunicate » de care nu ţine nimeni cont e o formă de viaţă şi de activitate utilă. Ca să închei: Potoleşte-te! Ia notă de puţinătatea dumitale, de ridicolul dumitale, de impertinenţa dumitale şi fă un pas înapoi în ceasul al 12-lea. Un biet agitat de mîna a treia nu se poate erija în purtătorul de flamură al unei comunităţi care, de bine de rău, are şi prestigiul şi îndreptăţirea să se manifeste fără « sprijinul » lui. Îmi dau seama de duritatea mesajului meu, dar cred că unei iresponsabilităţi de tip paranoic îi faci mai curînd bine printr-un şoc trezitor, decît printr-o bîlbîială cumsecade ».
M-am trezit, domnule Pleşu.
În încheiere, vă adresez încă două întrebări suplimentare referitoare la tăcerile dvs consimţitoare. Cele anterioare vi le repet pentru a cincea oară, în anexa acestui mesaj. Aşa cum v-am mai spus, vă pun abia acum toate aceste întrebări pentru că abia acum am ajuns să elaborez (împreună cu antropologul Alin Rus) o carte neagră despre fratricidul neocomunist, care va fi publicată sub egida Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului.
De ce, domnule Pleşu, în anii 1966-1971, ca student la Facultatea de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia Istoria si Teoria Artei, fiind membru al PCR de la 19 ani, aţi decis să fiţi liderul Asociaţiei Studenţilor Comunişti, iar apoi, organizator de grupă de partid?
De ce, domnule Pleşu, la scurt timp după mişcările studenţeşti din 1968, v-aţi implicat activ — alături de tovarăşi de la Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist — în prelucrarea ideologică a colegilor dvs de generaţie în cadrul convocării studenţilor de la Arte plastice, Conservator şi Teatru, la centrul studenţesc ”Grigore Preoteasa”, afirmând de la prezidiu că “într-adevăr, s-au înregistrat până atunci foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în institutul nostru şi că aşa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică a avut mari deficienţe“, şi luându-vă în final angajamentul în numele tuturor studenţilor de la arte că “aşa ceva nu se va mai repeta în viitor!” ?
Menţionez că întrebările de mai sus se bazează pe cele relatate de colegul dvs de facultate şi de an, dl Bata Marianov, stabilit în Germania occidentală înainte de căderea comunismului, care mi-a trimis de curând, prin e-mail, o scrisoare în acest sens, pe care o anexez, de asemenea.
23 februarie 2012
Sorin Ilieşiu
A N E X E
ÎNTREBĂRI CĂTRE DL ANDREI PLEŞU,
rămase fără răspuns, reluate acum pentru a cincea oară
Domnule Pleşu, înainte de a fi propus reformarea morală a GDS (în articolul „Ce mai înseamnă GDS?” publicat de dvs în 19 ian. a.c. în revista „Dilema veche”), poate că ar fi trebuit să răspundeţi public întrebărilor care urmează. Aşa cum v-am mai scris, aş dori să includ răspunsurile în „Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990” pe care o elaborez împreună cu antropologul Alin Rus, carte care va fi publicată în curând sub egida Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului.
1. Domnule Pleşu, aţi fost cel mai prestigios şi cel mai admirat membru al guvernelor conduse de Petre Roman începând din 26 decembrie 1989. Citez din Raportul final (document de stat) pentru condamnarea crimelor comuniste, o declaraţie a generalului-magistrat Dan Voinea care a instrumentat dosarul Revoluţiei: «În decembrie 1989, scopul grupului care a preluat puterea era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată». De ce, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat „deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”?
2. Raportul final arată că «În perioada care a urmat imediat după 22 decembrie 1989, grupul care a preluat puterea a deturnat caracterul pronunţat anticomunist al revoluţiei.» Domnule Pleşu, de ce deturnarea revoluţiei anticomuniste de către grupul care a preluat puterea ar fi fost posibilă numai prin genocidul neocomunist din 22-27 decembrie 1989 când s-au înregistrat oficial 942 de morţi şi peste 3.000 de răniţi?
3. În guvernul Petre Roman aţi fost ministru al Culturii, inclusiv al culturii civice şi politice care reînviase absolut miraculos după 45 de ani de comunism, respectiv de mancurtizare spirituală la care poporul român a fost condamnat de criminali precum Leonte Răutu. Conform Raportului final, «regimul politic instalat după căderea oficială a comunismului a fost de esenţă neocomunistă». De ce prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat instaurarea unui regim neocomunist?
4. Citez iarăşi din Raportul final: «În iunie 1990, manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent, şocând întreaga lume civilizată şi compromiţând extrem de grav imaginea României. Represiunea tipic comunistă a manifestaţiei (anticomuniste) din Piaţa Universităţii, a presei libere, a partidelor democratice şi a societăţii civile a fost organizată de către puterea politică cu implicarea SRI, a Armatei şi a Poliţiei. Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan Voinea, care a cercetat, prin Ministerul Justiţiei, evenimentele din iunie 1990: (…) „S-a dorit instaurarea terorii”.» Domnule Pleşu, de ce, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat: (1) mineriadele din 28-29 ianuarie 1990, 18-19 februarie 1990 şi 13-15 iunie 1990, (2) reprimarea violentă a democraţiei şi a libertăţii de exprimare, (3) subminarea alegerilor libere? De ce aţi consimţit, prin tăcerea dvs, ca puterea politică din care aţi făcut parte să reprime bestial manifestaţia din Piaţa Universităţii, presa liberă, partidele democratice şi societatea civilă? De ce aţi legitimat instaurarea terorii?
5. De ce, domnule Pleşu, nu aţi încercat să opriţi fratricidul din 13-15 iunie 1990, cu toate că eraţi cel mai respectat membru al guvernului, alături de dl Mihai Şora, fondator al GDS? De ce nu v-aţi respectat angajamentul că, prin demisia dvs din guvern, veţi dezavua reprimările bestiale din 13-15 iunie 1990, asemenea d-lui Şora? De ce domnia sa a avut demnitatea de a-şi respecta angajamentul şi a demisionat (în iunie 1990) din guvernul în care fusese ministru al Învăţământului, iar dvs, în loc să vă daţi demisia promisă, aţi decis să rămâneţi în guvernul care a comis atrocităţi care au oripilat întreaga lume? O „minima moralia” ar fi fost suficientă ca să vă daţi demisia.
6. De ce începând din 2000 până în 2004, aţi sfidat legea CNSAS care prevedea că nu poţi fi membru în colegiul CNSAS dacă ai fost membru în PCR? Aţi fost membru PCR. (Menţionez că în anul 2000, conducerea PNŢCD mi-a propus să fiu reprezentatul acestui partid în colegiul CNSAS. Am refuzat întrucât am fost membru PCR, chiar dacă am fost un membru de rând. Conducerea PNŢCD m-a rugat să recomand în locul meu pe cine cred de cuviinţă. L-am sunat pe Horia Patapievici să-l întreb dacă a fost membru PCR. Mi-a spus că nu, astfel încât l-am recomandat – în scris – prezentându-l ca pe un înalt reper de moralitate.)
Domnule Pleşu, aveţi obligaţia morală de a scrie şi Despre demoni, nu numai Despre îngeri. În perioada decembrie 1989 – iunie 1990, aţi fost coleg de guvernare cu criminali condamnaţi de justiţie, Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Se spune că dacă dai mâna cu cei ale căror mâini sunt pline de sânge, aproape că nu mai poţi să te speli.
Vă veţi elibera de chinuitoarea povară a acestor întrebări numai dacă veţi răspunde la ele.
Vă mai rog să clarificaţi următoarele texte din scrisorile pe care i le-aţi trimis în anii ‘80 dictatorului Nicolae Ceauşescu: «Am avut ocazia să aduc la cunoştinţa unui lucrător al Ministerului de Interne opiniile mele critice privind “meditaţia transcendentală”». / «Chestionarul semnat de mine nu mi s-a părut a conţine date care să intre în contradicţie cu loialtatea mea faţă de partid şi de stat. De altfel, n-am tăinuit conţinutul lui (şi aşa-numita “mantra”) de îndată ce am avut prilejul să relatez unui lucrător al Ministerului de Interne toate informaţiile cuprinse şi în prezentul memoriu.»
Fragmente din SCRISOAREA DESCHISĂ TRIMISĂ DE D-L BATA MARIANOV,
fost coleg de facultate şi de an al d-lui Andrei Pleşu
(Facultatea de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, anii 1966-1971)
Către Sorin Ilieşiu, membru al Grupului pentru Dialog Social din 1990
Marea păcăleală
Dragă Sorine, am aflat despre recentele tale luări de poziţie în legătură cu situaţia din România, în incitante emisiuni la televiziune. Le-am aflat prin internet şi alte medii electronice, dar şi din relatările prietenilor din ţară şi exil. Era vorba (cum ar putea fi altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste, implicate în evenimentele recente. Am tras concluzia că situaţia se clatină rău de tot şi că, în sfârşit, românii nu se vor mai lăsa multă vreme ”aburiţi”… (…)
Cu toate reticienţele pe care le-am păstrat în faţa tinereţii oportuniste a lui Andrei Pleşu (atributul de oportunist e cel mai blând), totuşi m-am bucurat pentru evoluţia sa ulterioară. O apreciam ca fiind o schimbare pozitivă şi destul de ”iluminată”. În decursul acestor 22 de ani de ”tranziţie” în care, de fapt, nici nu ne-am mai văzut, am vorbit de câteva ori la telefon, scriindu-i şi câteva scrisori– la care, bine înţeles nici nu mi-a răspuns. Sentimentele mele faţă de el, cu toate bunele mele intenţii, au fluctuat incert. Spre deosebire de tine, eu nu i-am cerut nici un fel de ”socoteală” asupra biografiei sale; deci, nici nu a trebuit să-mi răspundă atăt de sever cum a făcut-o cu tine: ”N-am a-ţi da socoteală…!” De fapt, într-un fel, omul are dreptate: el crede că evoluţia lui a fost una dreaptă şi luminoasă, din moment ce toată lumea îl laudă (sau l-a lăudat, până nu de mult). În acest caz, are dreptul să se mire de ce vin unii să-l tragă de mâneca cu fel de fel de întrebări: ”Ce treabă are ”x” sau ”y” să se amestece în biografia mea ?”, îşi va spune dumnealui. Numai că situaţia se poate schimba total în cazul în care cel în cauză s-a expus public aşa de intens cum a făcut-o el. Dacă cineva îşi arogă hedonic şi fără reticienţe postura de creator de opinie şi pe cea de purtător de cuvânt al conştiinţei neamului, se poate aştepta şi la faptul ca cineva, cândva, să-l întrebe de una sau de alta… (…)
În ce mă priveşte, până acum, n-am spus mare lucru împotriva lui — de fapt, aproape nimic (cu excepţia acelei scrisori în legătură cu bombardarea Serbiei, cînd el era ministru de externe). (…)
Faţa lumii se schimbă puternic, nici cea a României nu poate rămâne la fel. A apărut, chiar în viaţa publică, o generaţie tânără, decomplexată faţă de trecut, informată şi, de ce să nu recunoaştem, cam disperată. Pentru aceştia, ”piruetele biografice” întortochiate şi contradictorii a lui Andrei Pleşu (şi ale altora ca el), foarte iscusit împachetate într-un fals martiriu de ex-disidenţi, începe să nu mai fie o garanţie morală. În orice caz, nu una care să mai justifice imbatabilele poziţii pe care şi le-au monopolizat neruşinat. De douăzeci şi ceva de ani asta fac: s-au aşezat boiereşte pe sfântul tron cultural şi nu mai lasă pe nimeni să se apropie de sanctuar. Cenzurează şi admonestează la fel de drastic cum se făcea şi pe vremea ”odiosului”. Aşa stând lucrurile, mă gândesc că aceşti copii or avea tot dreptul să le tragă picioare în fund celor care au contribuit substanţial la aducerea ţării la sapă de lemn.
Nu de mult am terminat de citit cartea lui Adrian Marino – ”Viaţa unui om singur”. …Ce să-ţi mai spun? Mi-au dispărut şi ultimele şovăieli vizavi de marea majoritatea ”disidenţilor” români din vremea ”iepocii de aur”, o băşcălie fără pereche. Dacă ne vom lamenta şi întreba mereu, de ce nu avem o societate civilă demnă şi responsabilă, fără a găsi răspunsul potrivit, vom continua să orbecăim prin conurile de umbră ale istoriei pe care ne-o vor dicta alţii. Nu vom înţelege nici de-acum înainte mare lucru dacă nu vom porni cu analiza de la acea băşcălioasă înclinaţie de vituperare. Teatrul absurdului nu se putea naşte decât în România!
Dă-mi voie să-ţi povestesc doar două episoade – poate de mult uitate de alţii – din trecutul ”de generaţie”, al meu şi al ”ayatolahului” sufletesc al românilor: eram, cred, prin anul 5 la Institutul de artă ”N.Grigorescu”, eu student la sculptură, iar Andrei Pleşu la Istoria şi teoria artei. Era, nu cu mult, poate doar un an după Mişcările studenţeşti din 1968. Dictaturii lui Ceauşescu i se făcuse frică ca nu cumva, chiar tardiv, scânteile de la Paris şi alte locuri fierbinţi, să ajungă şi la noi. Atunci, preventiv, s-a mărit presiunea asupra noastră: diverse prelucrări ideologice, măsuri drastice pentru orice abatere, exmatriculări etc..
Într-o după amiază am fost convocaţi la Centrul studenţesc ”Grigore Preoteasa” – toată suflarea studenţească de la cele trei institute artistice: Arte plastice, Conservator şi Teatru. Prezenţa era absolut obligatorie. Cel care ar fi lipsit se putea alege cu urmări grave – ni se spusese înainte. Noi, grupul de sculptori – cărora li se spunea ”Gibonii” -, eram ca deobicei undeva prin ultimele rînduri, ca să fim cât mai departe de ”oficiali”. Şi, bineînţeles, circula din mână în mână, pe ascuns, nelipsita noastră sticlă de votcă. În prezidiu, la tribună, cine crezi că se afla alături de tovarăşii de la Comitetul Central UTC? Nimeni altul decât colegul nostru, viitorul ”teoreticean” Andrei Pleşu. Până au vorbit ceilalţi tovarăşi nici nu ne-am sinchisit, dar, când a luat cuvântul Andrei, am ciulit cu toţii urechile. Răposatul Mihai Mihai, care stătea lîngă mine, îmi dădu un ghiont: ”Mă, fii atent, ăsta vorbeşte împotriva noastră !”…
Andrei Pleşu era pe-atunci ”ucenicul vrăjitor” al maestrului Frunzetti, marele păpuşar al culturii române şi se pregătea să rămână asistentul acestuia. Deci, cu alte cuvinte, avea de urmat o strălucită carieră universitară pentru care, nu-i aşa, trebuia să ”dea puternic din vâsle”: era, în acelaşi timp, secretar UTC (PCR ?), secretar al Asociaţiei studenţilor din artă sau mai ştiu eu al cărei drăcovenii… Ce spunea Andrei Pleşu atunci? Pot reproduce doar vag, din memorie: zicea, printre altele că, într-adevăr, s-au înregistrat până atunci foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în institutul nostru şi că aşa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică a avut mari deficienţe… Dacă bine îmi aduc aminte, chiar arăta de la tribună cu mâna înspre noi (nu mai sunt, totuşi, chiar aşa de sigur de acest amănunt; la urma urmei, au trecut vreo patruzeci şi ceva de ani de-atunci…) ”Dar, aşa ceva – spunea el în continuare – nu se va mai repeta în viitor!”. Îşi luase angajamentul în numele nostru, al tuturor studenţilor artişti, el, colegul nostru de generaţie şi viitorul teoreticean Andrei Pleşu.
O a doua secvenţă, cu şi despre el: era după ce se întorsese de la ”domiciliul său forţat”, de la Tescani. Eram personal de faţă, la o masă de cârciumă (cred că, era deja alcătuit ”Grupul 8+1” ); Andrei Pleşu ne povestea cu stilul său hâtru, din amintirile de ”arestat”. Cică îl păzeu doi ofiţeri de Securitate, unul de grad mai mic, probabil căpitan şi altul de grad mai mare, să zicem maior. Căpitanul avea şi sarcina să facă de mâncare pentru toată lumea. Andrei juca table cât era ziulica de lungă cu maiorul. La un moment dat, în timp ce băteau zarurile, se apropie căpitanul de ei –avea un şorţ alb legat peste pantalonii de uniformă– şi-i spune conspirativ lui Andrei (nu maiorului!) frecându-şi palmele cu satisfacţie: ”Nea Andreiaş, am făcut rost de o brânzică extraordinară” (Andrei îl imita cu talentul său de actor înnăscut). Căpitanul îşi duse trei degete la gură, ale căror vîrfuri le sărută zgomotos ”Nea Andreiaş, pe legea mea, aşa ceva n-ai mai mâncat de mult. Ce zici, facem o mămăliguţă cu brânză şi, mai trântim şi două ochiuri pe de-asupra?” După aceea, Andrei, imitându-se pe sine, ca un adevărat Domn Goe ce era, îi răspunse plictisit: ”Lasă-mă, dom´le, în pace, nu vezi că sunt ocupat ? Fă orice, numai să fie ceva bun !”…
Mi-am amintit de toate poveştile acestea nu de mult, în timp ce citeam din cartea bietului Adrian Marino: opt ani de ocnă grea şi încă cinci-şase de deportare în Bărăgan… Andrei Pleşu, erou naţional al rezistenţei anticomuniste, iar Adrian Marino, un veşnic marginalizat (?)… Mi-am mai amintit şi de detenţiile altor disidenţi, de pe alte meleaguri, mai puţin băşcălioase ca ale noastre (Havel, Adam Mihnick sau alţii). (…)
În luările tale de poziţie era vorba de Leonte Răutu şi de alţi ideologi de sorginte comunistă. Pe Răutu îl numeşti ”groparul culturii române”. Sunt de acord cu tine că poate fi numit aşa, numai că, mă mir de naivitatea de care dai dovadă, crezând că odraslele lor – colegi de-ai tăi din Grupul de Dialog Social -, care, încă mai mănâncă ”pâinică culturală” de la mămuca Românie, pot fi total altceva decât au fost părinţii lor (?). Andrei Oişteanu, de exemplu, e văr primar cu fata lui Leonte, respectiv cu Anca Răutu (actualmente Oroveanu), care Anca, la rândul ei, este mâna dreaptă a lui Andrei Pleşu, adjunctă la Colegiul Noua Europă (Fundaţia Noua Europă). Toţi aceştia se ştiu de mici, din Cartierul Primăverii, au mers la aceeaşi şcoală, s-au jucat ”de-a doctorul” când erau de-o şchioapă. După aceea, mulţi dintre ei au ajuns la Facultatea de Istoria şi teoria artei — i-au băgat tăticii şi mămicele lor acolo, că dădea bine la imagine. Era şi fata lui Borilă printre ei, pe care o curta Valentin Ceauşescu, venea şi el destul de des la vestitele petreceri ale Institutului de artă unde, la un moment dat, găseai mai mulţi ghitarişti pletoşi decât la Conservator. Celor din ”Primăverii” nu le făcea nimenea nimic, numai pe noi ne fugărea miliţia să ne taie pletele şi să ne radă bărbile… Sorine, toţi aceştia sunt din una şi aceeaşi gaşcă. Sunt la cataramă cu Petre Roman (puţin mai mare ca ei), fiul lui Valter Roman, şeful politic al armatei române de pe vremea lui Stalin (atunci când părinţii noştri erau la ocnă, ca deţinuţi politici)… Ce fac aceşti domni şi doamne acolo, la Fundaţia ”Noua Europă” — înfiinţată special pentru ei, ca să aibe lefuri frumuşele? La ora actuală nu fac nimic remarcabil: doar taie frunze la câini pe banii ”tăiaţi” de Băsescu din amărâtele de pensii ale lui nea Grigore şi tanti Mărioara… Cel puţin, Patapievici la Institutul Cultural Român împreună cu Mircea Mihăieş, mai fac din când în când câte-o tâmpenie, cum ar fi, de exemplu, a compara neamul românesc – pe spinarea căruia trăiesc ca ploşniţele – cu o fecală… Ce crezi, are nevoie Băsescu la Institutul de cercetare a crimelor comuniste de un om ca Marius Oprea care să umble pe dealuri şi păduri, prin vânt şi ploaie, căutând gropi comune ale celor împuşcaţi de comunişti? Hai să fim serioşi! Băsescu, ca toţi inculţii, are nevoie de obedienţi, de oameni pro-forma, care să nu facă nimic altceva decât să-l laude pe el, prezentându-i imaginea publică în culori, dacă nu chiar aşa de strălucitoare ca pe vremea lui Pingelică, atunci, cel puţin ”acceptabile”… Ce să mai spun, Sorine? Halal de Dialog Social cu toţi aceştia… (…)
Da! Vreau să fiu bine înţeles: la sfârţitul acestei scrisori — care nici nu ştiu cât de deschisă sau publică va ajunge –, vreau şi eu să-i cert pe intelectualii-trişori (…). Îi învinuiesc de colaboraţionism şi pupincurism politic. Acum este vorba — nu mai încape nici o îndoială — de cei cărora li se spune ”intelectualii lui Băsescu”; mâine sau poimâine, când acela nu va mai fi la putere, ne vom pomeni, poate, cu alţii care vor face la fel. Dar să nu-mi spună dânşii mie (cei de azi) că, vezi Doamne, dacă era Geoană la Cotroceni, era şi mai rău. Poate era mai rău, sau poate, numai, la fel de rău (?)… Şi pe vremea lui Ceuşescu am auzit slogane asemănătoare: ”Bine că-l avem pe Ceauşescu că altfel rămâneam cu ruşii agăţaţi de gât” …Ce importanţă mai are cine e la Cotroceni şi, mai ales, ce viitor ne aşteaptă dacă această ţară nu mai are spirite curajoase, generoase şi, într-adevăr liber cugetătoare?…
E adevărat, din păcate, suntem o cultură mică: scriitorii şi artiştii acestei ţări nu beneficiează de o amplă piaţă de desfacere a valorilor simbolice. Şi, din nou spun ”din păcate”, ca să poată supravieţui, ei trebuie să se agaţe de câte-o ”ţâţă bugetară”. Dar atunci măcar s-o facă demn şi cât se poate de onest şi nu isteric ca Patapievici sau alţi mihăieşi…
Numai bine la toată lumea!
Bata Marianov, sculptor alfabetizat
Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012
[1] În iunie 2005, GDS a relansat (sub numele “Apel pentru România”) pe prima pagină a Revistei 22 a GDS “Proclamaţia pentru România” publicată de mine în apr. 2005. În martie 2006, GDS a lansat apelul (iniţiat de mine) pentru condamnarea regimului comunist ca ilegitim şi criminal, apel publicat de Revista 22 şi de websaitul GDS http://www.gds.ong.ro/apel.htm; apelul a avut ca anexă raportul neoficial redactat tot de mine în 2005, publicat de “Revista 22” în martie 2006 http://www.revista22.ro/raportbrpentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-criminal-2567.html. Apelul iniţiat de mine pentru condamnarea internaţională a comunismului, semnat de sute de personalităţi din România (inclusiv de dvs, dar numai după ce v-am rugat ca pe Dumnezeu) şi din afara ei (precum Vl.Bukovsky, St.Courtois, André Glucksmann, Al.Litvinenko, M.Lovinescu) a fost publicat de Revista 22 în dec. 2006 http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html.
Vladimir Tismaneanu, „elefantiazisul servilismului”
Dorin Tudoran: ” În sfârşit, în aceste zile atât de încordate, există şi episoade amuzante. Dorind să confirme un recent diagnostic – elefantiazisul servilismului – un suflet extrem de încăpător şi un pupăcios iute de muştiuc, ieri dimineaţă l-a sărutat pe amândoi obrajiorii pe cel ce pleca de la Palatul Victoria, pentru ca peste câteva ore să-i trimită o bezea fierbine celui ce se pregăteşte să preia Palatul Victoria.”- Sursa http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/manusa-74080.html
Poetul s-a referit la Vladimir Tismaneanu, fara sa-l numeasca. Si la aceste articole ale celui diagnosticat magistral http://www.contributors.ro/politica-doctrine/timpuri-aspre-demisia-premierului-emil-boc-plus-un-text-de-cristian-preda/ si http://www.contributors.ro/politica-doctrine/experimentul-ungureanu/
Intelectualii lui Basescu intre ei. Scrisoare deschisă- Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS)
Scrisoare deschisă
– Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS) –
1 februarie 2012
Stimaţi colegi,
În acest moment de posibilă reformare a grupului nostru în care, de 22 de ani încoace, încerc să fac ceea ce trebuie făcut, vă rog să citiţi cu atenţie lunga mea scrisoare deschisă care începe cu un text scris de eminentul disident şi scriitor Luca Piţu, pentru postfaţa cărţii mele „Infernul vândut ca paradis”, în curs de apariţie la editura Junimea din Iaşi.
„Intră fără sfială în cartea lui Sorin Ilieşiu, cititorule interesat de istoria recentă a ţării tale sau de drama imaginii în periodul bolşeviciant, căci nu vei găsi acolo etnobotanice, nici gagice de OTV la ţol sumar, nici de băut, o, nu: ci vei înfrunta fulguraţia paradoxului, duritatea de silex a oximoronului, teribilitatea aforismului, farmecul amintirii nefalsificate total de imaginaţie, frumuseţea salbatică a scriiturii fragmentare…. şi aşa mai departe. O să simţi, după lectura Infernului vândut ca paradis, că-i puţin nebun băiatul ăsta (un exaltat, în orice caz), dar absolut sincer şi curat. Anticomunist şi monarhist din convingere, nu din oportunism. Cum se înflăcărează prea usor şi ajunge la exprimări sau comportamente patetice (de pildă, îţi cade în genunchi ca să-l asculţi ori să-l urmezi), îi cam încurcă, se pare, pe cei alături de care mărşăluieşte impavid ori pentru care se angajează fiinţial. Figură incomodă iaste mnealui în cadrul GDS, unde tiradele se văd acceptate numai dacă-s eminamente retorice, fără, dară, prea mare legatură cu lumea reală. Dintre cei ramaşi acolo, numai Radu Filipescu, altminteri mult mai rezervat şi mai timid, se compară cu el ca autenticitate. Dintre cei plecaţi, doar Gabriel Andreescu, altminteri mai analitic şi mai sistematic, îi stă alături ca radicalism structural. Subiectiv vorbind, mare ar trebui să fie simpatia ta, lectorule fratern, şi a noastră, a anarho-eseiştilor, pentru el, tocmai fiindcă îl simţim sincer şi curat, iar exaltaţii din stirpea lui fost-au mereu, aici şi pretutindeni, devoraţi de profitorii cinici”.
Dragă Radu,
În ultimii 19 ani ai fost preşedintele nostru şi îţi mulţumesc că ai făcut tot ce se putea face, în contextul dat, pentru împlinirea idealurilor GDS. Înainte de căderea comunismului ai fost unul dintre deţinuţii politici care au acţionat cu un curaj extraordinar. Ai fost şi ai rămas un reper de moralitate şi un prieten adevărat.
În aprilie 2005, de Sfintele Paşti, am publicat pe prima pagină a cotidianului naţional Ziua “Proclamaţia pentru România”, primul apel coerent pentru procesul comunismului şi reformarea României prin decomunizare. Îţi mulţumesc, Radu, că în iunie 2005 ai făcut posibilă relansarea de către GDS a acestei proclamaţii sub numele “Apel pentru România” (publicat pe prima pagină a revistei noastre).
În 2006 ai făcut posibilă lansarea şi publicarea de către GDS a apelurilor mele din 2005 şi 2006 pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului ca ilegitim şi criminal, precum şi a raportului neoficial redactat de mine în 2005 (întrucât preşedintele Băsescu a declarat că nu ar exista dovezi pentru condamnarea crimelor comuniste), raportul fiind anexat la toate apelurile ca argument decisiv.
Fără sprijinul tău, Radu, nu ar fi fost posibilă, în decembrie 2006, condamnarea oficială a comunismului ca ilegitim şi criminal în baza unui raport oficial, consistent şi edificator.
Acum peste cinci ani, eu, tu şi ceilalţi membri ai comisiei prezidenţiale pentru condamnarea comunismului, am propus în concluziile Raportului final ca guvernul şi parlamentul să adopte zeci de măsuri şi de legi pentru reformarea României prin decomunizare.
Cu toate că în 2006 preşedintele Băsescu şi-a asumat fără rezerve concluziile Raportului final şi chiar dacă de trei ani controlează cu autoritate guvernul şi parlamentul, nu a acţionat deloc pentru adoptarea măsurilor şi legilor propuse de noi.
A existat totuşi o excepţie: legea pentru instituirea Zilei memoriei victimelor comunismului a fost adoptată, dar abia la sfârşitul anului 2011, şi numai după ce am revenit cu apelul meu de aproape douăzeci de ori timp de trei ani, şi de asemenea, numai după ce, în ultimele apeluri, i-am scris preşedintelui PD-L că-i voi cere preşedintelui Partidului Popular European Wilfried Martens să excludă PD-L din PPE pentru că refuză memoria victimelor comunismului în condiţiile în care guvernul PSD Adrian Năstase a adoptat încă din 2002 legea pentru memoria victimelor Holocaustului.
Stimaţi colegi,
Regret că după condamnarea oficială a comunismului, câţiva colegi din GDS, în frunte cu Andrei Oişteanu şi Rodica Palade s-au opus propunerii mele ca GDS să acţioneze pentru a impune – prin dezbateri cu cei responsabili, inclusiv în cadrul revistei noastre – adoptarea de către guvern şi parlament a zecilor de măsuri şi de legi recomandate de Raportul final pentru reformarea României prin decomunizare.
Regret de asemenea că acum trei ani, în ianuarie 2009, dl Andrei Pleşu, a ridiculizat apelul meu pentru ziua memoriei victimelor comunismului, etichetându-l ca o „sminteală” pentru „statutarea unor noi chermeze”. „Reflectez sincer la o retragere discretă din Grup. Nu e o ameninţare” – conchidea dl Pleşu în acel mesaj pe care ni l-a trimis tuturor ca replică la propunerea ca GDS să susţină instituirea zilei memoriei victimelor comunismului.
Domnule Pleşu,
Totuşi, în apelulul meu pentru condamnarea comunismului (http://www.gds.ong.ro/?p=176) pe care l-aţi semnat şi dvs (dar numai după ce v-am rugat ca pe Dumnezeu!), am solicitat în mod expres (citez din apelul pe care l-aţi semnat) „instituirea unei Zile nationale de comemorare a victimelor comunismului din România”. De ce acum şase ani aţi semnat apelul fără vreo obiecţie, iar acum trei ani aţi avut obiecţii faţă de instituirea acestei zile?
Domnule Pleşu, înainte de a fi propus reformarea morală a GDS (în articolul publicat de dvs în 19 ian. a.c. în revista „Dilema veche”, în care continuaţi „anihilarea” mea pe care aţi demarat-o acum trei ani), poate că ar fi trebuit să răspundeţi public întrebărilor pe care vi le pun acum pentru a treia oară. Aşa cum v-am mai scris, aş dori să includ răspunsurile dvs în „Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990” pe care o elaborez împreună cu antropologul Alin Rus, carte care va fi publicată în curând sub egida Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului fondat de colegul nostru Marius Oprea şi condus acum de alţi doi colegi, Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir.
Domnule Andrei Pleşu, aţi fost cel mai prestigios şi cel mai admirat membru al guvernelor conduse de Petre Roman începând din 26 decembrie 1989.
Citez din Raportul final (care e un document de stat) pentru condamnarea crimelor comuniste, o declaraţie a generalului-magistrat Dan Voinea care a cercetat dosarul Revoluţiei, în cadrul Parchetului general: «În decembrie 1989, scopul grupului care a preluat puterea era deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată».
De ce, domnule Pleşu, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat „deturnarea caracterului anticomunist al revoluţiei şi preluarea puterii prin teroarea instalată”?
Raportul final arată că «În perioada care a urmat imediat după 22 decembrie 1989, grupul care a preluat puterea a deturnat caracterul pronunţat anticomunist al revoluţiei, prin subminarea demonstraţiilor spontane populare anticomuniste, prin cenzurarea mesajelor anticomuniste în cadrul emisiunilor televiziunii, care devenise „cartierul general” al unei „telerevoluţii” în premieră mondială. Prin televiziune s-au făcut majoritatea diversiunilor, cea mai eficientă fiind reprezentată de „pericolul de moarte” omniprezent întruchipat de „teroriştii fideli dictatorului Ceauşescu”; acesta a fost arestat în 22 decembrie, într-o unitate militară din Târgovişte. Pericolul părea total credibil întrucât în perioada 22-27 decembrie au fost înregistraţi 942 de morţi şi mii de răniţi.»
De ce, domnule Pleşu, deturnarea revoluţiei anticomuniste (de către grupul care a preluat puterea) ar fi fost posibilă numai prin genocidul neocomunist din 22-27 decembrie 1989 când s-au înregistrat oficial 942 de morţi şi peste 3.000 de răniţi?
Domnule Pleşu, în guvernul Petre Roman aţi fost ministru al Culturii, inclusiv al culturii civice şi politice care reînviase absolut miraculos după 45 de ani de comunism, respectiv de mancurtizare spirituală la care poporul român a fost condamnat de criminali precum Leonte Răutu, supranumit “groparul culturii române”.
Conform Raportului final «Regimul politic instalat după căderea oficială a comunismului a fost de esenţă neocomunistă, antiliberală şi antipluralistă, generând ca forme de opoziţie Proclamaţia de la Timişoara susţinută de manifestaţia din Piaţa Universităţii».
De ce, domnule Pleşu, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat instaurarea unui regim neocomunist şi reprimarea opoziţiei anticomuniste?
Domnule Andrei Pleşu, de ce, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat: (1) mineriadele de coşmar din 28-29 ianuarie 1990, 18-19 februarie 1990 şi 13-15 iunie 1990, (2) reprimarea violentă a democraţiei şi a libertăţii de exprimare, (3) subminarea alegerilor libere clamate în zilele revoluţiei din decembrie?
Citez iarăşi din Raportul final: «În iunie 1990, manifestaţia a fost reprimată cu o bestialitate fără precedent, şocând întreaga lume civilizată şi compromiţând extrem de grav imaginea României. Represiunea tipic comunistă a manifestaţiei (anticomuniste) din Piaţa Universităţii, a presei libere, a partidelor democratice şi a societăţii civile a fost organizată de către puterea politică cu implicarea SRI, a Armatei şi a Poliţiei. Potrivit declaraţiilor generalului-magistrat Dan Voinea, care a cercetat, prin Ministerul Justiţiei, evenimentele din iunie 1990: (…) „S-a dorit instaurarea terorii”. „A fost un atac terorist, prin implicarea acestor forţe într-o acţiune violentă, care nu a fost justificată de împrejurările politice”. „Represiunea din 13-15 iunie 1990 este urmarea celei din decembrie 1989, pentru că a fost îndreptată împotriva aceluiaşi gen de manifestanţi”.»
De ce, prin tăcerea dvs consimţitoare, aţi legitimat crima şi instaurarea terorii (prin mineriadele din ianuarie, februarie şi mai ales prin cea din iunie 1990)?
De ce, aţi consimţit, prin tăcerea dvs, ca puterea politică din care aţi făcut parte să reprime bestial manifestaţia din Piaţa Universităţii, presa liberă, partidele democratice şi societatea civilă?
De ce nu aţi încercat să opriţi fratricidul din 13-15 iunie 1990, cu toate că eraţi cel mai respectat membru al guvernului, alături de dl Mihai Şora, fondator al GDS –?
De ce, domnule Andrei Pleşu, nu v-aţi respectat angajamentul că, prin demisia dvs din guvern, veţi dezavua reprimările bestiale din 13-15 iunie 1990, asemenea d-lui Şora? De ce dl Mihai Şora a avut demnitatea de a-şi respecta angajamentul şi a demisionat în 16 iunie 1990 din guvernul în care fusese ministru al Învăţământului, iar dvs, în loc să vă daţi demisia promisă, aţi decis să rămâneţi în guvernul care a comis atrocităţi care au oripilat întreaga lume? O „Minima moralia” ar fi fost suficientă ca să vă daţi demisia.
– “N-am a-ţi da socoteală cu privire la biografia mea”, mi-aţi răspuns, domnule Pleşu, în mesajul e-mail din 17 ian. a.c. adresat tuturor colegilor din GDS.
– “Nu mie trebuie să-mi daţi socoteală, ci tuturor celor care vor citi Cartea neagră a fratricidului din 13-15 iunie 1990, tuturor celor care au crezut şi au sperat în dumneavoastră”, v-am răspuns în acceaşi zi într-un mesaj e-mail adresat, de asemenea, tuturor colegilor.
– “Îţi propun să înveţi să taci”, mi-aţi mai scris.
Domnule Andrei Pleşu, aşa cum v-am mai scris, aveţi obligaţia morală de a scrie şi Despre demoni, nu numai Despre îngeri. În perioada decembrie 1989 – iunie 1990, aţi fost coleg de guvernare cu criminali condamnaţi de justiţie, Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac. Se spune că dacă dai mâna cu cei ale căror mâini sunt pline de sânge, aproape că nu mai poţi să te speli.
Domnule Pleşu, vă veţi elibera de chinuitoarea povară a acestor întrebări numai dacă veţi răspunde la ele.
Vă mai rog, domnule Andrei Pleşu, să clarificaţi următorul text din scrisoarea pe care i-aţi trimis-o în anii ‘80 dictatorului Nicolae Ceauşescu: «Am avut ocazia să aduc la cunoştinţa unui lucrător al Ministerului de Interne opiniile mele critice privind “meditaţia transcendentală”.»
Cred că ar fi bine să declaraţi oficial pe proprie răspundere că nu aţi fost colaborator al Securităţii şi să publicaţi pe web-saitul CNSAS declaraţia notarială.
De ce, domnule Pleşu, începând din 2000 până în 2004, aţi sfidat legea CNSAS care prevedea că nu poţi fi membru în colegiul CNSAS dacă ai fost membru în PCR? Aţi fost membru PCR. (Menţionez că în anul 2000, conducerea PNŢCD mi-a propus să fiu reprezentatul acestui partid în colegiul CNSAS. Am refuzat întrucât am fost membru PCR, chiar dacă am fost un membru de rând. Conducerea PNŢCD m-a rugat să recomand în locul meu pe cine cred de cuviinţă. L-am sunat pe Horia Patapievici să-l întreb dacă a fost membru PCR. Mi-a spus că nu, astfel încât l-am recomandat – în scris – prezentându-l ca pe un înalt reper de moralitate.)
De ce, domnule Pleşu, în campania electorală din 2004, l-aţi susţinut pe Traian Băsescu uluindu-l pe Petre Roman când i-aţi cerut să nu mai candideze la preşedinţia României ca să nu ia din voturile lui Băsescu.
S-a simţit trădat Petre Roman după ce, la propunerea fostului preşedinte Ion Iliescu, v-a făcut de două ori ministru al Culturii (în guvernele Roman 1 şi Roman 2, în perioada decembrie 1989 – octombrie 1991) ?
S-a simţit trădat Petre Roman după ce v-a numit ministru de externe în guvernul de coaliţie CDR-PD, în perioada 1997-1999, iar apoi v-a numit membru în colegiul CNSAS cu rang de secretar de stat (în perioada 2000-2004) încălcând legea CNSAS, din partea partidului pe care-l conducea (Partidul Democrat, fostul Front al Salvării Naţionale)?
Domnule Pleşu, în mesajul trimis membrilor GDS în 17 ianuarie a.c., m-aţi întrebat : «Ce cauţi, ca vechi luptator anti-comunist, la un post de televiziune girat de banii şi viziunea unui notoriu securist?»
Televiziunea publică (controlată de cel pe care l-aţi susţinut decisiv) cu care colaboraţi consistent, a încălcat adeseori normele deontologice.
De ce, domnule Pleşu, nu aţi condamnat minciunile, dezinformările şi diversiunile difuzate de TVR? Inclusiv cele care au dus la un genocid în decembrie 1989 şi la un fratricid în iunie 1990, în timp ce dvs eraţi ministru al Culturii (precizez pentru cei tineri că TVR era singurul post de televiziune din România în anii 1989-1991 cînd dvs aţi fost ministru al Culturii).
Apreciez lupta de astăzi a postului de televiziune Antena3 împotriva derapajelor antidemocratice ale politicii lipsite de umanism a regimului Băsescu. Postul de televiziune Antena3 este singurul din România afiliat la CNN, cel mai important post de televiziune din lume.
Pe de altă parte, având în vedere că justiţia din România e aservită politic, nu ştim cât de corectă a fost decizia justiţiei referitoare la relaţia cu Securitatea a d-lui Dan Voiculescu. Sunteţi sigur că relaţia cu Securitatea a d-lui Traian Băsescu nu a fost una vinovată?
În concluzie, cred, domnule Pleşu, că ar trebui, din nou, să „reflectaţi sincer la o retragere discretă din Grup”.
Stimaţi colegi,
Aşa cum v-am mai scris, în seara de 14 ianuarie a.c., în cadrul emisiunii de televiziune de la Antena3 a d-nei Alessandra Stoicescu, sub impresia vizionării în direct a reprimării deosebit de violente a manifestanţilor care protestau legitim şi nonviolent în Piaţa Universităţii, am făcut un apel umanitar către aceia dintre dvs care sunteţi actuali sau foşti demnitari ai regimului Băsescu, să-i sunaţi pe domnii Băsescu şi Boc să dispună încetarea reprimării deosebit de violente şi de asemenea, ca să le spuneţi că România are şi ea dreptul la o revoluţie de catifea şi la o Primăvară de la Bucureşti, la fel cum a fost posibilă Primăvara de la Praga.
Având în vedere că în câteva minute urma să înceapă Ziua Culturii Naţionale, 15 Ianuarie (ziua naşterii lui Eminescu), mi-am exprimat disperarea că este “celebrată” într-un asemenea hal şi l-am întrebat pe Horia Patapievici cum poate să-l accepte pe Traian Băsescu, care este un monument de incultură, ca preşedinte de onoare al Institutului Cultural Român, considerând că Mihai Eminescu ar trebui să fie preşedinte de onoare al ICR, nu Traian Băsescu – cel care a devenit Scheletul nostru din dulap.
Stimaţi colegi, cred că inclusiv datorită apelului meu umanitar, reprimarea violentă a încetat aproape integral după 15 ianuarie. Le mulţumesc celor care sunt sigur că i-au sunat pe domnii Băsescu şi Boc pentru a dispune încetarea reprimării violente.
A doua zi după apelul meu umanitar din 14 ianuarie, dl Andrei Oişteanu v-a trimis tuturor – numai mie nu mi-a trimis! – un mesaj e-mail cu neadevăruri şi calomnii referitoare la ceea ce aş fi spus în respectiva emisiune tv. I-am răspuns imediat după ce am citit mesajul dânsului (pe care l-am primit din întâmplare, indirect) că probabil nu a văzut emisiunea şi a fost dezinformat. V-am trimis tuturor link-ul unde poate fi accesată înregistrarea emisiunii pentru a constata adevărul celor spuse de mine. Speram că dl Andrei Oişteanu îşi va cere scuze după ce va viziona emisiunea. Nu am primit nici un mesaj de scuze.
Pentru ca lucrurile să fie extrem de clare, anexez în finalul acestui mesaj transcrierea integrală a intervenţiilor mele în acea emisiune.
Am făcut această transcriere special pentru a demonstra neadevărurile şi calomniile d-lui Andrei Oişteanu la adresa mea, vehiculate de dânsul în mesajul e-mail pe care l-a trimis, în 15 ian. a.c., tuturor tuturor celor 53 de membri ai GDS cu excepţia mea.
Chiar în fraza de introducere, dl Andrei Oişteanu a vehiculat trei neadevăruri.: «Ieri, într-o atmosferă isterică, Sorin Iliesiu a tunat si fulgerat împotriva GDS-ului în studioul TV Antena 3, si a transmis în direct un ultimatum către “colegii mei din GDS”, somîndu-i să semneze imediat apelul său prin care el, membru marcant al GDS, cere demisia presedintelui.»
Aşa cum rezultă din transcrierea anexată, toate afirmaţiie d-lui Andrei Oişteanu sunt neadevărate: nu am „tunat si fulgerat împotriva GDS-ului”, nu am „transmis în direct un ultimatum către colegii mei din GDS”, nu am „somat colegii din GDS să semneze imediat apelul” prin care cer demisia preşedintelui şi a guvernului.
Dl Andrei Oişteanu a continuat cu încă un neadevăr: «În plus, Sorin Iliesiu a cerut colaboratorilor apropiaţi ai lui Băsescu, nominalizîndu-i pe Horia Patapievici, Andrei Plesu si pe alţii, să pună mîna imediat pe telefon si să-l convingă pe Băsescu să demisioneze». Nu am cerut absolut nimănui să-l convingă pe Băsescu să demisioneze, ci am spus: „vreau să fac un apel umanitar către colegii mei din Grupul pentru Dialog Social ale căror cuvinte sunt ascultate, poate, de preşedintele Băsescu: să-l sune acum dacă încă nu l-au sunat, şi să-i spună că şi românii au dreptul la o Primăvară de la Bucureşti aşa cum a fost Primăvara de la Praga. Şi noi avem dreptul la o revoluţie de catifea!”
În fraza concluzivă, dl Andrei Oişteanu a apelat la o incredibilă calomnie: «Este o formă intolerabilă de delaţiune publică si de îndemn la linşaj mediatic (N.R.: ceea ce a spus Sorin Ilieşiu la Antena 3, în seara de 14 ian. a.c.)» Aşa cum rezultă din transcrierea anexată, nu am denunţat pe nimeni, nu am îndemnat la linşajul mediatic al nimănui.
Aştept aşadar scuzele de rigoare, domnule Andrei Oişteanu. Sper să nu fiu obligat să vă dau în judecată pentru calomnie. Dacă acest lucru se va întâmpla, voi apela la câţiva colegi să fie martori în proces, în primul rând la preşedintele nostru, Radu Filipescu.
Domnule Andrei Oişteanu, practica neadevărului şi a calomniei îmi aminteşte de metodele folosite de înaintaşul dvs, tovarăşul Leonte Răutu, supranumit „groparul culturii române” şi „criminalul sufletului românesc”. Nu ar fi prea târziu să regretaţi sincer şi să dezavuaţi cu claritate, în paginile Revistei 22 a GDS, crimele înaintaşului dvs. Ar fi o condiţie a reformării GDS în situaţia în care nu vă veţi retrage.
1 februarie 2012
Cu încredere,
Sorin Ilieşiu
Transcrierea intervenţiilor lui Sorin Ilieşiu în cadrul emisiunii
„Q&A” cu Alessandra Stoicescu, transmisă în direct de postul
de televiziune Antena 3, în 14 ianuarie 2012, între orele 21,30 şi 23,00.
Cunosc foarte bine evenimentele din 13-15 iunie 1990. Ceea ce vedem acum (notă Sorin Ilieşiu : în acele momente asistam la un incredibil coşmar – reprimarea deosebit de violentă, în Piaţa Universităţii, a unor manifestanţi nonviolenţi, reprimare care avusese loc şi cu 24 de ore înainte, în faţa Palatului Cotroceni, tot violent şi nejustificat, faţă de cei care protestau legitim şi nonviolent aşa cum va recunoaşte şi preşedintele Băsescu, dar abia după 13 zile de proteste) seamănă ca două picături de apă cu fratricidul din 13 iunie 1990 din care, a doua zi, s-a născut Mineriada. Acest lucru face şi obiectul cercetării mele în raportul-rechizitoriu pe care-l elaborez acum împreună cu Alin Rus în cadrul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului. A fost o crimă neocomunistă. Şi mi-e ruşine că au trecut 22 de ani de atunci, şi uite că acum asistăm – spre ruşinea României care a intrat în rândul ţărulor civilizate din Uniunea Europeană -, …asistăm la reeditarea fratricidului de atunci, şi fac un apel la Băsescu, la Boc şi la Igaş să nu se poarte la fel ca Ceauşescu. Fac un apel la militari, la jandarmi, să intre în cazarmă! E o ruşine ceea ce se petrece! Fac un apel la colegii mei din Grupul pentru Dialog Social, la membrii Grupului pentru Dialog Social care sunt demnitari ai Partidului Democrat-Liberal, sunt unsprezece colegi de-ai mei acolo, fac un apel să-l sune imediat pe Băsescu să oprească acest măcel. Este o ruşine naţională!
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Aş vrea să vă rog să-mi permiteţi să evoc o diversiune extraordinară care s-a întâmplat în Piaţa Universităţii acum 21 de ani şi jumătate, a propos de Ministerul de Interne şi de diversiunile create de Ministerul de Interne: conversaţia prin telefoanele mobile de pe atunci între ministrul de interne de atunci, Mihai Chiţac, şi un colonel subordonat al dânsului, care spunea: „Vă rog raportaţi domnului Preşedinte că ne-am dat foc la autobuze. Aşa ne-a fost înţelegerea!”. Acea autoincendiere a autobuzelor Ministerului de Interne a creat ceea ce a urmat (N.R.: Mineriada din 14-15 iunie 1990). De asemenea, în filmul „Piaţa Universităţii” puteţi să vedeţi tinerii aceia care erau probabil elevi la şcoala de la Băneasa, care au dat foc cu sticle cocteil Molotov în ferestrele din clădirea Ministerului de Interne. Ca să provoce incendii!
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Am fost pe 21 decembrie 1989 în stradă, apoi, în perioada manifestaţiei din Piaţa Universităţii am fost zi de zi acolo şi am filmat. Cunosc foarte bine mentalitatea compatrioţilor noştri din Bucureşti: nu se dedau la acte de violenţă. Numai provocatorii puterii puteau să creeze asemenea lucruri. Şi în legătură cu aceasta v-aş ruga să mă lăsaţi numai un minut să dau citire apelului scris acum aproape 24 de ore, sub influenţa a ceea ce am văzut la televiziune:
Cerem imperativ demisia preşedintelui Băsescu şi a guvernului Boc, numirea de către parlament a unui guvern nepolitic care să organizeze cât mai curând posibil alegeri anticipate parlamentare şi prezidenţiale. Este singura soluţie pentru vindecarea României de cancerul generalizat în care se află datorită unui preşedinte paranoic şi a marionetelor sale din guvern, din parlament şi din justiţie.
Mergem din rău în mai rău. Fiecare zi care trece înseamnă încă un pas spre fundul mocirlei în care suntem condamnaţi să ne zbatem de către un păpuşar discreţionar, iresponsabil, viclean, vulgar, incult şi neruşinat.
Facem apel la nonviolenţă în situaţia în care vor continua protestele exprimate de manifestanţi în numele nostru al tuturor celor aduşi la disperare, de fapt în numele majorităţii covârşitoare a cetăţenilor.
Fraternitatea trebuie să înlocuiască fratricidul.
Cerem politicienilor şi partidelor politice să nu se implice în nici un fel în aceste proteste.
Toţi cei care cred în viitorul României sunt chemaţi să semneze acest apel.
Bucureşti, 14 ianuarie 2012.
Sorin Ilieşiu – în numele intelectualilor responsabili ai României şi ai societăţii civile din România.
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Aş vrea să spun că în rechizitoriul fratricidului de acum 22 de ani am cerut răspunderea penală a celor implicaţi. Cer procurorului general Laura Codruţa Kovesi să audieze mâine pe primul-ministru Igaş (intervine d-na Alessandra Stoicescu: “ministrul de Interne Igaş”), pe comandantul jandarmilor şi pe preşedintele României… (intervine d-na Alessandra Stoicescu: “Domnule Ilieşiu, trăim vremuri complicate şi… ”) …Dar nu se poate, aceşti jandarmi acţionează la ordin! Nu din proprie iniţiativă.
(… / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / … / …)
Dacă-mi permiteţi, vreau să fac un apel umanitar către colegii mei din Grupul pentru Dialog Social ale căror cuvinte sunt ascultate, poate, de preşedintele Băsescu: să-l sune acum dacă încă nu l-au sunat, şi să-i spună că şi românii au dreptul la o Primăvară de la Bucureşti aşa cum a fost Primăvara de la Praga. Şi noi avem dreptul la o revoluţie de catifea! Mă refer acum la colegii mei Cătălin Avramescu, Teodor Baconschi, Rodica Culcer, Alexandru Lăzescu, Monica Macovei, Horia-Roman Patapievici, Andrei Pleşu, Cristian Preda, Ioan Stanomir, Vladimir Tismăneanu, Sever Voinescu. Toţi sunt colaboratori ai preşedintelui Băsescu sau ai primului-ministru Boc. Îi rog să-i sune pe Băsescu şi Boc şi să le spună că şi noi, românii, avem dreptul la o revoluţie de catifea şi la o Primăvară de la Bucureşti. Nu se poate, nu se poate, Horia Patapievici, să îl accepţi pe preşedintele Băsescu – care este un monument de incultură – preşedinte de onoare la Institutul Cultural Român! Mihai Eminescu trebuie să fie preşedinte de onoare, nu Traian Băsescu! Traian Băsescu e “Scheletul din dulapul nostru”! (Nu Eminescu!)
Publicat de “Revista 22” a Grupului pentru Dialog Social în 14 iunie 2005, pag.1 şi de ziarul “România liberă” în 20 iunie 2005.
Publicat de: ziarul “Ziua” în 11 martie 2006; ziarul “Adevărul” în 11 martie 2006; “Revista 22” în 14 martie 2006, http://www.gds.ong.ro/apel.htm. Apel semnat de peste 700 de personalităţi şi de peste 40 de organizaţii civice şi sindicale din România reprezentând peste un milion de cetăţeni. Apelul, lansat la GDS în 10 martie 2006, a avut ca anexă raportul neoficial lansat în 4 oct. 2005.
Publicat de “Revista 22”, 22 decembrie 2006, ultima pagină, http://www.revista22.ro/apel-pentru-condamnarea-internationala-a-criminalitatii-si-nelegitimit-3326.html, apel semnat de sute de personalităţi din România şi din afara României precum Vladimir Bukovsky, Stéphane Courtois, André Glucksmann, Alexander Litvinenko, Monica Lovinescu.
5 Publicat de BBC-România, 5 octombrie 2005, http://www.bbc.co.uk/romanian/forum/story /2005/10/051005_ proces_comunism.shtml . Raportul a fost publicat integral de: ziarul “Ziua” în 24 şi 26 octombrie 2005 cu titlul Procesul comunismului; web-site-ul Grupului pentru Dialog Social, în 10 martie 2006; “Revista 22”, suplimentul „22 plus”, în 21 martie 2006, http://www.revista22.ro/raportbrpentru-condamnarea-regimului-politic-comunist-ca-nelegitim-si-criminal-2567.html
Andrei Plesu, „laşitate olimpiană”
De pe pagina mea de Facebook>
No, fix de parerea lui Andrei Plesu aveam nevoie ca sa stiu cine sunt vinovatii pentru situatia tarii. Omul mai are resurse de tupeu
(Referitor la ultimul articol din Dilema veche http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/un-inventar-rapid-vinovatii )
nlike · · Share · Yesterday at 8:25am
-
- 1 share
-
-
Radu-ilarion Munteanumass media e o tara libera. oricine are dreptul sa-si spuna parerea, nimeni nu e obligat sa asculte. diferenta nu e intre cine are si cine nu are autoritate morala in fata cuiva, ci intre cine spune prostii si cine spune lucruri coerente si rationale. din pesrpectiva asta, fara a excela prin suclentza stilului, asa cum ne-a obisnuit, plesu face, imo, o analiza de bun simt. ar trebui sa vedeti filmul „joan lui”, adriano celentano, 1985 (nu e un musical) sau ceol putin secventa finala23 hours ago · Like ·
2 -
Alexandru PetriaDa, Plesu chiar a avut bun-simt. Mai cu toate guvernele, doar e dilematic.23 hours ago · Like · 1 -
Radu-ilarion Munteanuia sa vedem: ministru al culturii in guvernul provizoriu pedro roman: a infiintat muzeul taranului roman, care, har lui alla’, mai subzista, a infiintat studioul cinematografic al ministerului culturii, desfiintat de acad rhazvan theodorhescu, unde pintilie si-a facut „balanta”; tot minostru al culturii inprimul guvern postdecembrist, si-a dat demisia in iarna lui 90 ca semn de protest fata de magaria facuta regelui. ca ministrru de externe n-a facut tampenia lui nastase-nu-sestie-cate-case care inchiase pagubosul tratat cu urss in care se stipula ca romania nu are voie sa intre in nato. n-a facut lucruri memorabile, dar nici o prostie. a mai fost consilier pe externe al actualului presedinte inca in functie si si-a dat demisia deoarece a vzut ca nu e ascultat. cum si-au dat demisia de la presedinteie toti oamenii de valoare si de prestigiu moral. ce anume exact ii reprosati? care „toate guvernele”?23 hours ago · Like
-
Alexandru PetriaNu-i reprosez nimic, este exemplar.23 hours ago · Like · 1
-
Iliescu Nicolae…muzeul ţeranului român legionar, cu „capitala la Bernea”, cum zicea bietul Nino Stratan,mini-stru de afaceri dinafară decorativ, ministru de incultură absolut inutil, profitor al tuturor gubernelor de din vremea tescanilor, eseist banal, capabil să vorbească o oră despre un tablou dar şi incapabil să se pronunţe asupra valorii lui…23 hours ago · Like -
Constantin CristescuAre si el defectele lui,peste care incearca sa treaca mai cu gratie,mai heirupist…23 hours ago · Like -
Alexandru PetriaNu cred ca le recunoaste. Si daca le-ar recunoaste n-ar mai fi Andrei Plesu pe care il stim.23 hours ago · Like · 3
-
Constantin CristescuMare adevar…23 hours ago · Like
-
Claude KarnoouhDàcà n-ar fi avut si colaborare cu Secu si toate postele ministeriale si de consilier si, last but not least acest tupeu bine scris n-ar fi avut soartà postcomunistà pe care a avut-o, fiindcà nu îi putea oferi operele lui… nici de departe are nivelul Noica…22 hours ago · Like · 1 -
Bogdan SuceavaNu e în regulă: ceea ce se spune aici despre Muzeul Țăranului Român nu e în întregime corect. Muezeul respectiv reprezintă o abordare intelectuală interesantă. Știu foarte bine cine a fost directorul și ce apartenență politică a avut tatăl lui, dar nu așa trebuie pusă problema, dlui Nicolae Iliescu. Părerea mea e următoarea: că cel mai bine ar fi dacă acele exponate foarte interesante ar fi puse într-un context european, alături de exponate similare, produse în alte culturi. Dar pentru o anumită epocă istorică, pentru anii 1990, de pildă, Muzeul respectiv a fost interesant și binevenit.22 hours ago · Like -
Claude Karnoouh Bogdan Suceava
De ce a fost înfintat Museul Taranului Român cînd era deja un splendit Museul Satului la Bucurest? MTR a fost înfitat ca o opera ideologica pentru a prezenta un taran care n-a existat niciodatà (màcàr museul satului are ceva relatii cu realitate trecutà)… MTR prezinta acest taran total iesit din imaginarul lui Bernea jr, un taran miotitic devitalizat… De fapt MTR este cea mai splendida opera de arta contemporanà sau postmodernà realizatà de un artist Roman… pentru a intelege ceva din taranimea româna va sfatuiesc modest sà cititi cartea mea Inventare popurului-natiune…. cronica de România, Idea 201122 hours ago · Like · 1 -
Iliescu NicolaeDreptatea e cam spre mijloc, deşi MTR este un expozeu de cruci şi de prapuri. De aceea tind să fiu de părerea dlui. Karnoouh!21 hours ago · Like
-
Bogdan SuceavaDle Claude Karnoouh, probabil v-aș surprinde cât de extins am acoperit bibliografia acestei teme. Dar nu asta este în discuție aici, ci aprecierea de mai sus care mi s-a părut nepotrivită, probabil purtată de pasiune. Afirmațiile abrupte merită o cuvenită recalibrare. Decizia de atunci a echipei de la Ministerul Culturii nu mi se pare la fel de chestionabilă ca alte decizii din aceeași perioadă și care au adus în atenția publică teme și idei a căror origine se află în sfera de preocupări a extremei drepte interbelice. Ce s-ar putea face cu acel Muzeu în viitor? Ce frumos ar fi un Muzeu de Antropologie Europeană. Și încă ceva: care țărani nu au existat niciodată? 🙂21 hours ago · Like · 1
-
Bogdan SuceavaDle Nicolae Iliescu, după perioada 1947-1989, cred că o expoziție cu obiecte tradiționale cu un conținut religios era binevenită și ar fi mers vreo două sezoane (n-aș fi crezut că va ține așa mult). Dacă muzeul ar fi avut și alte trei galerii, una cu obiecte similare din Spania, alta cu obiecte similare din Polinezia și o alta cu o tematică africană, probabil obsesia etnocentrică nu ar fi deranjat așa de mult. Tema mi se pare importantă, de aceea mi-am permis să intervin.21 hours ago · Unlike · 2
-
Iliescu NicolaeÎn acest caz, aveţi dreptate !21 hours ago · Unlike · 2
-
Bogdan Suceava Vă rog frumos vedeți muzeul meu favorit: http://www.bowers.org/
The Bowers Museum of Cultural Art, Orange County’s finest, has organized some of…See More21 hours ago · Like · 1 · -
Bogdan SuceavaMă gândesc că undeva pe aici ar fi trebuit să fi fost intenția, dar lipsită de conținutul ideologic. În 1990, lumea românească n-a putut ivi mai mult de atât. A nu se blama Andrei Pleșu pentru asta. Are alte chestiuni care pot fi discutate.21 hours ago · Unlike · 2
-
Claude Karnoouh Bogdan Suceava
Ca antropolog (si filozof) care a lucrat si institut (Bucuresti si Cluj în ani 70-80) si pe teren în Reposatul prof Mihai Pop, nimeni în România nu i-e pasà de cultura popularà de alte tàrii, mai bien zis de alte culture, chiar de cultura populaarà magyarà care este si în România… Atunci cà sà vorbim de Polinezia, Melanezia, fosta culturà a indienilor du america de Nord victime de un genocid pizic si cultural zdravàn. Aici sau cultura popularà este redus la un folklorism turistico-politic de ràhat, sau la un mioristim tot de ràhat, sau la studiu de folklor de tip unui erbar fàrà horizon antropologic în afarà de rari specialisti cum este profe V. Mihailescu sau Doamna Corina Iosif…21 hours ago · Like · 2 -
Alexandru Petria Domnilor, discutia a pornit de aici http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/un-inventar-rapid-vinovatii
dilemaveche.ro
Sîntem, cred, într-o situaţie în care toate soluţiile sînt proaste. Cum ar spun…See More21 hours ago · Like · -
Alexandru Petria… MT este doar un amanunt.21 hours ago · Like
-
Claude Karnoouh Bogdan Suceava
Spre est ultimul museul unde puteti sà vedeti objecte de alte tàrii, si expozitie de anvergura de tip antropologicà este Museul d’etnografie din Budapest unde se gàseste una din cele mai mare colectie europeana de masti si de object de cultura religiosà din New Ireland (Melanezia)… A tràit în Ungaria în ani 70-80 unul din cel mai bun specialist mondial despre cultura melanezianà Prof Bodrogi…21 hours ago · Like · 2 -
Bogdan SuceavaMă scuzați, dle Petria, că discuția a devenit mai interesantă decât sursa care ar fi inspirat-o…21 hours ago · Unlike · 5
-
Bogdan SuceavaDle Claude Karnoouh: Cred că înțeleg foarte bine ceea ce spuneți dvs. despre studiul culturilor populare din România. Prea puțini apreciază o abordare flexibilă, cu deschideri multiculturale. Unde e oare deschiderea cu care Moses Gaster studia deopotrivă basmele secuilor, alături de basmele românești, pentru a le inventaria structura narativă și posibilele lor surse?21 hours ago · Unlike · 2
-
Iliescu NicolaeVă mulţumesc mult pentru informaţie, dle. Suceava, deşi muzeul meu preferat este Luvrul, iar de profilul celui aflat în discuţie, Parcul Skansen, din Stockholm. În ceea ce priveşte implicarea lui Pleşu, ea chiar există, Bernea, Oroveanu, Liiceanu făceau parte dintre apropiaţii ministrului culutrii din 1990.21 hours ago · Unlike · 2
-
Bogdan Suceava:) Și uite-așa mă faceți să-mi doresc să merg la Stockholm…21 hours ago · Like · 1
-
Iliescu NicolaeFaceţi-o !21 hours ago · Like · 1
-
Radu-ilarion Munteanu cateva idei preliminare cu privire la muzeul taranului roman: actul de (re)infiintare este simultan recuperator, ziditor si cathartic. recuperator, deoarece continua, peste paranteza obscurantismului ateist dizolvant, muzeul de arta populara infiintat in 1906 de carol intai, ziditor, deoarece polarizeaza o insanatosire spirituala dupa cancerul rosu. cathartic deoarece juma de veac de recluziune morala a fost muzeul de istirie a partidului comunist. se vede ca cine il infiereaza acum cu manie proletara nu l-a vizitat. taranul emblematic e unul real. pe aceste baze invit onor publicul sa (re)viziteze pagina liternet.ro, din sectiunea destinatii culturale: http://destinatii.liternet.ro/
destinatii.liternet.ro
Secţiune a portalului cultural LiterNet ce prezintă cele mai importante destinaţii culturale din România.21 hours ago · Like · 1 · -
Radu-ilarion Munteanucat despre muzeul national al satului, infiintat 36 ani mai tarziu de sociologul intemeietor dimitrie gusti, cele doua institutii sunt complementare. intrebare retorica: de ce avem nevoie de sistemul nervos neurovegetativ daca avem sistem nervos cerebrospinal?21 hours ago · Like
-
Claude KarnoouhInainte de Skansen, departe duceti-và la Skansen din Sant Endre pe linga Budapest… este la nivelul Museul satului di Bucuresti cu toate casele, toate bisericiille (adicà toate religiile) din fost imperiul Austro-ungar… de la Slovakia pînà la Români si la Nemti din Ardeal, de la granita cu Austria pîna la ukrainieni din Bukovina, sau Hutuli di Maramures istoric…. de la catolici la reformati, de la ortodoxi la greco-catolici, la evrei, etc…21 hours ago · Like · 1
-
Bogdan SuceavaDle Petria, din lista de vinovați a dlui Andrei Pleșu lipsește numai meteorul de dimensiunea unui autobuz care era să parcheze undeva pe planetă. În rest, i-a taxat pe toți. La un moment dar dă și o bilă albă unde dăduse o bilă neagră, zicând: „nu doar România are probleme, ci planeta, că nici un guvern cu capul pe umeri n-ar fi putut lua măsuri radical diferite de cel actual, decît cu riscul de a înrăutăţi situaţia, că avem un trecut de frustrări, un prezent de umilinţe şi lipsuri, dar nici o reprezentare despre viitorul apropiat.” În concluzie, jos guvernul, sus guvernul, dar mai așa, mai pe la poale. Hai că e bine, ne mai limpezim, nu-i așa? Și după ce am atins tangențial acest articol, înapoi la temele cu adevărat importante.21 hours ago · Unlike · 3
-
Radu-ilarion Munteanunota bene: apreciez eleganta limbajului domnului profesor bogdan suceava. domnia sa e pe cel putin 2 planuru persoana publica si e obligat sa se exprime diplomatic. eu, nimeni indrum, sunt liber sa folosesc limbajul pe care-l cred adecvat.21 hours ago · Like
-
Bogdan SuceavaFirește că cea mai mare oroare e reprezentarea de poster artificial a satului. Că această imagine a servit (când era nevoie) și propagandei de dinainte de 1989, asta era de așteptat pentru orientarea ideologică de atunci. Dar întrebarea importantă e alta: cum se raportează societatea de azi la aceste teme importante? Ce anume continuă cultura română de azi? În ce context cultural își propune cultura română de azi să se situeze? Cred că pe aici e problema acestui Muzeu. Mă tem că am simplificat întrucâtva chestiunea, nu mă prea pricep să discut teme atât de importante pe fb.21 hours ago · Like · 1
-
Iliescu NicolaeApreciez eleganţa tuturor, chiar şi a dlui. Munteanu, deşi tonul e uşor inflamat eliadesc, nu heliadesc, adică spre verde !21 hours ago · Like
-
Nedeea BurcaVa iubesc pe toti, dar tot n-am inteles ce vina port eu, personal entru situatia de acum a Romaniei. Dimineata devreme am citit inceputul articolului dlui Plesu, dar nu am reusit sa trec de primul paragraf (mi s pare) in care spunea ca toti suntem vinovati. In frunte cu presedintele, desigur. Chiar o „antibasesciana ?!” convinsa fiind, care am semnat cu mana mea tot ce era impotriva domniei sale, totusi SUNT SIGURA ca daca lui Basescu i-ar fi dat peste degete liota din jurul sau – din care a facut parte , pana in ultima clipa, si Andrei Plesu, nu s-r fi ajuns pana aici!!!!! Iar acum d-sa imparte vinovatii si indulegente?! Mi se pare mult prea mult cand deja demult era de-ajuns!!!!!21 hours ago · Unlike · 3 -
Bogdan SuceavaNedeea, ai dreptate: dacă dl Pleșu demonstrează cu adevărat curaj civic, oare n-ar fi frumos să îi ducă personal dlui Președinte un exemplar al revistei, cu articolul cu pricina? Și mai frumos ar fi dacă i-ar discuta dânșii conținutul împreună în Cișmigiu, ca doi pensionari simpatici și de acum inofensivi. Să fim sănătoși cu toții și să apucăm ziua aceea, mai degrabă mai curând decât mai târziu.21 hours ago · Like · 1
-
Claude Karnoouh Alexandru Petria
Cher ami, bien sûr il n’ y a jamais de solutions totalement satisfaisantes en politique, car la politique est l’art (et non la science comme on le dit stupidement dans les universités) du compromis. Toutefois il y a des compromis intéressants, d’autres moins intéressant et d’autres enfin négatifs pour au moins l’un des négociateurs… je maintiens que l’on aurait pu développer le Musée du village de manière à en faire un remarquable musée européen au lieu de réaliser le MTR dont le titre déjà mioritic rappelle la clôture schizoïde du protochonisme hyper provincial avec des relents légionnaristes ici et là, ce qui n’est surprenant quand on connaît les afinités profondes des fondateurs… même si le MTR est devenu aujourd’hui un lieu de foire, où lui même loue son espace et offre dans son magasin, les produits dénaturés de l’ancienne paysannerie roumaine comme simple marchandise pour les nouvelles classes moyennes roumaines post-89… S’il fallait faire un résumé on pourrait dire que l’enjeu mioritico-légionnaire des années Bernea s’est achevé dans la présentation de rayons d’un super marché de l’objet paysan… Et l’on retrouve ainsi le destin général de la postmodernité…See Translation21 hours ago · Like · 1 -
Radu-ilarion Munteanuuna dintre regulile marchizului de queensberry cere sa nu punctezi cu o forta mai mare decat a preopinentului. sigur ca exista diversitatea de apreciere. eu consuider ca v-am replicat moderat la tonul dv. de cand anume e o crima de lezcorectitudine politica sa te raportezi la monumente ale culturii romanesti de expoort? ceea ce eu nici nu am facut. pe dv si pe distinsul preoipinent care ma trimite (nu-mi recomanda, kestuie de nuanta) la budapesta, va reinvit sa vizitati mai intai pagina liternet.ro despre mtr, apoi pe cellalte 3 din sectiune. libertatea universala presupune si o multitudin e d epiete libere.l pe piata ghettoului drumul taberei teza onorabilei doamne alexandra laignel-lavstine a ajuns la solduri.21 hours ago · Like
-
Bogdan SuceavaIată: lumea românească nu a asimilat încă suficient experiențele ultimului veac… Discutăm pe marginea unei teme extrem de importante și nu avem cum tranșa aici chestiunea. Până ce tema nu va fi discutată foarte mult în public, până când nu va fi dezgolită de orice conținut ideologic, până atunci nu va exista finalitate acestei serii de întrebări. Recunosc că mi-aș dori să văd un muzeu de antropologie de viziune și anvergură europeană la București.21 hours ago · Like · 2
-
Lucian MindrutaAndrei Plescu are perfecta dreptate. Nu vad unde e tupeul.21 hours ago · Like -
Bogdan SuceavaLucian, poate articolul ar fi fost mai eficient dacă ar fi început printr-o punere în context, o eventuală reamintire a perioadei când dl Pleșu l-a susținut pe dl Președinte, cu o eventuală exprimare diplomatică și seducătoare a regretului? Să vezi câtă dreptate ar fi avut atunci…20 hours ago · Unlike · 3
-
Nedeea BurcaBogdan, eu sunt oarecum disperata pentru ca de cand ma stiu am asteptat ba „sa apuc” sa dispara Ceausescu din fruntea tarii, ba Iliescu, cel cu multe mandate…. acu trebuie sa „apuc” sa-i mai vad iesiti la pensie si pe Basescu& comp. …… Dar tocmai m-am intors de la magazin, am cumparat mancare, pr si simplu, si niste detergent – am platit o suta de euro dintr-un foc! Cum as putea nadajdui ca in conditiile astea mai „apuc” macar primavara?!….:(20 hours ago · Like
-
Nedeea Burca… si de prisos sa spun ca nici mcar nu i-am votat pe toti acestia, NICIODATA (cu singur exceptie Iliescu, atunci cand a intrat in turu doi cu Vadim!)…. iar acum vine cineva ca dl. Plesu si imi spune ca si eu sunt vinovata?!!!!!20 hours ago · Unlike · 1
-
Alexandru Petria Nedeea Burca, ca sa nu folosim eufemisme- e nesimtire de cursa lunga.20 hours ago · Like · 1
-
Nedeea BurcaAsa mi s-a parut si mie si de aceea nici n-am trecut de prima fraza a articolului.20 hours ago · Like
-
Claude Karnoouh Nedeea Burca
L’homme incapable d’autocritique fait montre d’une faiblesse de caractère que l’on nomme en français: la lâcheté… il faut pour la positivité de sa raison que la faute soit toujours porté sur l’autre et surtout sur l’autre qui ne peut pas répondre publiquement quand il s’agit d’une affirmation publiqueSee Translation20 hours ago · Unlike · 3 -
-
Nedeea BurcaSandu, n-a avut de multe ori….daca el era adevaratul proprietar al unui profil de fb caruia am sfarsit prin a-i da block. Dar am vazut ca sunt mai multe profile „pe numele lui”, cum s-ar zice, asa ca nu mai stiu ce sa zic!20 hours ago · Unlike · 1
-
Alexandru Petria https://alexandrupetria.wordpress.com/2012/01/20/intelectualii-lui-basescu-sunt-mai-vinovati-decat-basescu/
alexandrupetria.wordpress.com
Se doreste sa se acrediteze ideea ca aproape toti Intelectualii lui Basescu s-au…See More20 hours ago · Like · 3 · -
Claude Karnoouh Alexandru Petria
Evident cà sobolani plec din corabia care pute… ei au un nas delicat, si o lasitate olimpicà… mai bine sà negociàm curba acumà fiindcaa stim cà situatia presidentului devine în în ce mai multà precarà… mà tiem cà President Basescu và ràmine singur cu… Tismaneanu… chiaar si Neamtu va pleca sà-si apare un viitor iluminat….20 hours ago · Unlike · 1 -
Nedeea BurcaTismaneanu da si el semne de agitatie…:))20 hours ago · Like
-
Alexandru PetriaTismaneanu exerseaza penibilul cu dezinvoltura. E antologic.20 hours ago · Like · 1
-
Alexandru Petria Bogdan Suceava, cum sa recunoasca Andrei Plesu ca a fost orb sau prost?20 hours ago · Like
-
Nedeea Burca…. am citit si inceputul articolului aluia in care „viseaza”…. acu’ ma umfla rasu-plansu – nu le pot duce pana la capat…:))20 hours ago · Unlike · 1
-
Alexandru Petria https://alexandrupetria.wordpress.com/2012/01/26/vladimir-tismaneanu-tinta-pupinizatorilor-de-serviciu-oda-comandantului-iubit/
alexandrupetria.wordpress.com
”Liderii pot comite greseli, dar importanta este viziunea de ansamblu si lucidi…See More20 hours ago · Like · 1 · -
Claude Karnoouh Alexandru Petria
Et voilà les limites d’Andrei Plesu où il montre, en dépit de tout, qu’il demeure dans le bovarisme dâmbovitien, il n’a pas la grandeur et le style de l’auto-critique qui grandit l’homme montrant au public précisément et ses faiblesses et sa capacité de se réformer quelque peu… Pour moi il y a quelque chose de profondément triste dans ce style de pseudo-boyards à qui il manque la vraie distance à soi-même et le sens de l’auto-dérision de l’aristocrate non pas d’héritage, mais de son auto-formation…See Translation20 hours ago · Unlike · 2 -
Alexandru Petria @Pentru un observator din exterior, declinul curajului este, poate, caracteristica cea mai puternică a Apusului. Lumea occidentală şi-a pierdut curajul civic, atât în ansamblu, cât mai cu seamă în fiecare ţară, în fiecare guvern şi, desigur, în Organizaţia Naţiunilor Unite. Acest declin al curajului este sensibil mai cu seamă în pătura conducătoare şi predominant în pătura intelectuală, de unde senzaţia că întreaga societate este lipsită de curaj. Politicienii şi intelectualii în mod deosebit manifestă această slăbiciune, această şovăială, în acţiunile lor, în discursuri şi mai ales în consideraţiile teoretice pe care le oferă cu solicitudine, tocmai pentru a demonstra că acest fel al lor de a acţiona, care fundamentează politica unui stat pe laşitate şi servilism, este unul pragmatic, raţional, legitim, situându-se chiar la o anume altitudine intelectuală şi chiar morală. Acest declin al curajului, care, pe ici pe colo, merge până la pierderea oricărei urme de bărbăţie, este subliniat cu o ironie aparte de cazurile politicienilor şi/sau intelectualilor cuprinşi de un acces subit de vitejie şi de intransingenţă, în faţa guvernelor slabe, a ţărilor slabe pe care nu le susţine nimeni sau ale mişcărilor condamnate de toţi şi incapabile de orice ripostă. În schimb, limbile li se usucă şi mâinile le înţepenesc atunci când se află în faţa guvernelor puternice, a forţelor amenin-ţătoare, în faţa agresorilor şi a Internaţionalei terorii. Mai este cazul să amintim că declinul curajului a fost întotdeauna socotit ca semnul premergător al sfârşitului?- DISCURSUL LUI ALEKSANDR SOLJENIŢÎN
LA UNIVERSITATEA HARVARD (8 IUNIE 1978)20 hours ago · Like · 3 -
Nedeea BurcaPerfect adevrat. Eu, care m-am specializat in culturile Orientului pot sa-ti spun ca acolo lucrurile stau putin altfel. Nu ca ar fi totul ros si frumos…. nici vorba…. dar oamenii au un alt mod de abordare al lucrurilor iar daca ai norocul sa dai si peste unii inteligenti devine o adevarata placere sa te intretii cu ei. Amuzant: acum chiar, in timp ce discutam noi despre Plesu, Basescu&comp., am primit un mesaj de la un indian care isi cerea scuze pentru niste comentarii pe care le-ar fi facut aseara, pe un grup, in … stare de ebrietate (habar nu am, nu le-am citit, dar mi-a placut gestul de a se scuza a doua zi…. putin peste nivelul filosofilor nostri locali, nu crezi?!….:)20 hours ago · Unlike · 2
-
Alexandru PetriaOho…20 hours ago · Like · 1
-
Nedeea Burca:))20 hours ago · Unlike · 1
-
Nedeea Burcauite – sa nu ziceti ca inventez (de prisos sa repet, nici nu am citit ce a scris:” Hello nedeea, how r u? hp fine and at the best of your self. i feel sorry for all the cmnts i made on sheikhs post, i was a little drunk and something there annoyed me [:(] …. [:)] ” – omul zice ca era baut si ca-i pare rau……. ai nostri de ce nu pot?!19 hours ago · Unlike · 2
-
Alexandru PetriaPentru ca nu beau?19 hours ago · Like · 2
-
Claude Karnoouh Alexandru Petria
Aveti perfecta dreptate reluînd discursul lui Soljenitsyn…. Dar aceasta pierdere de curaj implica si România care totusi nu este în orient chiar dàcà este la usà… e numai la usà nu îi s-o dat cheia… fiindcà và aduceti amânte de lozinca din 89… Hai sà reîntràm în Europa cà ne developàù din nou… ar fi mai bine sà meargà spre extrem orient, Taiwan, Singapore, Malaysia, Japonia, chiar azi China… ïnca odatà intelgentsia românà a aratat cît de provincialà este, încapabilà sà vadà unde se pregàteste centrul lumii…19 hours ago · Unlike · 3 -
Claude KarnoouhNici eu nu beau, afàrà de cafea….19 hours ago · Unlike · 2
-
Nedeea BurcaPentru ca nu i-a invatat nimeni sa spuna „imi pare rau, am gresit”. De-aia! (Sau, poate nu pot sa spuna, nu sunt indeajuns de liberi, din niste motive pe cre nu cred ca trebuie sa le dezvolt acum si aici.)19 hours ago · Unlike · 2
-
Iliescu NicolaeAnch’io am fost plecat şi, venind, am remarcat că e citată mme. Lavastine. Nu am nevoie de părerile ei ca să observ vehemenţa discursului eliadesc, prezentă chiar şi în Istoria religiilor…. Este o observaţie, nicidecum o judecată. Şi persist să cred că MTR este un moft legionaroid, după cum am mai scris-o.În privinţa lui Pleşu, rămân la părerea mea, nu e neantul pur, ca Liiceanu, ci o mediocritate lucie.19 hours ago · Like
-
Iliescu NicolaeAş fi vrut a scrie Plescu…19 hours ago · Like
-
Radu-ilarion Munteanulibertatea e o proprietate intrinseca a oricarui ecosistem, domnule iliescu nicolae. aveti inclusiv libertatea de a traduce forma asta politiocasa pe limba proverbelor. exista 2 posibilitati. fie stabilim acum i aici, de comun acord, ca ramanem in dezacord conceptual ireductibil, fie reluam polenica dupa ce aveti gentiletea sa dati urmare invitatiei mele de a vizita pagina fabricata de echipa de atunci a portalului culotural liternet.ro nu e in nici uncaz o ppledoarie pro domo deoarece nu mai lucrez pentru acest proiect. domnul porfesor bogdan suceava poate alege, la randul domniei sale, daca sa-si alature sau nu vocea multmai sonora adomniei sale la invitatia mea sau s-o ignore pe aceasta. domnule claude karnoouth, ma bucura exprimarea ideii dv cu autocritica. ce-ar fi sa ne dati unexemplu incepand cu dumenavoastra insiva? multumesc19 hours ago · Like
-
Iliescu NicolaeVă foarte mulţumesc de invitaţiune.18 hours ago · Like
-
Iliescu NicolaeDomnule munteanu radu-ilarion18 hours ago · Like
-
Radu-ilarion Munteanucum mi-a scaapt mie comentariul nedeei burca? shame on me! 😉 har lui alla’, caile facebook nu sunt nenumarate, dar aproape destule18 hours ago · Unlike · 1
-
Claude Karnoouh Radu-Ilarion Munteanu
Am deja scris în mai mult ori texte de ale mele o autocriticà a anumitor lucrurii pe care le am fàccut si cà de fapt erau o gresalà mare… asa de exemplu positia î timpul razboiu din algeria…. înainte sà aruncati o piatrà pe mine as fi bucuros sà fàceti si pe dmv o autocriticà… mersi….18 hours ago · Unlike · 2 -
Alexandru Petria Doamna Doina Uricariu, ce ziceti despre textul lui Andrei Plesu?14 hours ago · Like
-
-
Doina UricariuNu știu la ce text vă referiți. Știu că am citit un text penibil moral,adus din condei despre pericolul de a înlocui Le Bateau Ivre cu Pluta Meduzei. Vă propun să-l citiți. e semnat de Mircea Cărtărescu pe care nu-l iert pentru declarația( făcută în anul următor celui în care a primit Premiul Național pentru Literatură, în valoare de 24000 de euro, Premiu impus Guvernului României, și premierului Tăriceanu la Propunerea mea, ca și consilier personal pe cultură) că acest Premiu are o valoare prea mare și nu mai trebuie dat. de ce nu a dat și banii înapoi după ce le-a tăiat celorlalți inclusiv lui Manolescu, șansa de a-l primi.Blasfemia mi se pare teribilă, de vreme ce folosim pe Rimbaud pentru vaporul beat și flota băută a marinarului.E o tristețe să vezi cultura și marea poezie, pusă în arenă pe post de luptă între cocoși pitici.Cocoș pitic este o categorie din care nu poți să ieși nici în viață, nici post mortem.14 hours ago · Unlike · 4 -
Alexandru PetriaMa refer la ultimul articol din Dilema.14 hours ago · Like
-
Alexandru Petria http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/un-inventar-rapid-vinovatii
dilemaveche.ro
Sîntem, cred, într-o situaţie în care toate soluţiile sînt proaste. Cum ar spun…See More14 hours ago · Like · -
Bogdan SuceavaAm dat like la textul dnei Uricariu, pentru că merită. Mă scuzați de absența din ultimele ceasuri: trăiesc într-un loc unde noaptea are o altfel de agendă. Revenind la intervenția dlui Munteanu, chiar vă rog frumos să vedeți fila de la LiterNet dedicată MTR. Cred sincer că acea construcție, Muzeul, era necesar și util în 1990, dar cred că ar fi foarte important ca filozofia muzeului să se schimbe. În rest, sunt de acord cu marea majoritate a ideilor expuse aici de dl profesor Karnoouh, dar nu aș numi pe nimeni șobolan, și iată de ce. Se vorbește prea urât în spațiul public de la noi, e prea multă lipsă de comunicare tranșată de apelative, e prea multă violență potențială care chiar poate izbucni la un moment dat. Mă tem de asta. Dacă mă tem de ceva acum e o ieșire din scenă a acestei conduceri politice însoțită de victime. Ar fi groaznic dacă se va întâmpla așa, ar fi un mare eșec al instituțiilor actuale. E încă foarte posibil ca una dintre piețele Bucureștilor să primească o sută de mii de manifestanți în următoarele săptămâni. E foarte periculos că Președintele mai are doi ani de mandat și nu se mai bucură de prea mare suport. Nici măcar pe fb, în sensul că nici profilurile false nu mai sunt ce-au fost…14 hours ago · Unlike · 2
-
Bogdan SuceavaAm uitat să adaug că dl Pleșu mi se pare a se apropia de finalul carierei unui om politic neinspirat și ineficient și că mare parte a acestei ineficiențe se datorează partidului cu care s-a asociat în ultimii 20 de ani. Asta nu diminuează cu nimic respectul pe care dânsul îl merită: e un foarte inspirat stilist care și-a câștigat o pronunțată prezență publică. Poate această calitate nu impune prea mult respect în ochii unora dintre noi, dar eu apreciez asta. Spunând toate acestea, mă grăbesc să spun că nu intenționez să judec pe nimeni: discuția s-a îndreptat însă într-o direcție în care a nu răspunde ar lăsa o umbră de îndoială asupra intențiilor mele. Sper că am răspuns cât se poate de clar. Mi se pare nepotrivit ca munca unor oameni să fie apreciată grăbit, fie că e vorba de cercetători, de muzeografi, de oameni care muncesc serios, fără ca munca lor să fie tarată de vreo prejudecată ideologică.14 hours ago · Unlike · 1
-
Radu-ilarion Munteanu domnule claude karnoouh, spre, spre binele dialogului cu dv, ca va dati seama ca nu am alt motiv de a-mi face autocritica decat ca nu am avut onoarea de a va citi textele. in schimb voi saluta autocritica dv ca nu (mi) leati semnalat. on est presque quitte, au moins j,espere. pentru a nu avea motiv de a-mi face autocritica si pentru motivul ca nu v-am semnalat, la randul meu, cateva din textele publicate de mine, iata websitul meu: http://www.oldrimsix.info/ma angajez sa va comunic si adresa blogului meu atunci cand webdesignerita mea va parveni sa mi-l reconstruiasca. va gasesc pe facebook. allons, enfants d ela patrie. 😉14 hours ago · Unlike · 1
-
Radu-ilarion Munteanuabia acum citesc opinia domnului claude karnoouh despre mtr. ar fi putut afla, daca se deranja sa se informeze pe pagina muzeului, realizata de liternet.ro, ca in 1996 muzeul taranului roman a prinmit titloul de muzeu european al anului. la implinira a 90 de ani de la infiintarea versiunii sale initale de catre regele carol intai. am maki informat aici ca cele doua muzee – mtr si muzeul national al satului au foct concepute sa fie complementare. putine tari europene au un astfel de discurs muzeal. multumesc pentru atentie.13 hours ago · Like
-
Balanescu Flori inspirata expresia dlui Claude Karnoouh: „laşitate olimpiană”! Dacă ştii contextul, expresia ţine loc de un întreg studiu al temei!13 hours ago · Unlike · 3 -
Balanescu FloriSunt de acord cu dl Bogdan Suceava, cu mentiunea apasata ca respectul pe care il merita Andrei Plesu pentru a fi un cultivat si talentat stilist nu ii estompeaza pacatele din spatiul public, asa cum – ca tot e o tema recenta – Ioan S. Pop nu este mai putin compromis moral pentru colaborarea cu Securitatea doar pentru ca are talent poetic.13 hours ago · Unlike · 2
-
Alexandru PetriaVa mai amintiti cum era privit Andrei Plesu in perioada Pietei Universitatii, in 90?12 hours ago · Like · 1
-
Bogdan SuceavaAici e momentul s-o spunem: nici un fel de calitate sau de talent nu scuză în vreun fel răul colateral… Faptul că recunoaștem cuiva o calitate sau un talent e categoric altceva decât rolul pe care persoana respectivă l-a jucat în destinul altora… Tot ce putem spera e că am jucat un rol negativ cel mult fără voia noastră și pentru cât mai puțini oameni, și că modestele noastre contribuții pozitive depășesc stângăciile pe care le comitem. Dar cu politica e altfel. Când te implici politic alături de un personaj care dărâmă foarte des vesela din salonul de porțelanuri, oare nu ți-e limpede ce susții? Ore nu e clar că împingi spre o soluție perdantă pe atâția, eventual o întreagă societate, inclusiv o mare mulțime de victime colaterale? E aceasta o eroare cu voie sau fără de voie? Nu doresc să merg mai departe, pentru că momentul e mai degrabă trist.12 hours ago · Unlike · 2
-
Nu cred ca modul in care mai este perceput domnul Plesu este o problema care sa tina de calitatile sale de intelectual in general, ci de prestatiiile domniei sale de intelectual in cetate, in special. Nu dibacia dumisale de a specula idei si concepte il face dizgratios, ci dibacia de a specula situatii, pozitii si oportunitati. Crede ca i se cuvin de drept si este infantil de sincer indignat, cand i se atrage atentia ca, dupa fiecare oportunitate fructificata, i-a ramas nitel rahat pe manseta pantalonului. Care s-a adaugat straturi peste straturi, guverne dupa guverne, presedinti dupa presedinti, pana cand i s-a apropiat de genunchi. Astfel, credibilitatea sa a cazut in derizoriu, nu tehnica in care isi asambleaza discursurile, din ce in ce mai aluziv-justificative, din ce in ce mai obosite si care trag, din ce in ce mai vizibil, realitatea la temele sale, care mai de care mai personale.
12 hours ago · Unlike · 4 -
-
Vasile BaghiuDeloc spre zero, Sandule. Se înţelege că pentru dl Pleşu, dar şi pentru dl Cărtărescu, la fel cum şi pentru alţii, regimul Băsescu nu mai prezintă nici un chichirez şi schimbă şi ei macazul, la început mai timid, criticându-i pe preşedinte, pe primul ministru şi pe ceilalţi din barca lor, dar criticând în acelaşi timp şi Opoziţia şi Strada la grămadă, amplificând diversiunea conform căreia toţi ar fi la fel. Mâine, curând, îşi vor descoperi alte convingeri…14 minutes ago · Unlike · 1
-
Vladimir Tismaneanu, tinta „pupinizatorilor de serviciu”. Oda comandantului iubit
„Liderii pot comite greseli, dar importanta este viziunea de ansamblu si luciditatea. Daca privesc retrospectiv, mi-ar fi greu sa gasesc un alt lider post-decembrist (pe cei de dinainte de 1989 sa-i lasam de-o parte, desi mi-e greu sa ignor ca pe 26 ianuarie Ceausescu ar fi implinit 94 de ani!) care sa fi spus public, in raport cu unele erori personale, ceea ce a admis Traian Basescu. Ma intreb cati lideri occidentali au facut acest lucru si, poate ca ma insel, dar unul dintre foarte putinii a fost Ronald Reagan pe tema Iran-contras. Ceea ce insa nu afecteaza esenta actiunii politice asociata cu proiectul pe care Traian Basescu l-a sustinut si il sustine.
Discursul a fost limpede, coerent si la obiect. Mesajul sau principal, cum imi spunea un bun prieten, este in directia: Nu va fie frica! Nu va temeti! Aveti incredere in statul de drept! Avem nevoie de intarirea democratiei, nu de subminarea ei. Spre deosebire de cei care au vazut acolo un fel de mesianism (termenul a fost adeseori folosit in raport cu Churchill, de Gaulle, Kennedy si Reagan, pe drept ori pe nedrept), eu am vazut realismul asumarii obligatiilor functiei prezidentiale. Traian Basescu stie cine este si ce poate oferi. Apelul la societatea civila si la intelectualiii publici mi se pare normal in conditiile in care, intr-adevar, multe voci au fost amutite de presiunile incredibile exercitate de corurile denigrarii. Nu este usor sa fii in chip constant tinta pupinizatorilor de serviciu pozand in arbitrii moralitatii imaculate.”- Vladimir Tismaneanu, articolul Obligatiile unui presedinte: Realismul, vointa, tenacitatea http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11337392-obligatiile-unui-presedinte-realismul-vointa-tenacitatea.htm
Interceptatea unei convorbiri telefonice dintre Traian Basescu si Gabriel Liiceanu
Am tras cu urechea pentru dumneavoastra>
-Alo, domnule Liiceanu, cum se zice, plancarde sau pancarde? Ca eu am spus plancarde aseara si rad viermii de mine…
– ……………….(zgomot de fond, nu inteleg cuvintele)
– Aha, pancarte…Va astept la Cotroceni, sa discutam ca intre oameni de valoare. Poate vine si Mircea Cartarescu. A mai scris ceva nou de la Levantul?
-…………….. (aceeasi treaba). Ma bucur ca m-ati sunat, domnule presedinte. Onorat.
Alexandru Petria
Intelectualii lui Basescu sunt mai vinovati decat Basescu
Se doreste sa se acrediteze ideea ca aproape toti Intelectualii lui Basescu s-au delimitat de el si ca, vezi Doamne, nu sunt vinovati pentru situatia tarii. Ba, sunt vinovati, mai vinovati chiar decat presedintele. Fiindca l-au girat cu prestigiul lor.
Daca Basescu n-avea ce pierde in ochii oamenilor, doar sa castige, ei aveau. E o treaba secundara ca au facut-o pentru bani sau alte avantaje. Ori din prostie cu staif.
Sunt culpabili moral pentru nenorocirea romanilor.
Maestrul Victor Rebengiuc are oare hartie igienica si pentru ei?
Alexandru Petria
Asta vreau in 2012! Ce o sa reusesc…
Plan pe 2012- să public cartea de publicistică „Dintr-o ţară ocupată. Intelectualii lui Băsescu” şi să termin romanul la care lucrez. Dacă o să se găsească vreo editură interesată, m-ar tenta apariţia şi a unui volum cu toate poemele mele. Unele stau în sertar de peste 20 de ani.
„Miau” face mâţa, „miau” scrie Mircea Mihăieş. Neruşinare şi agramatism în „România literară”
„Marea plagă a societăţii româneşti e neruşinarea. Cineva care şi-ar fi petrecut ultimii douăzeci de ani pe-o planetă îndepărtată ar fi şocat (spun şocat pentru că nu găsesc un cuvânt mai tare), revenind în ţară, de schimbarea uluitoare în comportamentul locuitorilor.”, scrie nervos Mircea Mihăieş în „România literară”, în textul „Despre decenţă”.
Apoi:
Despre români- „O populaţie alcătuită din indivizi plini de pretenţii, în care ei n-au nicio îndatorire, dar îşi revendică toate drepturile. E ţara lui „Să mi se dea!” şi a lui „Jos Cutare!”, o ţară a creierelor înfierbântate şi a gesturilor iraţionale, a calculelor prosteşti şi a paşilor ce duc inevitabil spre prăpastie.”
Despre cei ce-l incomodează- „E plină lumea de jurnalişti-caviar, de demagogi care şi-ar vinde şi mama, numai să fie băgaţi în seamă. Nu toţi sunt cretini, dar toţi sunt defecţi moral. Ei cunosc arta de-a face rating, aşa cum alţii s-au născut cu talentul de-a cânta la frunză. Ca dovadă, nu-i vor ataca niciodată pe Tatulici, pe Răzvan Theodorescu ori pe ceilalţi cai breji ai gândirii corect-politice, pentru că asta nu interesază pe nimeni, dar au insomnii că Liiceanu, Manolescu, Patapievici ori Pleşu continuă să respire în libertate, să scrie cărţi şi să ţină conferinţe la care se buluceşte lumea.”
Desigur, există „jurnalişti-caviar” de blamat în toate taberele politice. Însă chiar Mihăieş face parte dintre ei, iar paragraful cu neruşinarea parcă l-a redactat privindu-se în oglindă.
Cine mai vrea să citească din articol http://www.romlit.ro/despre_decen
Un agramatism care cinsteşte „România literară”, marca Mihăieş: „În cele ce urmează, voi descrie una din întâmplările (banale, de altfel, şi, probabil, plicticoase pentru cei din categoria menţionată mai sus), care miau reamintit ce înseamnă bunacreştere şi decenţa.”
O să se găsească unii care să susţină că „miau”-ul lui Mihăieş, nu al unei pisici, este o simplă scăpare. Acelora însă ţin să le zic am mai găsit fără să vreau destule asemenea erori în textele celui vizat, din cele apărute în „Evenimentul zilei”. Curioşii pot să caute pe net!
M.M.- „După absolvirea liceului în Arad, a urmat facultatea de filologie a Universității din Timișoara, secția engleză-franceză. Este profesor universitar la catedra de limba și literatura engleză a Universității din Timișoara, unde predă cursuri de literatură engleză și americană. Este doctor în litere al Universității din București.”(Wikipedia)
Tismăneanu şi Mihăieş au scos un „manual de morală civică angajată”. Apostolii neamului
„Faţă de toate prostiile care s-au debitat în ultimii ani despre intelectualii publici, acest volum ar trebui să fie o punere în gardă şi un antidot: punere în gardă împotriva falsităţii acuzaţiilor, antidot la reaua-credinţă prin care au devenit plauzibile. Oamenii care vorbesc în această carte sunt orice, numai nişte minţi supuse, nu. Însă nu îmi fac iluzii. În ciuda tuturor dovezilor pe care le aduce — că intelectualii nu dispreţuiesc masele; că nu se izolează elitist într-un turn de fildeş; că nu nesocotesc realitatea; că au îngrijorările celor mai defavorizaţi şi bucuriile celor mai curaţi; că sunt critici şi pot fi clarvăzători; că judecă în funcţie de principii şi că analiza lor e angajată, fără a fi partizană; că suferinţa produsă de eşecurile societăţii e solidaritate cu victimele, şi nu complezenţă faţă de infatuările conjuncturii ori fatuităţile puterii; că stringenţa critică a analizelor nu scade nimic din înaltul sentiment de responsabilitate care se degajă pagină de pagină din îngrijorările, exasperările şi disperările exprimate cu o perfectă măiestrie literară în superbul manual de morală civică angajată care este O tranziţie mai lungă decât veacul — ei bine, nici atunci minciunile, neroziile şi calomniile proferate la adresa autorilor ei, ca intelectuali publici, nu vor înceta să curgă.(…)”- H.-R. Patapievici despre Vladimir Tismăneanu şi Mircea Mihăieş, ca prezentare a cărţii „O tranziţie mai lungă decât veacul. România după Ceauşescu”, scrisă de aceştia şi apărută la editura „Curtea Veche”.
Desigur, în nemernicia şi orbirea mea, nu rezonez cu aceşti „clarvăzători”, care sunt mai presus de „infatuările conjuncturii ori fatuităţile puterii”. Îmi este teribil de ruşine.
Dacă n-ar fi Cărtărescu, aş spune că omul e cam idiot
Pe Mircea Cărtărescu l-au apucat spaimele în Evenimentul zilei de azi: „Întrebat la o întrunire ce se va întâmpla cu pedeliştii dacă el va veni la putere, junele a răspuns fără să clipească: „Îi bag la-nchisoare, că doar la asta mă pricep bine”. Fraza e incredibilă şi inimaginabilă în gura unui politician tânăr, ce vrea să fie altceva decât bătrânii aiatolahi. Da, chiar e altceva: e mai rău decât ei toţi. Cum să te apuci tu să-l dai jos pe Băsescu pentru comportament nedemocratic, cum îl numeşti tu tiran şi cum îţi mai vine la gură, când poţi scoate din tine, tu însuţi, o asemenea monstruozitate? Cum se numeşte cel care bagă oameni la închisoare fiindcă asta ştie să facă cel mai bine? Justiţiar, ca Vadim? Ţepeş-Vodă? Ce scenariu se cloceşte-n mintea întunecată a junelui de pe-acuma corupt de putere?” Se referă la Victor Ponta. Trec peste chiţibuşul că aiatolahi se scrie altfel.
Oho, dar Cărtărescu nu l-a votat pe Băsescu în 2004, cu ale lui ţepe în Piaţa Victoriei? Ba da. Care-i atunci problema?
Scriitorul reuşeşte să comită săptămânal câte-o gogomănie, vândută fraierilor ca editorial. Dacă ar fi vorba de altcineva, şi nu de un autor talentat, aş spune că omul e cam idiot. Că senil n-are cum să fie la 55 de ani.
Noul apel către lichele, în revista „Timpul”
Am publicat in „Timpul” de la Iaşi:
Noul apel către lichele
Nu e momentul să vă retrageţi din viaţa publică. E timpul să fiţi consideraţi morţi în viaţa publică. Spiritual. Nu înainte de-a vă recunoaşte micimea omenească. Existenţa larvară conectată la banul public. Fie şi cu forţa.
Sunteţi nişte baloane umflate de un marketing insistent, cu o operă care n-are cum să treacă graniţele ţării. Orgoliul n-o să vă asigure decât un loc insignifiant în istorie. La „nu faceţi ca ei”. Sau la „deştepţi, dar lepădături”.
V-aţi asimilat coprofagia în metabolism când naivii credeau că sunteţi nişte repere. I-aţi înşelat. Din cinism sau cecitate momentană.
Presa v-a etichetat greşit ca „Intelectualii lui Băsescu”. În realitate, aţi abdicat de la condiţia de intelectuali susţinând şi pentru al doilea mandat un personaj antidemocratic.
Ca şi Băsescu, sunteţi la fel de vinovaţi pentru situaţia catastrofală în care a ajuns România.
Într-o ţară ocupată, sunteţi colaboratori cu inamicul, regimul actual.
Mila, în ceea ce vă priveşte, nu e generozitate. Ci prostie.
E timpul să lăsaţi locul celor care se respectă şi-i respectă pe români.
E timpul să muriţi bine!
Alexandru Petria
Aveţi aici în pdf toată revista, numărul pe noiembrie TIMPUL_noiembrie_2011 Lectură plăcută!
Alexandru Petria pe As Tv Bistrita
Despre literatura, politica si lichelismul intelectualilor… Sper sa nu va plictiseasca. Asta sunt, n-am cum sa ma schimb. Si nici n-am de gand.
Alexandru Petria 